-
„Poți fi talentat, dar dacă nu te implici, dacă nu muncești, nu reușești. Te risipești”.
Fișă personală: Adrian Toma, născut la 5 ianuarie 1976, la Focșani, căsătorit, are acasă trei frumuseți – soția și două fete; este un om profund credincios; fire sportivă, soția este adepta alergării, fiind o performantă participantă la concursuri de cros.
Adrian Toma a fost unul dintre cei mai valoroși și mai longevivi fotbaliști pe care i-a dat Vrancea. A jucat 171 de meciuri în prima ligă, la două dintre echipele bune ale campionatului românesc – Oțelul Galați și Politehnica Iași. A debutat în Liga I la 4 martie 2000 într-un Rocar – Oțelul, terminat cu 3-2 și și-a încheiat cariera la acest nivel la 1 septembrie 2007 în meciul Politehnica Iași – Gloria Bistrița 2-0. Au fost 8 ani plini, limpezi ca parcurs pentru Tomiță, cel care a ajuns în primul eșalon fotbalistic al României la 24 de ani, după o creștere naturală, începută la 8 ani și jumătate, la Neculai Petrea ”nici nu aveai unde să te duci în altă parte”, cum îmi spune acum, cu acumulări temeinice, care l-au făcut fotbalist adevărat!
A ieșit din postura de jucător la fotbalul pe teren mare de la CSM Focșani 2007, dar a trecut cu mare succes la minifotbalul în care face spectacol, înscrie multe goluri, câștigă trofee. A absolvit cursurile Școlii de antrenori UEFA A, a antrenat echipa de Liga a III-a a Focșaniului de până în 2012, apoi, împreună ”cu prietenul meu Vasile Burgă, e prietenul meu chiar dacă unora nu le place”, pe reînființata echipă a CSM Focșani 2007 în Liga a IV-a, iar după promovarea în Liga a III-a, încă două campionate. A fost secund la Metalul Buzău de unde a revenit la Focșani la juniorii mari ai CSM 2007.
Începuturile de la Unirea Focșani
Băiat din Sud, de aproape de stadion, ca foarte mulți copii de vârsta lui a vrut să facă fotbal. Unii dintre ei, despre care am scris în serialul Sportivi de poveste ai Vrancei, au lăsat fotbalul pentru box ori handbal, dar Tomiță și-a urmat chemarea dintâi. Și drumul, care a trecut pe la Petrea, a continuat cu Titi Rusu la juniori, pe când sclipitorul atacant al Unirii începuse antrenoratul, Tomiță avea 12-13 ani, iar la juniorii B a ajuns pe mâna cuplului Mișu Costea-Relu Pastia, care lucrau și cu seniorii Unirii și cu juniorii. La 17 ani a trecut la Prodcomtur Câmpineanca, echipă cu care a promovat în Liga a III-a, ”deși nu se aștepta nimeni”. Pentru firavul, dar talentatul Adrian Toma perioada cât a jucat ca junior la seniori – așa cum avea să spună mai târziu – a fost productivă pentru că l-a ajutat să înțeleagă mai bine fotbalul în dueluri tari, cu adversari puternici, să capete o experiență care avea să-i fie foarte utilă mai târziu. Începînd din 1995 a jucat în Liga a III-a la echipa de seniori a Focșaniului, pregătită de Ioan Constantinescu, și care a promovat în 1999 avându-l antrenor pe Ioan Zdrobiș, iar în Liga a II-a a jucat doar turul campionatului pentru că venise vremea – valoarea lui fotbalistică a hotărât-o, să facă pasul în prima ligă.
Perioada Oțelul și reprofilarea!
La 24 de ani a fost transferat de Oțelul Galați. Alt nivel, alte rigori, altă concurență. Până atunci fusese jucător de atac, bandă dreaptă. Și marcator remarcabil. La Galați, antrenor era Țiți Dumitriu, dar a urmat Aurel Țicleanu cel ce avea să-i rescrie partitura pe care urma să o interpreteze la Oțelul și care avea să-i permită să joace în prima ligă ani mulți și buni. Fostul mijlocaș al Naționalei Românei a văzut în Adrian Toma un foarte bun fundaș dreapta. Iar Tomiță l-a confirmat impunâdu-se cu autoritate pe noul post. Cum? ”Învățasem, ca atacant, trucurile apărătorilor, alergam foarte mult, aveam un mare simț al anticipației.”
Au fost la Oțelul 4 ani și jumătate foarte buni, în care a evoluat de 97 de ori și a înscris două goluri. A avut ca antrenori tot mari foști jucători și internaționali – Țiți Dumitriu, Aurel Țicleanu, Victor Roșca, Costel Orac, Ilie Dumitrescu, Marius Lăcătuș, Sorin Cîrțu. Selectă galerie de antrenori fiecare menținându-l pe Tomiță titular, ceea ce spune suficient despre valoarea fundașului focșănean transformat din atacantul venit de la Focșani. A avut colegi de echipă, tot unul și unul, cu care a avut relații speciale și a rămas prieten – Cristi Munteanu, Tofan, Ghionea, Pelin, Tănase, Boștină, Viorel Ion. A avut colegi de echipă și doi focșăneni – Vali Borș și Octavian Bucătaru, cu care avea să se reîntâlnească peste ani acasă, la Focșani, ca jucători.
La Iași, la chemarea lui Marius Stan
În 2004, Politehnica Iași a revenit în Liga I iar noul ei președinte, gălățeanul Marius Stan, l-a chemat acolo, unde avea nevoie să întărească echipa cu un fundaș de foarte bună calitate. Iar Adrian Toma a arătat și la Iași, ca și la Galați, că este un jucător pe care orice antrenor de Liga Națională se poate baza. A evoluat pentru noua echipă în 74 de meciuri, ca fundaș dreapta, dar când a fost nevoie, și pe stânga. ”Aveam această disponibilitate pentru că învățasem să mă apăr și mă puteam adapta ușor”, își califică Adrian Toma perioada deplinei maturități fotbalistice. La Iași a avut din nou parte de antrenori foarte buni – Vasile Simionaș și Ionuț Popa. ”De la toți antrenorii, îmi spune acum Adrian Toma, am învățat lucruri importante. Dar cel mai mult de la Ionuț Popa, un om inteligent, sufletist, bun. Știa să adune echipa în jurul lui, să ne facă să jucăm la nivelul nostru cel mai bun. Acum trece printr-un moment mai greu. Mă rog să treacă peste aceste greutăți cu bine”. Câteva nume de jucători importanți care i-au fost colegi la Iași – Brăneț, Pleșca, Onuț, fotbaliști cu cariere bogate în fotbalul românesc.
Revenirea la matcă și începerea antrenoratului
În ultimul sezon de Ligă I, la Iași, a jucat puțin și a cerut să fie lăsat să plece acasă, în Liga a III-a, la echipa Focșaniului, pentru care venirea lui Adrian Toma era un mare câștig, deoarece fostul său jucător revenea cu o experiență excepțională și cu dorința de a continua să joace. ”La Focșani am revenit în 2008. A fost un pic cam greu pentru că am găsit o echipă foarte tânără”. I-a devenit secund lui Relu Pastia, și, ca jucător, a fost antrenorul din teren al echipei, a redevenit omul de atac de pe vremea de dinaintea plecării în Liga I. A antrenat CSM Focșani 2007 până în sezonul 2011-2012 la finalul căruia echipa s-a salvat prin golul lui Eugen Ștefan din meciul de la Târgu Neamț. A revenit în antrenorat, în cuplu cu Vasile Burgă, odată cu reînființarea echipei de fotbal a CSM 2007, în 2016. După un an în Liga a IV-a, echipa a promovat în Liga a III-a, a avut clasări bune în primele două sezoane și a urcat până în turul al patrulea al Cupei României.
În loc de concluzii
Adrian Toma, cel din 2020, când este antrenorul juniorilor mari ai CSM Focșani 2007: ”Sunt foarte mulțumit după mulții ani petrecuți în fotbalul de care nu m-am despărțit niciodată. Am prins o generație foarte bună, cu care am fost coleg în anii de Liga I. Se juca un fotbal foarte bun, cu jucători de calitate și era foarte greu să te impui. La început mi-a fost greu să prind echipa, dar când am intrat nu am mai ieșit! Am apreciat – și apreciez tipul de jucător care muncește, este serios. Poți fi talentat, dar dacă nu te implici, dacă nu muncești, nu reușești. Te risipești”.
Acesta este Adrian Toma care a avut o splendidă carieră de fotbalist și ce pare a se defini când face aprecierile de mai sus. Și care a învățat fotbal nu doar la Focșani, ci și de la foști mari jucători ai României care i-au fost și antrenori. Iar ceea ce a învățat i-a fost – și îi este – de mare folos în munca de antrenor în care îi doresc să facă o carieră la, cel puțin, nivelul celei de jucător!
Sursa foto: Petrică BUTUC, arhiva Adrian Toma