GALERIE FOTO: Sportivi de poveste ai Vrancei – Mirela Țugurlan Danțiș!

0
545

În perioada următoare, în timp ce activitatea sportivă este în pauză din cauza limitărilor impuse de nevoia de protecție împotriva COVID – 19, Monitorul de Vrancea va scrie despre ”Sportivi de poveste ai Vrancei”. Va fi un serial cu și despre unii dintre cei mai titrați și mai valoroși sportivi vrânceni care trăiesc în Vrancea. Și care continuă să fie în sport. Vor fi poveștile de viață, în general și de sport, în special, ale celor care au dat și dau substanță unui domeniu ce definește starea unei comunități cum este cea a Vrancei.

Serialul va începe cu Povestea unei mari campioane a gimnasticii românești – doamna Mirela Țugurlan Danțiș, distinsă, pentru marile sale performanțe, cu titlul de Maestru Emerit al Sportului, cu Ordinul Meritul Sportiv clasa I și cu titlul de cetățean de onoare al Municipiului Focșani. Este profesor antrenor la secția de gimnastică a CSS Focșani și ambasador – promotor în Vrancea al Proiectului Național ”Campionii României”. În ambele ipostaze, ca și în multe altele, începând cu cea de sportivă și campioană o puteți vedea pe doamna Mirela Țugurlan Danțiș în imaginile ce însoțesc textul. Cele mai multe dintre aceste imagini sunt preluate de pe pagina de facebook a marii campioane. O altă parte aparțin autorului.

Campioana de la Focșani a câștigat 31 de medalii la competiții internaționale, cele mai importante fiind cea de aur cu echipa de senioare a României la Campionatul Mondial de la Lausanne, din 1997, cea de bronz cu echipa României la Jocurile Olimpice de la Atlanta, în 1996, medalia de aur cu Naționala de Junioare la Campionatul European de la Charleroi, în 1995, ca și cele șase medalii câștigate la Festivalul Olimpical Tineretului European de la Bath, în 1995. A concurat și a urcat pe podiumurile de premiere din Japonia până în Australia, din China în SUA și în Europa. A fost multiplă campioană și medaliată cu aur, argint sau bronz la competițiile naționale la toate niveluril de vârstă. Este o poveste impresionantă scrisă în medalii, care o fixează în cartea de aur a sportului vrâncean și care este detaliată în cele ce urmează de însăși Mirela Țugurlan Danțiș!

Așadar!

Ce anume v-a adus spre sportul în care aţi devenit mare campioană?

– Încă de mic copil am avut ca pasiune gimnastica. Era un vis al copilăriei ca să ajung ca şi Nadia Comăneci.

– Cine v-a îndrumat primii paşi în sport, cine v-a construit de la copilul talentat până la personalitatea care aţi devenit?

– Primul contact al meu cu sala de gimnastică a fost în anul 1987. Doamna Adriana Lescovar, fostă directoare la C.S.S.G. Focşani m-a selecţionat pentru gimnastică de la Şcoala Nr.5 din Focşani. Soţii Jenica şi Mihai Stănculescu şi Mariana Drăgan au fost antrenorii care m-au iniţiat şi antrenat la C.S.S.G. Focşani. În urma rezultatelor obţinute la concursurile naţionale, în anul 1992 am fost selecţionată la lotul de junioare de la Bucureşti. La lotul de junioare m-am dezvoltat şi perfecţionat sub îndrumarea următorilor antrenorilor Liviu Maziliu, Benone Pereţeanu, Adrian Boboc, Ştefan Gal, Eliza Stoica şi Mariana Ristea. Îmi aduc aminte de acea perioadă de la juniori, care nu a fost deloc uşoară, cerinţele fiind din ce în ce mai mari, iar antrenamentele împlicau un efort substanţial. Domnul Liviu Maziliu, pe lângă calitatea de antrenor, a reprezentat şi un factor motivaţional pentru mine, fiind persoana care m-a încurajat, susţinut şi motivat pentru a merge mai departe la lotul olimpic de la Deva. La Deva, distinşii antrenori Mariana Bitang, Octavian Belu, Nicolae Forminte, Corina Moroşanu, Doina Olaru sunt cei care m-au „şlefuit” şi m-au făcut să „strălucesc” pe cele mai înalte trepte ale podiumurilor gimnasticii.

– Care a fost drumul în cariera sportivă (cluburi, performanţe, nereuşite)?

– La C.S.S.G. Focşani am obţinut maximul din ce se poate obţine la un club sportiv şcolar şi anume multiplă campioană naţională în anii 1992, 1993 şi 1994.

La Lotul de junioare de la Bucureşti am adăugat în palmares următoarele rezultate: campioană balcanică în anul 1993, campioană internaţională a României în anul 1995, campioană europeană şi de două ori vicecampioană europeană în anul 1995, medalie de aur, trei medalii de argint şi două de bronz la Festivalul Olimpic de Tineret (F.O.T.E.). La Lotul olimpic de la Deva cele mai importante performanţe au fost: medalia de bronz de la Jocurile Olimpice de la Atlanta, 1996 şi medalia de aur de la Campionatul Mondial din Elveţia, 1997.

Pe lângă toate aceste performanţe care mi-au adus în suflet fericire şi satisfacţie profesională, trăiesc şi acum cu regretul accidentării la genunchi după campionatul mondial. Accidentare care a contribuit decisiv la încheierea drumului meu ca gimnastă de înaltă performanţă. A fost un moment decisiv în viaţa mea pentru că după aceea am început un nou drum, acela de antrenoare.

– Care sunt cele mai puternice impresii ce v-au marcat profund pe acest drum- întâmplări, personalităţi?

Pe parcursul evoluţiei mele ca sportiv am fost profund marcată de adevărata mea valoare ca şi gimnastă atunci când am cucerit la Festivalul Olimpic de Tineret (F.O.T.E.) şase medalii din şase posibile. Apogeul carierei a fost cucerirea medaliei de bronz de la Jocurile Olimpice de la Atlanta, 1996 şi medalia de aur de la Campionatul Mondial din Elveţia, 1997.

– Dacă nu aţi fi făcut sportul în care v-aţi ilustrat atât de pregnant, ce alt sport v-ar fi plăcut să faceţi?

– Fiind un copil cu îndemânare, forţă, viteză, mobilitate-supleţe şi rezistenţă, cred că aceste calităţi m-ar fi recomandat şi pentru patinajul artistic.

– Care este crezul dumneavoastră de sport şi de viaţă?

– “Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare”– Muhammad Ali

Un vis, în care am crezut, am avut şi eu …acela de a deveni campioană.

– V-aţi fi văzut făcând sau v-ar fi plăcut să faceţi altceva decât sport?

– Cu certitudine raspunsul meu este NU. Mi-am dedicat cei mai frumoşi ani din viaţă – copilăria, adolescenţa, prezentul şi nu mă voi opri aici. Voi continua să fiu alături de acest sport şi din postura de antrenor.

– Continuaţi să fiţi parte a sportului Vrâncean şi să construiţi, la rândul dumneavoastră, campioni sau viitori campioni. Ce le-ar trebui acestora să ajungă la nivelul la care aţi fost ca sportiv?

– Nu cred că există o reţetă general valabilă succesului. Totuşi aş înclina către 1 % talent şi 99 % muncă.

– Din ceea ce sunteţi ca personalitate a Vrancei, ce-i datoraţi sportului?

– Întreaga viaţă mi-am dedicat-o sportului şi în schimb sportul mi-a oferit cele mai mari satisfacţii.

– Ce viaţă aveţi dincolo de sport – ca familie, ca parte a comunităţii în care trăiţi?

– Sunt o femeie împlinită din punct de vedere profesional, dar ambiţioasă şi îmi doresc mai mult pentru sportul vrâncean. Din punct de vedere social mă pot bucura de o mulţime de oameni minunaţi care sunt lângă mine şi mă susţin în toate activităţile pe care le fac. Nu în ultimul rând, pe plan familial sunt o soţie şi o mamă împlinită. Dumnezeu m-a binecuvântat să fiu mama celor doi copii – Anamaria, în vârstă de 13 ani şi Alexandru, în vârstă de 7 ani. Dacă pentru performanţele obţinute le sunt recunoscătoare antrenorilor, pentru faptul că sunt fericită sunt recunoscătoare destinului pentru că mi l-a oferit Ionuţ soțul şi tatăl perfect.

– Vă mulțumesc, în numele cititorilor Monitorului de Vrancea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here