GALERIE FOTO: Antrenorul și opera lui – Marian Rădulescu

0
504

Marian Rădulescu este un personaj de primă mărime al sportului vrâncean. A fost profesor, director al Liceului cu Program Sportiv Focșani, director al CSM Focșani 2007 de la înființarea acestuia până când s-a pensionat. Înainte de toate – și în tot timpul de la terminarea facultății – a fost și continuă să fie antrenor de volei. Un foarte bun profesionist! Și un mare sufletist, dedicat total profesiei! A antrenat junioare și senioare, a fost antrenor de lot național și a promovat în prima divizie a voleiului din România cu CSM Focșani 2007. A format voleibaliste care au făcut parte din loturi naționale. Unele dintre ele au ajuns, mai târziu, antrenoare. Are o experiență vastă ca manager de instituții sportive, de echipă și în antrenorat, postură din ca are autoritatea să vorbească despre antrenor și opera lui, rubrică propusă de Monitorul de Vrancea.

Așadar!

– Domnule Marian Rădulescu, după zeci de ani de antrenorat, cum ați defini profesia de antrenor? Altfel spus ce este antrenorul în viziunea dumneavoastră?

– Meseria de antrenor este mult mai grea decât cred mulți. Toate meseriile sunt grele. O piesă la strung o șlefuiești, spre exemplu, cu un program de computer. Impersonal, precis, rece. Un sportiv este un om și trebuie să faci o lucrare perfectă ca să ajungă să facă performanță. Meseria de antrenor se face cu sufletul și cu inima iar rezultatele – și satisfacțiile – personale se fac cu implicare totală și cu multe sacrificii. Pe lângă cunoștințele profesionale, un adevărat antrenor trebuie să fie un foarte bun pedagog și psiholog. La cluburile mari sunt în staff-ul tehnic pedagogi și psihologi, dar fără tactul antrenorului, sportivii nu pot ajunge la realizări.

– A fi fost sportiv de performanță reprezintă un atu important în devenirea ca antrenor? Dacă da – sau dacă nu, de ce?

– Sunt cazuri în care sportivii de performanță obțin rezultate foarte bune în meseria de antrenor, dar antrenori buni pot proveni și din sportivi cu performanțe mai scăzute. Valoarea este dată de calitatea umană a celui care se dedică acestei profesii. La sportul de mare performanță, foștii mari sportiviau reușite mari ca antrenori, dar numai în urma unei bune pregătiri profesionale.

Unii antrenori devin foarte cunoscuți, celebri chiar, prin rezultatele unor sportivi ori ale unor echipe. Cât este noroc – cum ar fi întâlnirea unor sportivi cu calități excepționale – cât este știință, cât este muncă și cât este artă în munca antrenorului până la medalia sportivului?

– Performanța se obține printr-o muncă comună antrenor-sportiv. Nu există sportivi buni fără antrenori foarte buni. Nu există antrenori buni fără sportivi cu calități și foarte muncitori. La o echipă de seniori poți să ai parte de jucători deosebiți și atunci performanța se obține în modul în care reușești să ajungi la un numitor comun. La o echipă cu jucători mai puțin cotați, se va vedea mai mult valoarea antrenorului. La grupele de copii și juniori nu este vorba de noroc, ci de modul în care faci selecția și cum faci sportivul să îndrăgească sportul respectiv și să-l faci să înțeleagă că la performanță se ajunge numai printr-o muncă deosebită. Cînd antrenorul îmbină știința cu munca, atunci și sportivii pe care îi pregătește ajung la rezultate deosebite.

– Rezultatele sportivului definesc antrenorul! Ce sportive cu care ați lucrat vă definesc? Și de ce?

– Bineînțeles că după ani de muncă rezultatele sportivilor definesc antrenorul. Fără rezultate nu ești antrenor, ci un salariat al unui club. Sportivele care mă definesc pe mine sunt cele din prima generație, pentru că atunci am realizat adevărata simbioză între sportive și mine. Am ajuns la nivelul la care nici nu trebuia să mai vorbesc, știau exact ce trebuie să facă, ne înțelegeam din priviri. Prima echipă a fost și rămâne prima mea dragoste ca antrenor. Cu aceasta am obținut rezultate deosebite. Asta nu înseamnă că la sportivele cu cae am lucrat în acești ani nu am ținut foarte mult! Toate sportivele cu care am lucrat au rămas în inima mea! Dintre sportivele cu care am lucrat mai recent pot numi pe Elena Bontaș, foarte muncitoare ca sportivă și ca antrenoare. Apoi, Mihaela Taskiran, Anamaria Cimpoeșu și Adina Sava, care au avut o mare contribuție la promovarea echipei CSM Focșani 2007 în Divizia A1.

– Ați lăsat munca de antrenor principal la senioare și ați optat pentru junioare. La senioarele CSM Focșanmi 2007 este o fostă elevă a dumneavoastră…

– În momentul de față, cea în care am mare încredere că va continua meseria de antrenor este Romina Coman – și ca sportivă a fost disciplinată și munictoare. Este receptivă la noutăți, este implicată în toate problemele sportivelor și are o mare putere de muncă. Este ambițioasă și încăpățânată, așa cum eram și eu.

– Ce-l motivează pe un sportiv al timpurilor acestea să muncească pentru performanță și să renunțe la multele tentații din jurul lor?

– Pe unii sportivi din zilele noastre îi motivează câștigurile bănești, dar pe cei mai mulți îi motivează faptul că vor să se autodepășească, să fie cât mai buni.

– Cât este mulțumire și cât nemulțumire în anii dumneavoastră de antrenorat?

– În toată activitatea mea de antrenor, mulțumirea mea a fost că am reușit să formez sportivele mele și ca oameni. Nu am nemulțumiri! Tot ce mi-am propus am realizat, chiar dacă niciodată nu este suficient ce faci!

– Dacă aveți de transmis un mesaj colegilor dumneavoastră antrenori, vă rog să o faceți prin intermediul Monitorului de Vrancea…

– Antrenorii din Focșani și din Vrancea sunt oameni deosebiți și buni meseriași. Am avut colaborare foarte bună cu majoritatea dintre ei. Așa cum îi știu, vor continua să obțină rezultate deosebite. Le doresc sănătate și că treacă cu bine peste această perioadă. Nu vom renunța niciodată!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here