GALERIE FOTO: Sportivi de poveste ai Vrancei – Dragoș Nicolae Dima

0
854

Sportul = sănătatea minții și a trupului! 

          Dragoș Nicolae Dima a fost un rugbist. Un foarte mare rugbist. Cel mare mare pe care Vrancea l-a dat României și Europei. Restrângând aria, este locul să spun că Dragoș Dima a fost dat rugbiului de Costică, fost campion de lupte greco-romane pe când era junior la Galați, apoi, fost antrenor de lupte la Unirea Focșani și Mândra, așa cum este cunoscută – Constanța în documentele de stare civilă, fostă voleibalistă, părinții săi, care trăiesc în Biliești, locul de baștină al tatălui.

          Dragoș Dima a fost construit ca sportiv și dat rugby-ului mare de inegalabilul Viorel Ion căruia, spre onoarea lui, Dragoș îi poartă o frumoasă recunoștință. Ce a făcut Dragoș Dima – indiscutabil, cel mai mare sportiv al Vrancei la sporturile de echipă – în rugby poate fi asemuit cu performanțele din fotbal ale celor mai mari jucători ai țării: a jucat de 39 de ori pentru Naționala de seniori a României pentru care a debutat la 19 ani la o Cupă Mondială, cea de la Belfast, în Irlanda, în 1990, împotriva Australiei, a jucat la două mari echipe ale Franței – Castres Olimpique și Stade Toulousain, cu cea de-a doua câștigând de două ori  Hcup Champions Cup – Cupa Campionilor Europeni la rugby, a jucat la două ediții ale Cupei Mondiale la juniori și la două Cupe Mondiale la seniori, pe altele două ratându-le din cauza unor accidentări.

          Este tatăl a două fetițe superbe, familia fiind cea mai importantă pentru el. Locuiește și lucrează în Franța, la Blagnac. Are trei frați – Cristian, Costică și Adrian, toți trei foști rugbiști. Este un sportiv cu o carieră excepțională, un supersportiv, Maestru emerit al sportului, a cărui poveste o puteți afla, spusă chiar de el în cele ce urmează!

          Așadar!     

– Ce anume te-a dus spre rugby-ul în care te-ai ilustrat atît de frumos? Ești, totuși, băiat de campion de lupte!

-De mic copil am fost legănat de lumea sportului. Tata a făcut lupte greco-romane iar mama a fost voleibalistă. Tata, devenit antrenor, ne lua cu el în cantonamente și la antrenamente. I-ar fi plăcut să fac lupte, dar rugbyul m-a atras mai mult. Fratele meu cel mai mare, Cristi, făcea rugby de câțiva ani. Într-o zi am fost cu tata să vedem un meci de-al lui, mi-a plăcut atmosfera, m-au atras jocul, sportul de echipă, mai mult decât un sport individual, cum erau luptele!

– Cine ți-a îndrumat primii pași în rugby, cine te-a construit de la copilul talentat până la sportivul de mare valoare care ai devenit?

– Omul care a ridicat generații de rugbyști la Focșani a fost profesorul Viorel Ion, ”magicianul de rugby”. Mă simt onorat că am făcut parte și eu dintr-o generație pe care Profesorul Viorel Ion a numit-o ”generația de aur”. Sincer, tot timpul mă gândesc la el, Dumnezeu să-l ierte. Pentru mine a fost ca și un al doilea părinte, era trup și suflet pentru sportul ăsta frumos! În timpul liceului, ca și alți colegi, am locuit la internatul LPS Focsani. Dom` profesor avea grijă de noi și știa să ne motiveze și să scoată ce era mai bun din noi! Secretul sportului cu balonul oval și pasiunea pentru acest sport nobil a fost transmisă de profesorul Viorel Ion și fraților mei mai mici Costică și Adrian.

– Care a fost drumul în cariera sportivă?

– Am început la Focșani ca junior și am jucat câțiva ani într-o echipă extraordinară condusa de profesorul Viorel Ion. A știut să ne unească, să facă din noi o echipă care a participat, cât am fost eu la Focșani, dar și după aceea, în fiecare an, la turneele finale de campionat național. Făceam cantonamente de două opri pe an, am mers în mai multe turne în Italia. Am din acea perioadă și o amintire mai puțin plăcută: în turneul final din ultimul an de juniorat în meciul pentru titlu cu o echipă din București, dar rezultatul a fost decis de arbitra în favoarea adversarilor iar noi am pierdut meciul și șansa să fim campioni și să avem medalia de aur …

Între timp am devenit component al lotului de juniori a României cu care am participat la două Cupe Mondiale, în Argentina, în 1997 și Franța, în 1998. Am fost nominalizat printre primii zece sportivi ai județului Vrancea. După ce am terminat junioratul la Focșani, am fost curtat de mai multe echipe de seniori din țară – Farul Constanța, Dinamo, Steaua, Timișoara, U Cluj, dar și din străinătate –  Castres Olimpique din Franța si Fiamme Oro Rugby din Italia. In acea vreme se pleca foarte greu în străinătate. Erau ceva reguli de respectat! Existau două posibilități pentru plecare – la vârsta de 27 ani cu un contract sau la studii.

Doar asa aveai dezlegare de la Federație ca să poți să joci rugby pentru o echipă de afară! Am ales să plec la Farul Constanța unde am rămas vreo șase luni. Prin noiembrie, cei de la Castres Olimpique m-au recrutrat și au cumpărat contractul meu de la federație.

Am fost primul rugbyst plecat în strainătate la vârsta de 19 ani, variant la studii, cu un contract profesionist. La Castres am jucat patru sezoane, am adunat o experiență enormă, am avut colegi mari rugbiști ai Europeei. Cu Castres Olimpique am ajuns în semifinala Heineken Champions Cup, altfel spus, Cupa Campionilor Europeni la rugby. Am participat la Cupa Mondială în 1999 din Irlanda unde am debutat la 3 octombrie, cu Australia, campioana mondială a Aveam 19 ani. Ce amintiri… În 2002 am semnat pentru trei sezoane cu cel mai titrat club al Europei – Stade Toulousain. Aici am câștigat două titluri Hcup Champions Cup în 2003 și 2005 și un titlu de vice-campion al Frantei 2004. În 2006 am plecat la o altă echipă, Section Paloise, unde am jucat 3 ani. Iar din 2009 până în 2013 am jucat în semi pro.

Am acumulat 47 de selecții cu echipa României cu care am avut onoarea să ridic de patru ori Cupa Europeană a Națiunilor și să particip la două cupe Mondiale, în 1999 și 2011. In 2011 Ministerul Tineretului si Sportului mi-a conferit  titlul de Maestru Emerit al Sportului. Viața de sportiv este cu suișuri și coborâșuri, fapt pe care l-am trăit, dureros, și eu – după o accidentare destul de serioasă, am pierdut participarea la Cupele Mondiale din 2003 și 2007!

– Care sunt cele mai puternice impresii, ce te-a marcat cel mai profund pe acest drum – întâmplări, personalități …?

– Sunt multe întâmplări plăcute, dar și mai puțin plăcute. Sunt multe persoane care și-au pus amprenta în viața și parcursul meu sportiv. Mă gândesc la Viorel, la antrenorul meu de la Castres și Stade Toulousain, la colegii mei. Păstrez în suflet amintiri de neuitat de la cantonamente, senzația aceea de adrenalină dinaintea unui meci important, ambianța de pe un stadion cu zeci de mii de oameni etc.

Dacă nu ai fi făcut rugby, există alt sport pe care ți-ar fi plăcut să-l faci?

– Dacă nu aș fi făcut rugby chiar nu știu, îmi plac sporturile olimpice, dar ce știu sigur e faptul că dacă astăzi aș avea de ales aș alege tot rugby!

– Care este crezul tău de sport și de viață?

– Sportul = sănătatea minții și a trupului! Iar sportul de performanță înseamnă disciplină, ordine, răbdare, intuiție, analiza situațiilor, perseverență și un dram de noroc.

– Te-ai fi văzut făcând – sau ți-ar fi plăcut să faci altceva decât sport?

– O să vă uimească, dar tot timpul mi-a plăcut să lucrez lemnul, consider că este o materie nobilă. Cred că aș fi fost un foarte bun tâmplar.

– Din ceea ce ești acum, ce îi datorezi sportului?

– Sportul, precum și oamenii importanți pe care i-am întâlnit de-a lungul carierei mele m-au învățat să fiu un om drept și perseverent. In fiecare zi încerc să transmit valorile acestea și fetitelor mele. Așa cum și mie mi-au transmis părinții mei!

Ce viață ai dincolo de sport?

– Sunt căsătorit din 2001 și Dumnezeu ne-a dăruit  2 fetițe superbe. Dacă înainte sportul era pe primul loc, acum familia mea este cea mai importantă, încerc să petrec cât mai mult timp cu fetele mele. In 2013, când am decis să pun ghetele în cui, am început cu totul și cu totul o altă carieră. Lucrez la primaria unui oraș ca responsabil cu securitatea civilă. Dar pasiunea mea pentru rugby și, mai ales, pentru linia întâi, a rămas intactă. De aceea mă specializez, în colaborare cu fostul meu club, Stade Toulousain, pe securitate și tehnica de atac în gramadă. Vreau ca de la anul să antrenez câteva echipe pe gramadă.

Surse foto: Arhiva lui Dragoș Dima, facebook Bogdan Lucian, facebook Dima Costică, facebook Cosmin Rațiu, facebook Horia Ungur, facebook CSO Pantelimon, facebook Alina Nicolae, facebook Mario Dinea, facebook Oaks (Stejarii) Rugby, facebook Dropgol.ro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here