GALERIE FOTO: Antrenorul și opera lui – Fănel Iliescu!

0
304

Un antrenor ajunge celebru prin rezultatele sportivilor, iar sportivii nu pot ajunge celebri fără un antrenor priceput”

– Interviu cu un veteran al antrenoratului în Vrancea –

Antrenorul și viața lui” este o rubrică nouă, care cuprinde interviuri cu antrenori vrânceni ale căror experiențe pot să lumineze o parte mai puțin văzută a vieții sportive, în condițiile în care prim planurile aparțin sportivilor! Opriți pentru o vreme din fuga, uneori bezmetică, la care ne obligă viața modernă, forțați de împrejurări, am găsit timpul și pentru a privi mai adânc în noi, pentru a ne evalua experiențele, câștigurile și pierderile. Pentru a înțelege ce a fost reușită și ce nereușită în ceea ce am făcut până acum.

– Dintr-o asemenea perspectivă, cum ați defini profesia de antrenor? Altfel spus, ce este antrenorul în viziunea dumeavoastră

– În epoca actuală, în viața noastră sportivă, o figură centrală este antrenorul, căruia îi revine rolul complex, deosebit de dificil, de a modela tinerii sportivi din punct de vedere fizic, psihic și educațional, în scopul obținerii unor performanțe din ce în ce mai înalte. El este cel care făurește personalități excepționale pe care le selecționează din marea masă a elevilor. Antrenarea reprezintă mai mult decât o simplă meserie. Este o artă. El trebuie să dea dovadă de curaj, entuziasm, ambiție, conștiință profesională, dorința de luptă, să fie inteligent și să aibă o inima bună (să poată rezista în fața stresului, a emoțiilor). Trebuie să fie un adevărat model în fața sportivilor săi din punct de vedere al aspectului fizic și al ținutei, al cunoștințelor tehnico-tactice, metodice necesare ramurii sportive, al exigenței, al comportamentului în societate și familie. Să fie un bun specialist și un bun pedagog, un bun conducător și un bun prieten. Să respecte demnitatea sportivului, el fiind cel care face legătura conducător de club-părinți-sportiv. Mereu disponibil, va trebui, fără încetare, să se recicleze în domenii foarte variate (biomecanică și dinamică, fiziologia sportului, psihologia sportului, igiena, stilul de antrenament, în evaluarea sportivilor). Petrecând foarte mult timp pe stadion, în deplasări și cantonamente cu sportivii, va avea o viață de familie foarte redusă, trebuind să facă compromisuri și să aibă soție/soț care să-l/să o înțeleagă.

– A fi fost sportiv de performanță reprezintă un atu important în devenirea ca antrenor? De ce?

– Este un atu pentru cei care au practicat un sport pentru că înțeleg mai bine fenomenul. Dar nu este obligatoriu ca un bun sportiv să devină și un bun antrenor. Trebuie să simți cu inima că ai putea educa, antrena. Antrenoratul este, așa cum am mai spus, o artă care necesită credința și convingerea profundă a lucrului bine făcut. Să ai vocație. Nu poți antrena uitându-te mereu la ceas și să termini ședința mai repede.

– Unii antrenori devin foarte cunoscuți, celebri chiar, prin rezultatele unor sportivi ori unor echipe. Cât este noroc – cum ar fi întâlnirea unor sportivi cu calități excepționale – cât este știință, cât este muncă și cât este artă în munca antrenorului până la medalia sportivului?

– Antrenorul poate fi comparat cu un căutător de aur. Unii sapă un munte pentru a găsi puțin aur și vine altul care se împiedică de o piatră și vede că-i un bulgare de aur (se numește selecție întâmplătore). Este cazul atletei Ionela Țîrlea care a fost văzută de antrenoare la coafor. Asta arată că trebuie să ai fler și un ochi de meseriaș. Talentul în sine este ca o armă fără muniții, de aceea trebuie îmbinat cu multă muncă, voința, disciplină, seriozitate și sacrificii. Asta trebuie arătat sportivului ca să știe că visul lui devine realizabil respectând aceste reguli și având încredere în antrenorul său. Fără știință și fără a fi la curent cu tot ce-i nou în domeniu și cu multă muncă, nu pot exista rezultate bune. Apoi intervine dibăcia antrenorului de a le transfera la sportiv care le va percepe în mod emotiv. Se creează un raport ideal între antrenor și sportiv, de încredere și simpatie. Fără toate acestea vei vedea medalia la gâtul adversarului.

– Rezultatele sportivului definesc antrenorul! Ce sportivi cu care ați lucrat vă definesc? Și de ce?

– Un antrenor ajunge celebru prin rezultatele obținute de sportivii săi, dar și invers -un sportiv nu poate ajunge celebru fără un antrenor priceput. Am început antrenoratul 1976 la secția de atletism a CS Unirea. În perioada de început am căutat să ”fur” de la cei mai vechi în meserie. Cam tot ce se putea și cu multă atenție, cu întrebări.

Țin să le mulțumesc pentru că m-au acceptat în cercul lor profesorului Ovidiu Gavrilă, care a fost antrenorul și mentorul meu, profesorilor Ion Oprișan, Costache Hogaș, ca și mai tânărului, atunci, antrenor Ștefan Munteanu, alături de care, pe o motoretă, pentru selecție, am cutreierat școlile din Focșani. După o perioadă am aflat că el nu avea carnet ce conducere. Anii frumoși ai tinereții! Cu multă ambiție am trecut la treabă și după o perioadă scurtă am reușit prima medalie din carieră – Nela Vlad, locul II la 1000 metri juniori 3 și care, spre mândria mea, a practicat atletismul și la nivel de seniori reușind o clasare pe locul al III-lea, la Campionatul Mondial Universitar de Cros, cu cu echipa României. Apoi, mărșăluitorul Ionel Macinic, multiplu campion național la10 km marș, Marcel Nișcoveanu, decatlonistul care m-a ”obligat” să învăț” zece probe odată, Lucica Barbu, locul III cu stafeta 4×400 metri la Campionatul Național de Tineret, ștafeta de juniori 4×200 m formată din Silviu Dobrică Gabriel Caraza, Mihai Petre Mihai și Gabriel Botoc, prima echipă din Vrancea are a câștigat titlul de campioană națională.

Miron Marius a fost campion național la 60metri juniori 2 și a avut alte medalii la juniori I iar ștafeta de 4x100m băieti, alcătuită din Adrian Iliescu, Victor Zamfir, Ovidiu Cristea și Marius Miron a fost vicecampioana României la juniori 2. La juniori, au obținut medalii sau clasări în partea de sus a ierarhiilor naționale și Elena Moise, Gabriel Botoc, Lenuța Banu, Paula Spița, Victor Zamfir, ștafeta 4×400 metri, în alcătuirea Mircea Carabăț, Silviu Dobrică, Dan Manole și Gabriel Botoc, Cristina Botezatu, Violeta Făcăeru, ca și copiii Liviu Alexa, Codruț Rotaru. Juniorul 1 Vlad Dulcescu a fost dublu campion național în probele de 300 metri garduri și 400 metri garduri. A fost pregătit de mine timp de 7 ani și mă bucur că am reușit să-l ”șlefuiesc” de la vârstă fragedă, astfel încât azi este selecționat în lotul de seniori al României în probele de 400m si 400metri garduri.

Țin să le multumesc tuturor sportivilor pe care i-am avut în pregătire în acești 44 de ani și pe care m-am străduit să-i învăț tot ce am știut, să-i pregătesc și pentru viața de dincolo de sport. Și să-i fac să înțeleagă că este nevoie să se ocupe și de pregătirea școlară, profesională, cu gândul că viața de sportiv durează puțin, până pe la 30-35 de ani! Recunosc, și eu am avut de învățat de la fiecare! Imi cer scuze celor pe care i-am omis! Dupa atația ani e normal. Sunt mândru că am reușit să-i ajut să ajungă sportivi de performanță, dar și oameni în același timp!

– Ați avut cu siguranță reușite, ați avut probabil și nereușite! Unde sau la ce nivel de pregătire intervine momentul de trecere la nivelul spre marea performanță sau, dimpotrivă, spre cedare?

– Vasta mea experiență în antrenorat îmi permite să afirm că perioada cea mai delicată este la vârsta de 14-15 ani, când ei cred că-s cei mai deștepți, cei mai frumoși, că sunt cool. Astfel neglijează antrenamentele și unii chiar chiulesc de la școală. Când își dau seama ce pierd, unii se trezec la timp, alții prea târziu. Sunt și sportivi care își dau seama la un moment dat că nu mai pot face față cerințelor și renunță.

– Ce-l motivează pe un antrenor să muncească pentru performanță?

– Cand mi-am ales această meserie nu m-am uitat la cât de bine era plătită. Elanul tineresc a fost puternic. Visam atletism de dimineața până seara cu gândul la sportivii pe care îi voi îndruma către performanță.

– Aveți, probabil și nemulțumiri legate de munca dumneavoastră…

– În toată cariera, sigur că am avut și nemulțumiri, dar dragostea față de această meserie, pe care nu am păcălit-o niciodată, emoțiile trăite în tribună în timp ce sportivul concurează și alte satisfacții m-au făcut să trec peste momentele dificile, de insuccesuri. Se știe că pentru victorie cel lăudat este sportivul iar pentru eșecuri, antrenorul, care va mereu judecat, fără milă,dupa unicul criteriu al rezultatelor.

În ultimul timp am observat la nivelul antrenorilor cam prea mult egoism, invidie, uneori nepăsare și chiar răutate. Și nu bine deloc. Toți tragem la aceeași căruța și pâinea se mănâncă pe rând. Toți antrenorii trebuie sa fie bucuroși că traiul în prezența unui tineret în stare de sănătate perfectă îți oferă mari satisfacții.

Alte nemulțumir ar fi că lipsește o pistă de atletism performantă și că există nesiguranța financiară. Acum a mai venit și starea de urgență care a blocat tot sportul căruia îi va trebui mult să-și revină până la Olimpiada care s-a amânat pentru 2021!

-Dacă aveți de transmis un mesaj colegilor dumneavoastră antrenori, vă rog să o faceți prin intermediul Monitorului de Vrancea…

– Să trecem cu bine peste acest șoc, să ne urmăm drumul. Și multă sănătate lor și sportivilor!

Sursa foto: Petrică BUTUC, facebook Fănel Iliescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here