-
„În handbal am întâlnit oameni extraordinari de la care am avut foarte multe de învățat!”
Marian-Valentin Mocanu este un sportiv tânăr. Are 24 de ani. Focșănean. Handbalist la CSM 2007. Are mulți ani de handbal în urmă, are mulți în față. Povestea lui în sport este în derulare, dar are suficientă consistență pentru a face din Vali personajul unui reportaj-interviu în Monitorul de Vrancea. Este extremă stânga, titularul postului și handbalistul de la Focșani cu, probabil, cele mai multe minute jucate în actuala ediție de campiont. Este, adică, un jucător de bază într-o formație cu evoluții de multe ori, entuziasmantă. Handbalist spectaculos, marcator important, care trage de el în meciuri și trece relativ ușor peste accidentări. A impresionat de-a lungul timpului, începând cu echipele de juniori unde era un gen de lider, uneori ieșind din tipare și din ceea ce-i cerea antrenorul. Jucător cu o bună tehnică de care exagerează, uneori. Într-un meci important din Ligă a scăpat din extremă doar cu portarul, dar ușor jenat de un adversar și, în locul unui șut sănătos, a preferat o minge liftată prin efect Maricel Voinea și a ratat. A cerut 7 metri, dar versatul arbitru Romeo Ștefan i-a spus că nu i-l dă pentru că nu a jucat serios! Chestie de gust, dar Vali a înțeles ceea ce era de înțeles!
În 2019 a fost chemat la Lotul Național de seniori al României și a și debutat jucând împotriva Franței, căreia i-a înscris un gol chiar pe terenul acesteia! Handbalul nu l-a chemat irezistibil. A cochetat cu mai multe sporturi, inclusiv cu boxul, dar n-a fost să fie. A ajuns, totuși la handbal, dar din acel moment și-a găsit drumul. Poate chiar chemarea. Profesorul care l-a pregătit în vremea liceului și l-a promovat de foarte tânăr la seniorii Focșaniului, antrenorul emerit Lucian Tucan, mi-a spus că talenul este ceva înnăscut, sportivul talentat face foarte ușor ceea ce alții reușesc după multă muncă. Vali Mocanu nu este neapărat un handbalist talentat, dar cu certitudine este unul cu foarte bune calități. Și și-a lucrat aceste calități prin seriozitate și ambiție, și-a urmat un drum clar proiectat încă de mic. Și a ajuns acolo unde merită. Își apreciază cu luciditate și modestie ceea ce a reușit până acum șiștie foarte bine ce are de făcut, așa cum se va vedea și din dialogul ce urmează.
Așadar!
Handbal? De ce nu? Chiar până în Ligă!
– Ce anume te-a dus spre handbal, sport în care ai devenit un nume important?
– Nu pot spune că am devenit un nume important în handbal, consider că am foarte mult de muncă pentru a ajunge acolo! Până să ajung să fac handbal am trecut, ca mulți copii din Focșani Sud, pe la mai multe sporturi – fotbal, atletism, judo. Țin minte că m-am dus si la box. O zi și mi-a fost de-ajuns! Eram în clasa a patra când doamna profesoară Doina Ene a venit la Școala nr 8, unde eram elev, să caute copii dornici de sport. Mi-am zis, de ce nu? Parcă văd și acum, primul antrenament a fost într-o luni la orele 14:00. Mi-a plăcut foarte tare și de-atunci nu m-am mai putut lăsa!
– Cine ți-a îndrumat primii pași în handbal, cine te-a construit de la copilul care a început handbalul într-o luni, la ora 14:00, până la jucătorul valoros care ai devenit?
– Am început handbalul cu domnul profesor Florin Drăgan în clasa a patra. Dom` profesor este un om extraordinar, pe care îl respect enorm. Mai apoi, în clasa a șaptea, am fost preluat de domnul antrenor emerit Lucian Tucan de la care am învățat foarte multe. Dumnealui m-a și promovat la echipa de seniori a CSM 2007. Eram în clasa a noua, dar am jucat doar începutul de campionat pentru că apoi m-am accidentat! In clasa a 12- a am ajuns pe mâinile domnului profesor Viorel Ciubotaru, omul căruia îi datorez totul din ceea ce a urmat și din ceea ce sunt astăzi! A avut încredere în mine și mi-a dat o șansă, de care am profitat! Ce ziceți, am dreptate?
– Ai dreptate, Vali. Locul în echipa de Ligă Națională a CSM Focșani 2007 îți dă dreptate! Ai urcat pe o scară a valorii handbliștilor până la nivelul de la care încep să vină oferte de la echipe mai potente financiar. A avut asemenea oferte?
– Nu știu dacă la club a venit vreo ofertă. dar eu sigur nu am primit. Dar nu mă interesează. Eu mă simt foarte bine la Focșani, unde am jucat destul de mult, asta e cel mai important! Revin: dacă aș fi avut o ofertă nu aș fi plecat de la Focșani, locul meu de naștere, de formare ca om și sportiv care se simte apreciat la el acasă!
Momente speciale – debutul în Ligă și golul în poarta Franței!
– Care sunt cele mai puternice impresii, ce te-a marcat cel mai profund pe acest drum al vieții tale de sportiv?
– Două lucruri m-au marcat! A fost întâi primul meci din Liga Natională când au fost aproximativ 1.200 – 1.300 de suporteri! Ceva ce nu mai văzusem la Focșani, noi jucând la Divizie cu 200-300 de oameni în tribună! Nu uit – și nu trebuie să uit – că am stat pe bancă la acel meci tremurînd tot! Al doilea moment care m-a marcat a fost meciul cu multipla campioană olimpică, mondială, europeană, Franța cu care am jucat la Nantes. Într-o sală mare, plină, cu o echipă gazdă extraordinară, în fața căreia am reușit primul meu gol pentru Naționala României! Iar în handbal am întâlnit oameni extraordinari de la care am avut foarte multe de învățat și mă bucur foarte tare pentru asta. Am cunoscut, din păcate, și oameni răi și invidioși despre care nu-mi face nici o plăcere să vorbesc!
– Dacă nu ai fi făcut handbal, ce alt sport ți-ar fi plăcut să faci?
– Un sport individual, ceva de contact, probabil!
– Care este crezul tău de sport si de viață?
– Cred în Dumnezeu care m-a ajutat și mă ajută să ajung acolo unde-mi doresc!
– Care este viata ta dincolo de handbal?
– Dincolo de handbal nu am timp să fac multe lucruri, puținul meu timp liber mi-l petrec împreună cu prietenii. Mă uit la seriale iar în vacanțele de iarnă și de vară îmi mai fac timp să ies puțin din rutină.
– Din ceea ce ai devenit în viata, ce îi datorezi sportului?
– Cred că îi datorez totul sportului. Absolut tot! Dacă nu făceam sport, viața mea era, evident, cu totul diferită din toate punctele de vedere! Cred că am ales cel mai bun drum, nu am regretat niciodată!
– Ești unul dintre cei doi jucători ai CSM 2007 – alături de Bogdan Rață, care au jucat în 2019 în Naționala României! La începuturi ți-ai imaginat un asemenea moment? Cum l-ai trăit?
– Cand m-am apucat de handbal aveam trei mari vise și mi-am spus că voi face multe compromisuri – în sensul bun – să mi le îndeplinesc! Să joc în Liga Natională, care mi s-a îndeplinit când aveam 19 ani, să ajung să joc pentru Naționala României, acesta mi s-a îndeplinit când aveam 23 de ani, iar ultimul – secret, am timp să mi-l îndeplinesc. Atunci când domnul Viorel Ciubotaru mi-a spus urmează particip la un stagiu de pregatire cu Lotul National am rămas fără cuvinte, nu știam ce să spun. Pur și simplu stăteam și mă uitam mut la dumealui. După ce ne-am despărțit, toată seara am fost tot un zâmbet și abia am așteaptat să ajung la București cat mai repede!
– Ce-ti propui pentru anii ce vin?
– Sper să fiu sănătos, în primul rând și să fiu ferit de accidentări, să pot avea o viață de sportiv cât mai lungă! Îmi doresc să ne clasăm din ce în ce mai sus în campionat, să joc într-o cupă europeană și, cândva, să câștig titlul de campion!
– Ce faci în această perioadă în care nu poți face multe lucruri ca sportiv?
– Ies zilnic la alergat, fac exerciții, mă joc pe laptop și, mai nou, m-am apucat de gătit!
– Ești o comoară la casa viitoarei doamne Mocanu – handbalist valoros, cuminte și devreme acasă, mai știi și să gătești…
Despre Vali Mocanu, unul dintre oamenii care i-au definit cariera, antrenorul emerit Lucian Tucan, mi-a spus: ”Un băiat serios și ambițios. Nu s-a jucat! Și-a fixat un țel în handbal și a tras cu dinții ca să ajungă la un nivel foarte înalt. Au fost multe lucruri care se fac la vârsta anilor de liceu la care a renunțat pentru handbal. A urmărit un scop, nu a deviat, și i-a ieșit. A fost la bază multă muncă. A avut dublă legitimare, la juniori la LPS Focșani și la seniorii CSM 2007. Nu poate oricine să fie într-o asemenea situație. Doar vârfurile. Iar el a fost unul dintre ele. A avut și are calitate. Este foarte greu să reușești fără așa ceva, nu doar în sport, ci în viață, în general!”
Sursa foto: Petrică BUTUC, facebook Mocanu M. Valentin
