Sportul vrâncean are o mulțime de copii talentați care sunt în acel moment spectaculoase promisiuni ce urmează să devină sportivi importanți. Urcând spre juniorat numărul lor scade din varii motive. Rămân să continue cei mai puternici, cei mai dotați nu doar cu speciale calități pentru un sport sau altul, ci și cu dorință, motivație intrinsecă, rezistență la uzura fizică, mentală ori de alte feluri. La seniorat ajung și mai puțini, sportul de performanță fiind o sită prin care trec doar cei care au stofă de campioni! Și care ajung să confirme speranțele puse în ei atunci când, copii talentați fiind, au început să facă sport. Despre sportivi de poveste vrânceni deveniți mari campioni ai țării sau chiar ai lumii am scris și îmi propun să mai scriu. Ca și despre antrenori care i-au ajutat să urce până în vârf. În Monitorul de Vrancea voi scrie și despre sportivii care încep să-și construiască poveștile de succes în timp ce trec prin – sau tocmai au trecut de – juniorat. Astăzi, despre fotbalistul Ștefan Alexandru Pădineanu.
În urmă cu, să fie 7 sau 8 ani, pe Milcovul, un meci de juniori mici. Dintre toți jucătorii de pe teren, unul micuț, blond, cu părul creț – așa mi-l amintesc de atunci, ieșea în evidență. Dribling scurt, execuție rapidă, capul sus și pasă pentru coechipierul aflat în zonă liberă. Mijlocaș. Cu viziune de conducător de joc. Cu un gen de conștiință afișată cu orgoliu a faptului că este un astfel de conducător. Astăzi, intră abrupt în dialog: ”O să încep prin a mă prezenta. Mă numesc Pădineanu Ștefan Alexandru, am 20 de ani și joc pentru CSM Focșani 2007. Primii pași în fotbal i-am făcut la vârsta de 6 ani jumătate spre 7 la Juventus Focșani, echipă antrenată și manageriată de profesorul Viorel Paizan. Am schimbat puține echipe până în momentul de față, trecând o perioadă scurtă pe la Academia Hagi, Academia de fotbal Sportteam București, FCSB”.
A fost pentru Ștefan Pădineanu un drum al inițierii în fotbal, al învățării și acumulării. Au fost experiențe de fotbal și de viață la capătul cărora a revenit acasă, la Focșani, unde avea posibilități mai sigure de creștere, mai cu seamă că fusese reînființată echipa de seniori unde era nevoie și de juniori valoroși. Iar Ștefan Pădineanu era unul dintre ei. Între cei mai buni. Avea de recuperat fizic, dar cu un grad de voință – poate și de personalitate – care putea să pară, uneori deranjantă, a trecut peste acea perioadă. Iar antrenorul seniorilor, Vasile Burgă, adeptul promovării juniorilor, i-a urmărit cu atenție strădaniile și evoluția și când a apreciat că Ștefan este bun pentru Liga a III-a l-a trimis în teren. Întâi în meciuri de pregătire, apoi, în oficiale.
Spune acum Ștefan: ”La CSM Focșani 2007, am fost promovat la echipa mare de către Vasile Burgă, care m-a băgat în teren meci de meci. Pe această cale vreau să-i mulțumesc pentru că mi-a acordat încredere chiar dacă eram un copil!” Copilul despre vorbește Ștefan este acum un tânăr fotbalist cu o tehnică remarcabilă, rafinat, foarte bătăios în slujba echipei, cu explozie în joc. Foarte util la construcție ca și la acoperire, jucător cu ambele picioare – de bază fiind totuși, dreptul, pasator cu viziune, dar și finalizator.
Cum, se definește: ”Pot spune că sunt un jucător polivalent, jucând pe mai multe poziții, dar postul pe care mă simt cel mai bine, și cred că dau un randament ridicat, este de mijlocaș central”. Este ceea ce a constatat și antrenorul de acum al CSM Focșani 2007, Alin Chița, care l-a distribuit în rolul de mijlocaș central iar prestația lui Ștefan i-a confirmat opțiunea. Mai mult, Ștefan Pădineanu a devenit și căpitan al echipei. Ca și alt talentat tănăr al CSM 2007, Bogdan Panait, despre care îmi propun să scriu într-un număr viitor al ziarului.
Ca să parafrazez un celebru poet român, pentru care faptă a devenit Ștefan căpitan la 19 ani? ”Poziția de căpitan al echipei am câștigat-o prin ce am arătat pe teren, prin modul de a mă antrena și de a încerca să dau tot ce am și ce pot pentru echipă”, îmi spune, convingător. Și îmi mai spune că își dorește să joace în Liga I și să confirme, ca orice jucător care crede în calitățile lui și în șansa lui la împlinire.
Nu are un model pe are să-l urmeze în fotbal, dar încearcă să fie ”cea mai bună versiune” a sa. Cum? ”Apreciez și urmăresc foarte mulți jucători, inclusiv coechipieri de la care am învățat foarte multe și de la care încă am ce învăța. Am lucrat cu mulți antrenori și de la fiecare am rămas cu ceva”, sună răspunsul unui Ștefan care este cea mai bună vesiune a lui posibilă în acest moment al carierei.
A avut și perioade în care nu a putut juca din cauza unor sâcâitoare probleme de sănătate. A revenit de fiecare dată dornic să recupereze și să intre în normal. ”Pot spune că domnul Alin Chița m-a ajutat în momentele delicate, motivându-mă să trec peste orice ar fi și că nimic nu este întâmplător, totul are un scop: să te facă mai puternic”! Iar Ștefan Pădineanu este un tânăr puternic nu doar ca sportiv, ci și în pregătirea pentru viața de dincolo de sport. ”Am încercat cât de cât să combin școala cu sportul. Sunt student la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, la managementul afacerilor”.
Are o viață personală simplă, în afară de fotbal fiind pasionat de fitness și de câini. În finalul dialogului purtat zilele trecute Ștefan Pădineanu a dorit să încheie ”prin a mulțumi celor care sprijină sportul vrâncean, suporterilor, presei, antrenorilor” și să trasmită îi așteaptă ”la stadion când se va relua campionatul” cu promisiunea că el și colegii de echipă vor da tot ce pot la fiecare meci!
Ce spune despre Ștefan Pădineanu, primul lui antrenor, profesorul Viorel Paizan: „Ștefan Pădineanu are certificatul de naștere la fotbal făcut la CFT Juventus Focșani – Școala de Fotbal Florin Jelea, la 6 ani și jumătate. A făcut parte din grupa 1999, alături de alți trei copii care au făcut ABC – ul fotbalului cu mine – Ionuț Salaoru, Alexandru Zaharia si Robert Ștef. Ștefan a fost un copil ambițios de mic, în privința fotbalului. Marcat foarte strâns de familie, care l-a susținut și îl susține și astăzi, necondiționat. Nu lipsea la antrenamente, venea chiar și accidentat, lucra fiecare exercițiu cu foarte mare atenție, corectitudine și făcea un număr de repetări peste cel care trebuia. Un încăpățânat, în sensul bun al cuvântului. Mijlocaș a fost de când am început să lucrez cu el, mijlocaș este și azi. Când i-am transferat pe cei patru la CSM Focșani, au fost titulari și au ajuns după 2 luni la turneul final pe țară! Au avut noroc de un antrenor tânăr, care i-a preluat, după aceea și la LPS Focsșani, Alin Samoilă, care a avut cu această generație numai rezultate excelente.
Ștefan Pădineanu a ajuns apoi la FCSB, iar astăzi este căpitanul Focșaniului, la doar 20 de ani, fiind unul dintre cei mai tineri capitani pe care i-a avut Focșaniul! Faptul că nu este o întâmplare sau un accident și colegii lui, cu care a început la Juventus, sunt în graphic: Alexandru Zaharia este la liderul Aerostar Bacău (anul trecut la Oțelul Galați), iar Ionuț Salaoru și Ștefan Pădineanu sunt astăzi la CSM Focșani 2007. Ambiția lui s-a antrenat și e din ce în ce mai puternică, iar el va ajunge în fotbal și mai sus, poate anul acesta sau la anul cu Focșaniul, în Liga a II-a, dar într-un viitor apropiat o să-l vedem în Liga I. Baftă Ștefan!”
Ștefan Pădineanu, tânărul fotbalist căruia îi este limpede ce are de făcut în sport și în viață pentru a reuși să-și scrie o poveste de succes. O poveste a talentului care se împlinește confirmând speranțele puse în el la începuturi!
