-
Nu există ani de muncă risipiți nici din punctul de vedere al antrenorului și nici din cel al sportivului!
Opriți pentru o vreme din fuga, uneori bezmetică, la care ne obligă viața modernă, forțați de împrejurări, am găsit timpul și pentru a privi mai adânc în noi, pentru a ne evalua experiențele, câștigurile și pierderile. Pentru a înțelege ce a fost reușită și ce nereușită în ceea ce am făcut până acum. Dintr-o asemenea perspectivă, pentru Antrenorul și opera lui din Monitorul de Vrancea i-am propus un dialog omului de tenis Răzvan Bucuroiu. Cu siguranță, celui mai complex om de tenis din Vrancea și printre puținii din țară de această factură.
Fiu al regretatului promotor al tenisului focșănean, Georgel Bucuroiu, cel care a edificat baza de tenis din Focșani Sud, a fost antrenor, arbitru și a inițiat turneul internațional Vrancea Trophy, Răzvan a fost jucător în România și în Italia, la Vavasari Tenis Team Bergamo și și-a interupt cariera de sportiv când a devenit student la UNEFS București. A continuat să organizeze Vrancea Trophy căruia i-a dat o periodicitate anuală și pregnantă dimensiune internațională cu participanți de pe, practic, toate continentele.
Răzvan Bucuroiu este definit și de postura sa de antrenor, pe care și-a început-o încă din facultate. A lucrat pe terenurile din Sud cu jucători care au făcut performanță – Cristian Cosma, Teodor Apostu – plecat la Dinamo București, Rareș Ispas, care acum antrenează la două academii în SUA, una dintre acestea fiind a lui John McEnroe, Teodor Lazăr și Cosmin Pioară, din valoroasa generație a lui Nicolae Frunză și Bogdan Borza. I-a pregătit – sau îi mai pregătește de mici pe multipla campioană a României și componentă a Lotului Național, Maria Daciana Ciubotaru, Delia Macovei, Denisa Ganea, Ștefan Lazăr, Rareș Rugină – alt medaliat și component de Lot Național. Este arbitru de tenis.
Așadar!
– După ce ați acumulat suficientă experiență în antrenorat, cum ați defini profesia de antrenor?
– Antrenorul consider că este mai ales un observator și un căutător de opțiuni croite pe nevoile de cunoaștere și de dezvoltare ale elevului său, alături de acesta. Misiune care necesită multă răbdare, introspecție și schimbare de roluri. Ceea ce este extraordinar!
– A fi fost sportiv de performanță reprezintă un atu important în devenirea ca antrenor? De ce?
– Nu pot să știu cu adevărat dacă este așa, fiind în postura aceluia care a sondat performanța și dorința de înaltă performanță, dar nu și în postura opusă, pentru a putea avea și acea perspectivă. Consider însă că experiența concretă de pregătire specifică și participare în competiții oferă pe de o parte trăiri afective unice, greu de reprodus teoretic în timp ce, pe de altă parte, în anumite situații, poate fi mai utilă, dimpotrivă, o privire mai sterilă, obiectivă asupra problematicii. Sunt exemple de succes de ambele părți, cunoașterea de sine și depăsirea de sine a jucătorului putând fi obiective obținute cu mijloace diferite poate, chiar de către specialiști care nu au practicat acel sport de performanță. Am întâlnit autodidacți excepționali, oameni pasionați, care au realizat miracole. Asemenea oameni am avut în familie, mai precis pe tatăl meu, dar există exemple de asemenea oameni și astăzi!
– Unii antrenori devin foarte cunoscuți, celebri chiar, prin rezultatele unor sportivi ori unor echipe. Cât este noroc – cum ar fi întâlnirea unor sportivi cu calități excepționale – cât este știință, cât este muncă și cât este artă în munca antrenorului până la medalia sportivului?
– Nu îmi este la îndemână să vă ofer un răspuns ferm la această întrebare. Consider că pe lângă tot ce ați amintit, probabil foarte corect, sunt mai multe circumstanțe care trebuie îndeplinite, iar totul să se coordoneze pentru a se ajunge la succesul despre care vorbiți. Talentul sportivului, știința antrenorului și arta antrenamentului par a fi importante. Dar la fel de importante sunt și motivația jucătorului, metodele personalizate folosite în acest scop de antrenor, perseverența sportivului, plăcerea sa de a se afla mereu față în față cu noi provocări pentru a-si depăși continuu condiția acceptând eșecul ca parte a evoluției. Cum foarte importante sunt și păstrarea unei stări de sănătate în condițiile pregătirii pentru înalta performanță, confortul emoțional, încrederea în sine, finanțarea adecvată a etapelor de pregătire, de competiție și de refacere și așa mai departe…
– Rezultatele sportivului definesc antrenorul! Ce sportivi cu care ați lucrat vă definesc? Și de ce?
– Hmmm… nu stiu ce să spun. Consider mai întâi antrenorul a fi un educator, sau… în ce mă privește, un facilitator în descoperirea de sine, a calităților și a căilor de aprofundare a acestora în abilități specifice, dar și de viață prin practicarea acestui sport la nivel de maximizare a potentialului fiecăruia. Deși, între paranteze fiind spus, acest deziderat nu cred că am reușit vreodată, cu adevărat, să îl ating cu elevii mei atât de bine pe cat îmi doresc. Este însă obiectivul meu principal! Să ne descoperim împreună limitele și să găsim calea spre a ni le depăși! Sunt mulți dintre elevii mei care mi-au depășit așteptările și pe care mă bucur enorm să îi văd reușind, fiecare în domeniul său de interes.
– Ați avut cu siguranță reușite, ați avut probabil și nereușite! Unde sau la ce nivel de pregătire intervine momentul de trecere la nivelul spre marea performanță sau, dimpotrivă, spre cedare. Și spre risipirea unor ani de muncă și pentru sprtiv și pentru antrenor?
– Încep cu ultima parte, raspunzându-vă răspicat că nu există ani de muncă risipiți nici din punctul de vedere al antrenorului și, îndrăznesc a spune că nici din cel al sportivului. Ambii dobândesc atât de mult în răstimpul petrecut alături pe drumul devenirii încât aceasta latură a educației ar trebui să existe în dezvoltarea și evoluția fiecăruia! Ceea ce trebuie însă avut în vedere este păstrarea contactului serios și cu educația formală în tot acest timp. În ce privește accederea sau renunțarea la drumul spre înalta performanță, din nou… cauzele pot fi multiple, probabil cea mai importantă, excluzând-o pe cea care ține de starea de sănătate, fiind reprezentată de nivelul scăzut al motivației de a continua. Motivația, la rândul său, fiind sprijinită pe niște piloni, cei mai fermi fiind cei intrinseci – dragostea, pasiunea pentru ce face, identificarea cu „personajul interpretat” ale cărui nevoi superioare sunt satisfăcute prin ceea ce practică asiduu etc.- și nu pe cei extrinseci – care rezolvă doar nevoi primare, superficiale, în opinia mea, cum ar fi câștigurile materiale.
– Ce-l motivează pe un sportiv al timpurilor acestea să muncească pentru performanță și să renunțe la multele tentații din jurul său?
– Cred că răspunsul amplu de la întrebarea precedentă îl acoperă parțial și pe cel de la aceasta. Subliniez că dacă sportivul se va identifica cu personajul care are – sau se pregătește să dezvolte – toate capacitățile necesare în performanța sportivă, aceasta îi va alimenta continuu stima de sine care să-l propulseze tot înainte, acceptând și îmbrățișând eșecul ca pe calea sa spre succes.
– Cât este mulțumire și cât nemulțumire în anii dumneavoastră de antrenorat?
– Totul se transformă, nimic nu se pierde… Mi-ați oferit ocazia să zâmbesc gândindu-mă la toate acestea. Vă mulțumesc pentru șansa de a privi introspectiv si retrospectiv asupra lor!
– Dacă aveți de transmis un mesaj colegilor dumneavoastră antrenori, vă rog să o faceți prin intermediul Monitorului de Vrancea…
– Transmit aprecierea și respectul meu pentru munca pe care fiecare dintre dumnealor o depun zi de zi, clădind cărămidă cu cărămidă copiii în devenirea lor, fie ca sportivi de performanță, de înaltă performanță, ori ca performeri în oricare altă sferă profesională, unde sunt valorizați și căutați pentru etica lor, deprinderile de lucru în echipă, cât și individuale, adaptabilitatea, capacitatea de a-și asuma și a răspunde pentru ceea ce fac și altele, calități dobândite în anii în care au practicat sport, alături de mentorii lor.
Urez sănătate tuturor, cu încrederea că vom trece de această provocare cu bine și cu noi perspective asupra a ceea ce este important pentru fiecare dintre noi. Să ne regăsim în siguranță!
Sursa foto: Petrică Butuc, facebook Tenis Club Focșani, facebook Răzvan Bucuroiu
