VIDEO și GALERIE FOTO: Reportaj din Munții Vrancei. Cu rulota sau cortul, aproape de Mănăstirea Lepșa; punte de sticlă peste Cascada Putnei

0
4699

Nu trebuie să străbați sute de kilometri în căutarea unui loc bun de relaxare. Aproape de Focșani, la doar o oră de mers cu mașina, falnicii Munți ai Vrancei îi așteaptă pe iubitorii de natură să le descopere frumusețea. Drumul de la Focșani până la Lepșa este presărat cu câteva „capcane‟ pentru cei care au rău de mișcare, și mă refer aici la curbele care încep să se îndesească din dreptul comunei Vidra. Însă nu-i ca pe Transfăgărășan, așa că după ce ai trecut și de Gălăciuc, poți răsufla ușurat. Aerul curat și verdele intens al copacilor te ajută să mai uiți puțin de amețeala din mașină; și mai ales acum, în sezonul călduros, un pahar cu apa rece de izvor pe care o poți găsi atât în dreptul Taberei Gălăciuc, cât și în apropiere de Mănăstirea Lepșa este o binecuvântare pentru trup și suflet. Grijă mare însă la o posibilă răceală.

Viața la cort și rulotă

În weekend-urile sufocate de căldură, toate drumurile duc spre Lepșa. Pe drum, ne-am întânlit cu zeci de mașini cu numere de Brăila, Galați și București, chiar mai multe decât cele cu numere de Vrancea. Iar la izvorul din apropierea Mănăstirii Lepșa, trei mașini erau oprite pe dreapta. Nu din cauza poliției, ci pentru că izvorul care aduce apă tocmai din adâncurile pământului, le-a făcut poftă trecătorilor. Ne oprim și noi. „E inexplicabil gustul acestei ape. De fiecare dată când trecem prin zonă, ne oprim să umplem câteva bidoane, ține chiar și o săptămână, dacă nu mai bine, fără să prindă vreun miros. E superb aici. Nu suntem din zonă, venim de la Galați, dar ne place muntele mai mult decât Dunărea pe care o vedem zilnic de peste 40 de ani‟, spune doamna Flori, care aștepta la rând să ia apă de izvor.

Mirosul de aer proaspăt este brusc înlocuit cu mirosul grătarelor încinse. De unde vine? În spatele nostru, pe malul opus Mănăstirii Lepșa, zeci de oameni, mici precum furnicile, au venit fie cu rulota, fie cu corturile, pentru un weekend departe de tehnologie, betoane și agitație. E drept că au format un semi sătuc, dar nu-i deranjează, ba chiar au reușit să lege prietenii. „Am mers în pădure să căutăm lemne de foc. Grătarul are gust mai bun când faci focul cu lemn și nu cu cărbuni luați de la supermarket. Nu prea avem contact cu natura pentru că stăm la bloc, în București. Dar ne place aici. E prima dată când venim, am aflat de la niște colegi de facultate de aici din Vrancea de Lepșa. Am venit cu rulota, e mai bine decât în cort pentru că ești mai sigur dacă vine ploaia. La munte nu prea știi dacă va fi soare până seara‟, spune Viviana, o studentă la Geografie care a venit să studieze mai mult natura reală, nu cea din cărți. „După pandemia asta, cam atât ne mai permitem. Să venim cu cortul la Lepșa. Am luat soția și copilul, și am venit în natură. Momentan nu ne-am întâlnit cu ursul, dar îl așteptăm, noaptea e cam  frig și ne-ar prinde bine un pic de blană‟, spune mucalit domnul Costică, un vrâncean venit de la Măicănești, la poalele muntelui.

bdr

1 milion de euro pentru un teren din apropierea Cascadei Putna

Lepșa are multe de oferit din punct de vedere turistic, însă puținul timp pe care l-am petrecut în zonă nu ne-a permis să înaintăm mai departe de Mănăstirea Lepșa. Pe drumul de întoarcere spre Focșani am căutat Cascada Putnei, mai fusesem de câteva ori în copilărie, dar nu reușeam să ne aduce aminte unde este. Cu ochii după indicatoare, dar și după vreun pui de urs, ajungem în sfârșit la destinație. Cascada Putnei este o rezervație naturală protejată și parte integrantă a Parcului Natural Putna-Vrancea aflat în grija Regiei Naționale a Pădurilor și a Direcției Silvice Focșani.

Taxa de intrare pe care turiștii trebuie să o achite la intrare este de doar 2 lei, dar peisajul este de milioane. „Cascada Putnei («Săritoarea Putnei»)  a fost declarată Monument al Naturii în anul 1973, când au fost realizate primele amenjări pentru vizitare. În prezent, Cascada Putnei este inclusă în Parcul Natural Putna Vrancea, ca zonă de management durabil. Importanța Cascadei Putna constă în caracterul peisagistic și hidromorfologic, datorat nu numai cascadei actuale, binecunoscută vizitatorilor, ci și cascadei părăsite, rămasă suspendată pe malul stâng, deasupra albiei Putnei, la cca. 250 m în aval de actuala cascadă. Ca urmare a proceselor tectonice, când o porțiune din patul vechii albii s-a prăbușit, vechiul curs a fost deviat pe albia actuală. În urma antropizării excesive, în timp, au fost distruse mare parte din speciile de plante de stâncărie, printre care și floarea de colț‟, se arată într-unul din afișele de la intrarea spre cascadă.

Urcând panta spre ieșire de pe drumul care duce la Cascada Putnei o pancartă cu un număr de telefon anunță că „ceva‟ este de vânzare. Dar ce?! Am luat legătura cu Ion Militaru, directorul Parcului Natural „Putna-Vrancea‟, care ne-a spus că este vorba de pensiunea din lateralul scărilor care duc spre cascadă. „A fost cândva acolo o pensiune cu un fel de bar, dar asta se întâmpla undeva până prin 2004/2005. Am înțeles că sunt mai mulți proprieteri, care acum sunt în București și, la un moment dat, l-am sunat pe unul dintre ei care avea un număr de telefon pe pancarta respectivă și am vrut să facem un parteneriat public-privat cu dumnealor, în sensul să încercăm să facem un centru de vizitare sau măcar un punct de informare și până la urmă nu s-a concretizat pentru că mi-a zis o sumă exorbitantă pe care să le-o plătim lunar, inițial le-am spus că, în funcție de venituri, să le împărțim, și n-au fost de acord, așa că am abandonat ideea. Cereau foarte mult, de genul 500 de mii, 1 milion de euro, asta prin 2010. De atunci nu s-a găsit niciun cumpărător, și nici n-au vrut să o reabiliteze. Vise am multe, din păcate finanțările lipsesc. Cât despre terasa de sus, de pe platou, a funcționat până acum doi sau trei ani‟, ne-a spus Ion Militaru.

„Punte suspendată de sticlă care să facă un circuit pe deasupra cascadei și înapoi”

Directorul parcului și-ar dori să cumpere terenul și să-l dezvolte, dar lipsesc fondurile necesare. Ion Militaru ne-a explicat și de ce zona respectivă nu este în grija Administrației Parcului Natural „Putna-Vrancea‟: „Rezervația a fost declarată în 1973 și s-a mers fix pe limita fondului forestier de atunci care era al statului, acolo era o suprafață de fâneață a cuiva care după Revoluție a vândut-o. Zona asta, Tulnici-Greșu, nu a fost colectivizată decât foarte puțin. Nefiind colectivizată, atunci proprietățile particulare au rămas, iar pădurea a fost singura care a fost luată de stat și administrată în mod unitar până la un punct. Chiar dacă aș vrea, deocamdată nu găsesc nicio finanțare care să-mi dea banii ăștia să o cumpăr”.

Directorul Parcului Natural „Putna-Vrancea‟ spune că poartă discuții cu reprezentanții primăriei din localitate pentru realizarea unor investiții, „inclusiv o punte suspendată de sticlă care să facă un circuit pe deasupra cascadei și înapoi, să se asfalteze drumul de acces până acolo și, practic, odată cu asfaltarea, tot ce înseamnă suprafețe laterale care exced benzii de circulație să fie amenajate ca parcări, să amplansăm niște tomberoane sigure pentru animalele sălbatice, o rampă pentru oamenii cu dizabilități, să poată ajunge și ei la cascadă”.

Atât Cascada Putnei, cât și rezervația Cheile Tițiței sunt deschise pentru turiști tot timpul anului, însă după un program stabilit de administrația Parcului Natural „Putna-Vrancea‟. Programul de vizitare este cuprins în intervalul orar 08:00-16:30, și asta pentru că, spune Ion Militaru, riscul ca oamenii să se întâlnească cu sălbăticiunile din zonă este destul de mare, mai ales după ora 18:00 în dreptul Rezervației Tișița.

În ultimul weekend de vară, mai precis pe 30-31 august, reprezentanții Parcului Natural „Putna-Vrancea‟ își propun să desfășoare o serie de activități cu ocazia zilei parcului, însă totul depinde de evoluția pandemică a coronavirusului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here