GALERIE FOTO: Antrenorul și opera lui – Petruț Mihai – antrenor, profesor și director al LPS Focșani

0
1069

Petruț Mihai! Profesor și director al Liceului cu Program Sportiv (LPS) Focșani și antrenor al echipelor de baschet juniori și seniori ale Focșaniului. Cu o prodigioasă carieră de antrenor, în care are ca repere contribuția de mare substanță la crearea unor jucători de excepție, unii, componenți ai naționalelor de juniori și de seniori ale României, el însuși fost antrenor al unor naționale de juniori. Dar și la obținerea unor titluri de vicecampion al României cu echipele U 14, U 15, U 18 și și U 20. Petruț Mihai, antrenorul care a construit prima echipă de Ligă Națională pentru Focșani, CSM 2007, clasată în acest an între primele 12 ale României!

– După 22 de ani de antrenorat, cum ați defini profesia de antrenor?

– Înainte de toate meseria de antrenor este una de vocație, trebuie să fi făcut pentru asta, trebuie să fii pasionat și dedicat. Meseria de antrenor îți ocupă foarte mult timp, uneori este chiar înaintea familiei. Ca să fac o paranteză, în momentul în care s-a născut al treilea copil al meu eram în cantonament în Serbia cu copiii care astăzi formează acest minunat grup, echipa U 18. Totodată, meseria de antrenor este una extrem de complexă, pentru a fi un antrenor complet ai nevoie de foarte multe calități – professionalism, în primul rând, seriozitate, disciplină și, ceea ce face diferența, după părerea mea, dintre marii antrenori și ceilalți este decizia pe care o iau în momente importante, felul în care citesc jocul, în cazul sporturilor de echipă.

– A fi fost sportiv de performanță reprezintă un atu important în devenirea ca antrenor? De ce?

– Nu este o condiție obligatorie să fi fost sportiv de performanță pentru a fi antrenor de succes! Avem atâtea exemple de mari antrenori care nu au fost și mari sportivi. Însă eu consider că reprezintă un avantaj uriaș să fi fost sportiv de performanță înainte de a deveni antrenor. Experiența acumulată de un jucător atât prin prisma faptului că a simțit din teren în mod direct situațiile diferite care se întâlnesc în funcție de adversar, se adaugă avantajului de a fi lucrat cu antrenori diferiți, cu stiluri și mentalități diferite. Și așa cum o vorbă spune că meseria se fură, jucătorii care vor să urmeze această meserie pot acumula o foarte bună experiență cât sunt în activitate.

– Unii antrenori devin foarte cunoscuți, celebri chiar, prin rezultatele unor sportivi ori unor echipe. Cât este noroc – cum ar fi întâlnirea unor sportivi cu calități excepționale – cât este știință, cât este muncă și cât este artă în munca antrenorului până la medalia sportivului?

– Consider că șansa are și ea un rol important în reușita unui antrenor, însă numai după o muncă asiduă, bazată pe priceperea acestuia, dar și îndeplinind după părerea mea condiția esențială – selecția! Dacă selecția este foarte bună, indiferent că vorbim de inițiere, de primii pași spre performanță, sau de construcția unei echipe de seniori, reușita unui antrenor este mai ușor de atins. Dincolo de toate celelalte aspecte, rezultatele recomandă cu siguranță valoarea unui antrenor. Vă dau un exemplu: poți să descoperi sau, pur și simplu, la un moment dar, să-ți între în sală un talent deosebit cu care ai rezultate deosebite, obținute și grație talentului său. Dar sigur că e și meritul antrenorului pentru acele rezultate. Însă dacă înainte și după acel sportiv sau generație, făcând referire la sport de echipă, acel antrenor nu a mai reușit nimic înseamnă că sportivul sau sportivii aceia l-au făcut mare și pe antrenor. Atunci când un antrenor obține regulat rezultate notabile sau, să fiu mai explicit, atunci când un antrenor scoate maxim din fiecare sportiv sau generație de sportivi este clar că are pricepere, valoare!

– Rezultatele sportivului definesc antrenorul! Ce sportivi cu care ați lucrat vă definesc? Și de ce?

– Eu sunt antrenor de sport de echipă și de aceea mi-e greu să nominalizez individual anumiți sportivi pe care i-am format sau pe care i-am antrenat. Însă pot spune că mă pot defini anumite caracteristici ale jocului tuturor echipelor, generațiilor pe care le-am antrenat, vorbind în special de echipele și generațiile de copii și juniori. La seniori pot spune că după numai aproape 2 ani de experiență de antrenorat la acest nivel nu am avut încă timp să-mi pun amprenta asupra jocului echipei așa cum îmi doresc. Poate dacă voi avea ocazia în continuare să antrenez și la seniori voi reuși și la acest nivel pentru că în scurta perioada de care pomeneam am învățat multe lucruri, cel mai important fiind acela – pe care îl știam de fapt și care mi s-a confirmat – că a antrena la nivel de seniori e cu totul altă meserie. Revenind la munca pe care am depus-o de-a lungul a 22 de ani la copii și juniori pot spune ca sunt mulțumit de ce am realizat, de rezultatele obținute cu fiecare generație, de exprimarea în joc a acestora pentru că am încercat să impun tuturor echipelor viziuneamea sau, cum le place tuturor să o numească, filosofia despre jocul de baschet. Și pot spune că stilul de joc al acestor echipe mă definește pe mine ca antrenor – un joc agresiv în apărare urmat de contraatac sau tranziție ofensivă, iar atacul pozițional, cu implicarea tuturor jucătorilor, cu o circulație bună a mingii și a jucătorilor astfel încât omul cu mingea să aibă mereu o opțiune în plus pentru a continua eficient acțiunea.

– Ați avut cu siguranță reușite, ați avut probabil și nereușite…

– În general pot spune că sunt mulțumit de toate rezultatele de până acum, au fost mai multe reușite decât dezamăgiri. Chiar vreau să mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am avut parte în multe momente de șansă, dar a fost și foarte multă muncă în spatele acestor rezultate. Ca să continuăm, în sport, distanța dintre reușită și nereușită, fericire și dezamăgire, agonie și extaz, este extrem de mică, de ordinul milimetrilor, de ordinul miimilor de secundă. Să vă dau exemplu personal: la prima medalie pe care am obținut-o, împreună cu colegul meu, regretatul profesor Mircea Petrisor, am câștigat jocul care ne-a calificat în semifinală cât și jocul din semifinală în prelungiri. Actualul coleg de antrenorat, Florin Munteanu, era atunci jucătorul nostru. Așa cum am jucat finala și am câștigat medalia de argint, la fel de ușor puteam să fim și pe locul 7 sau 8 la acel turneu final. Așa că după o asemenea reușită sau după mai multe reușite de acest gen te declari mulțumit de activitatea ta și îți este ușor să continui să muncești, să mergi mai departe. Însă dacă ratezi de mai multe ori obiective importante, și de care ai fost foarte aproape, probabil la un moment dat ajungi să renunți. Încă odată mulțumesc lui Dumnezeu, nu am trecut prin astfel de momente neplăcute care pot apărea în viața fiecărui antrenor. Am avut un moment dificil la un turneu final de juniori 2 cum era la acea vreme, cu generația lui Olaru, Neguroiu, când am învins în grupă Iașiul, care apoi a ieșit campioană, și Mureșul și am pierdut cu Timișoara, deci cu 2 victorii, la egalitate, la coșaveraj am fost aruncați în 5-8 și am pierdut lupta pentru medalii. Într-un turneu unde poate am fi putut câștiga și titlul de campioni, am terminat pe 7. Am rămas cu satisfacția de a fi fost singura echipa care a învins campioana, însă dezamăgirea – într-un moment ca acesta – e foarte mare și într-adevăr e foarte greu de depășit. Am avut puterea de a merge mai departe și mă bucur că am făcut-o pentru ca am avut în continuare foarte multe momente de satisfacție. Pot să vă mai spun că nu întotdeauna satisfacțiile cele mai mari ți le oferă obținerea unei medalii și vă dau exemplu actuala generație de juniori U18 care, deși nu au obținut nicio medalie națională, a fost foarte aproape de bronz sezonul trecut. Și îmi oferă momente de reală mulțumire prin jocul și atitudinea arătate pe teren.

– Unde sau la ce nivel de pregătire intervine momentul de trecere a sportivului la nivelul spre marea performanță sau, dimpotrivă, spre cedare?

– Din păcate este o întrebare care are din punctul meu de vedere un răspuns dureros. Mulți tineri în ultima vreme renunță la performanța în detrimentul altor tentații specifice vârstei, și mă refer aici la tinerii peste 15-16 ani. Performanța în sport se atinge cu sacrificii mari la care, din păcate, tinerii noștri nu sunt dispuși. De aceea, mulți renunță la această vârstă la a mai face sport de performanță. Cei care rămân sunt cei cu adevărat îndrăgostiți de sportul pe care îl fac, s-au obișnuit și le place viața sportivă, au modele pe care doresc să le ajungă sau chiar să le depășească.

– Cât este mulțumire și cât nemulțumire în anii dumneavoastră de antrenorat?

– Cred ca în mare parte am răspuns la această întrebare în răspunsurile pe care le-am dat la întrebările precedent. Dar ca o concluzie, repet, sunt în mare parte mulțumit de tot ce am realizat și de rezultatele obținute care, cu mici excepții, cred că au fost la acele momente maximum ce puteam obține. Îmi place ceea ce fac, dacă m-aș mai naște odată aș alege același lucru. Vreau să mulțumesc tuturor sportivilor cu care am lucrat, mi-au adus momente și clipe minunate pe care sunt convins nicio o altă activitate nu mi le-ar fi adus. Ca și nemulțumire, este aceea că până acum nu am avut condițiile de pregătire, de recuperare, de care se bucură antrenorii și sportivii de nivelul nostru din alte țări, pe care am avut ocazia să le vizităm și cu care să jucăm în turnee internaționale. Sper ca în viitorul apropiat să ne putem bucura și noi de o sală modernă de pregătire pe lângă baza sportiva în aer liber pe care Primăria Municipiului Focșani o va construi în curtea Liceului cu Program Sportiv.

– Dacă aveți de transmis un mesaj colegilor dumneavoastră antrenori, vă rog să o faceți prin intermediul Monitorului de Vrancea…

– Vreau să îi felicit pe toți colegii mei antrenori pentru munca depusă, pentru sacrificiile imense pe care le fac, pentru rezultatele deosebite pe care le au pentru că Focsaniul chiar are antrenori cu rezultate, unele fabuloase raportate la condițiile și baza de selecție redusă pe care o oferă un oraș cu o populație relativ mică în comparație cu marile orașe și centre împotriva cărora concurăm. Mă înclin în fața acestor oameni minunați și le urez să aibă aceiași dăruire, pasiune și implicare în tot ceea ce fac. Și cu toții să avem speranța că în curând vom avea parte de aceleași condiții moderne de pregătire de care se bucură colegi de ai noștri din țară și de peste hotare.

Foto: Petrică Butuc, Costin Corcoz

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here