GALERIE FOTO: Sportivi de poveste ai Vrancei – Adrian Croitoru

0
1089

– „Atât în sport cât și în viața de zi cu zi mă ghidez după motto-ul «Cedează pentru a învinge»” –

Adrian Croitoru este unul dintre cei mai mari judoka pe care i-a avut și îi are România. Cel mai mare judoka al Vrancei, cu siguranță! A fost croit ca sportiv de super-performanță aici, după care a plecat în lumea mare a judo-ului. A muncit, a concurat, a strălucit timp de un deceniu, de-a lungul și de-a latul globului pământesc. Unde și cum, cu ce rezultate, puteți afla din răspunsurile pe care a avut amabilitatea să mi le trimită la întrebările pe care i le-am adresat pentru serialul ”Sportivi de poveste ai Vrancei”.

Adrian Croitoru face parte din galeria selectă a sportivilor vrânceni cu medalii – în cazul său, inclusiv de aur, la competiții mondiale sau europene! A luptat pe tatami, în concursuri oficiale, de 160 de ori. Impresionant! A câștigat de 112 ori și a plecat învins de doar 48 de ori. În România nu a avut adversar care să-l întreacă, iar în lume, cele mai multe dispute le-a cu câțiva dintre cei mai importanți judoka ai perioadei sale de sportiv în activitate.

A fost egalul ca rezultate în disputele directe al campionului olimpic Mark Huizinga, olandezul pe care l-a întrecut în finala Campionatului European din 2000. Cu Huizinga a luptat de opt ori. A câștigat de patru ori și de patru ori a pierdut. Pe ucraineanul Ruslan Masurenko, medaliat cu bronz Olimpic și European, l-a bătut de cinci ori din șase meciuri, cu lituanianul Algimantas Merkevicius, medaliat cu argint și bronz la Campionatele Europene și cu spaniolul Leon Villar, alt dublu medaliat la Campionatele Europene a avut același scor, 4-1, iar cu marele campion francez Lionel Hugonnier a avut 3-0!

A făcut mereu cinste numelui său, locului din care a plecat, oamenilor care l-au pregătit și îndrumat în carieră. Adrian Croitoru este al Vrancei, care și-l poate asuma fără vreo reținere. Nu a mai concurat pentru un club vrâncean din anii junioratului, când era sportivul CS Unirea și era pregătit de profesorul Gavril Dondaș. Este, însă, foarte apropiat de judoul vrâncean fiind o prezență obișnuită la tradiționalul ”Memorial Aurel Câmpeanu”. A fost antrenorul Lotului Național masculin de judo al României. Fire de artist, Adrian Croitoru este un pictor cu real talent – ”picta de mic, este la fel de talentat în pictură ca și în judo” , mi-a spus fratele său, Valeriu Croitoru. Iar talentul pentru pictură pare că îl care și fiica sa, Ariana. În grupajul foto există un colaj cu picturi ale tatălui și Arianei. O altă fiică a marelui campion de judo, Anisia, este componenta naționalei de baschet U 16 a României! Adrian Croitoru are patru fete și o soție superbe, așa cum ne arată fotografiile. Și este un mare iubitor al muntelui. Adrian Croitoru este un sportiv de poveste al Vrancei, o personalitate complexă, pe care vă invit să-l cunoașteți – măcar în parte, din cele ce urmează!

Așadar!

– Ce anume v-a dus spre sportul în care ați devenit mare campion?

– Primul contact cu judo l-am avut la vârsta de 7 ani când un prieten, Horațiu, m-a dus în sala de judo de la Polivalentă, unde Aurel Câmpeanu era antrenor. Fiind prea mic am fost puțin timorat și nu am continuat.

– Ați ajuns totuși, judokan, și încă unul foarte mare! Cum s-a întâmplat? Cine v-a arătat drumul în care ați mers de la copilul talentat până la personalitatea care ați devenit?

– În anii 80, la școala de la Odobești unde eram elev, printre alte sporturi, se făcea și judo. Le-am încercat pe toate, dar la judo am avut norocul să-mi întâlnesc viitorul antrenor, pe domnul profesor Gavrilă Dondaș, care mi-a devenit în același timp antrenor, pedagog și tată. De la început mi-a spus că vede potențial în mine.

– Care a fost drumul în cariera sportivă?

– De-a lungul carierei am fost legitimat la Casa pionierilor Odobești, apoi la Unirea Focșani, Liberty Oradea, Dinamo București, iar în afara țării am concurat pentru renumitul Club Abensberg din Germania. Am avut 11 titluri de campion național consecutive. Sunt multiplu medaliat la Campionatele Europene: un titlu, și medalie de aur la juniori iar la seniori, un titlu și medalie de aur, medalie argint și două medalii de bronz. La campionatele mondiale am obținut trei medalii de bronz – două, la seniori și una la juniori. Am participat la trei Olimpiade – Barcelona, Atlanta și Sydney. Din păcate nu am reușit să urc pe podium, deși am fost la un pas – de două ori, pe locul 5 și o dată, pe locul 7, sunt multiplu campion balcanic. Faptul că nu am reușit să cuceresc o medalie olimpică a fost singura mea neîmplinire sportivă!

– Ce personalități v-au marcat cel mai profund pe acest drum al performanței?

– De-a lungul întregii cariere am întâlnit foarte multe personalități și am reușit să culeg de la fiecare lucruri pozitive. Aș putea începe cu primul meu antrenor, Gavrilă Dondaș, urmat de Constantin Nicolae și Mircea Frățică, doi foști sportivi de talie mondială, care mi-au fost antrenori. Un alt nume care m-a ghidat a fost Anton Muraru și, nu în ultimul rând, președintele Federației Internaționale de Judo Marius Vizer, care m-a sprijinit, mi-a dat multe sfaturi și m-a ajutat tot timpul.

– Dacă nu ați fi făcut sportul în care v-ați ilustrat atât de pregnant, ce alt sport v-ar fi plăcut să faceți?

– Handbal. Viața de sportiv e frumoasă, complexă, o viață în care călătorești mult, întâlnești multe personalități. Mereu am crezut că această viață sportivă deschide multe noi orizonturi.

– Care este crezul dumneavoastră de sport și de viață?

– După precum știți, Judo înseamnă “calea supleții”. Atât în sport cât și în viața de zi cu zi mă ghidez după motto-ul “Cedează pentru a învinge”.

– Continuați să fiți parte a sportului – inclusiv a celui vrâncean, prin frecventele participări la Memorialul Aurel Câmpeanu – și să construiți, la rândul dumneavoastră, campioni sau viitori campioni. Ce le-ar trebui acestora să ajungă la nivelul la care ați fost ca sportiv?

– Îmi face o desosebită plăcere să fiu invitat la acest Memorial, unde echipa în frunte cu Marius Ulmeteanu face un lucru extraordinar pentru judo-ul vrâncean cât și pentru cel național. Muncă, perseverență , răbdare și un gram de noroc sunt cele patru ingrediente care vor face din micii sportivi mari campioni.

– Din ceea ce sunteți ca personalitate, ce îi datorați sportului?

– Sportului îi datorez tot. Sportul m-a modelat, ca și oamenii pe care i-am cunoscut prin sport și din sport.

– Ce viață aveți dincolo de sport – ca familie, ca parte a comunității în care trăiți?

– Actualmente sunt ofițer superior în cadrul M.A.I., activez la clubul Dinamo București – centrul sportiv Brașov, unde sunt instructor sportiv la Secțiile Judo, șah, tenis și lupte. Viața mi-a oferit patru fete superbe – Anisia, Sara, Ariana și Thea. Fata cea mare este în lotul național de juniori la baschet. Încerc să mă bucur de ele și să le văd evoluția. În urma carierei de sportiv și a rezultatelor obținute am fost recompensat de Consiliul Local Focșani, la propunerea domnului primar Cristi Valentin Misăilă, cu titlul de cetățean de onoare al Focșaniului, iar de la Ministerul Tineretului și Sportului mi-a fost conferit titlul de Maestru Emerit al Sportului.

– În numele cititorilor Monitorului de Vrancea vă mulțumesc și vă doresc să vă bucurați de frumoasa dumneavoastră familie. Și de sănătate!

Sursa foto: Petrică Butuc, Facebook – Chirita Stelian Alexandru, Facebook Adrian Croitoru, Facebook Valentin Ionescu, Facebook Spiritul dinamovist, Facebook Ramona Ioana, Cotidianul Crișana – Oradea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here