Familia, prietenii, colegii de la Muzeu Vrancei și-au luat rămas bun, ieri, de la cel care a fost profesorul muzeograf Dumitru Huțanu. Procesiunea funerară a început la Biserica Săpunari, cu o oprire la Muzeul Unirii din Focșani, înainte de a pleca spre cimitir. Colegii care i-au fost alături în activitatea de jumătate de secol la Muzeul Vrancei au transmis omagiul lor pentru cel care a fost istoricul, filologul, soțul, tatăl Dumitru Huțanu.
„Providența a vrut ca în această zi să-l conducem pe ultimul drum pe cel care a fost profesorul și muzeograful Dumitru Huțanu. S-a născut în comuna Cristești din județul Iași, la 21 septembrie 1939. Și-a făcut studiile gimnaziale și secundare la Liceul „Ferdinand” din Bacău. A absolvit Facultățile de Filologie (1962) și de Istorie (în 1980) din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În perioada 1962-1963 a fost profesor de Limba Română la Școala din comuna Andrieșeni, județul Iași. Din 1964 până în prezent și-a desfășurat activitatea la Muzeul Vrancei din Focșani. Specialist în Istoria Modernă și Contemporană, muzeograful Dumitru Huțanu a fost devotat acestei instituții 56 de ani – practic, până în ultima clipă a vieții sale. În tot acest timp, a contribuit decisiv la îmbogățirea patrimoniului muzeal vrâncean, la elaborarea tematicilor de organizare și reorganizare a expozițiilor de bază muzeală din Focșani și din întregul județ Vrancea. Cercetarea științifică s-a materializat într-un număr mare de studii și comunicări publicate în Reviste de specialitate, periodice culturale sau susținute în cadrul unor sesiuni științifice și simpozioane organizate de Muzeul Vrancei, de Academia Română și alte instituții culturale. De asemenea, a publicat zeci de articole în presa locală : „Focșani”, „Informația”, „Jurnalul de Vrancea”, „Milcovul”, „Monitorul de Vrancea”, „Saeculum” și „Pro Saeculum”. În plus, a avut multe intervenții pe posturile de radio și televiziune. A promovat cunoașterea și valorificarea vestigiilor istorice și a tradițiilor culturale vrâncene, fiind unanim recunoscut ca o autoritate în materie. Împătimit al cititului și scrisului, al lucrului cu documentul de arhivă și al trecutului local, domnul Dumitru Huțanu a fost, este și va fi un real exemplu pentru muzeografii mai tineri, pe care i-a îndrumat cu răbdare și din tot sufletul ori de câte ori aceștia l-au solicitat. Era „înarmat” tot timpul cu „arsenal” de vorbe bune și sfaturi pe măsură, fața fiindu-i tot timpul luminată de un zâmbet cald. Dubla specializare a domniei sale – Filologie și Istorie – i-a permis filtrarea, într-un stil aparte, a evenimentului Istoric cu sensibilitatea unui om al literelor, unui iubitor de literatură. De aici și până la prezentarea unei teme într-un mod cât mai atractiv, insistând pe importanța și semnificația evenimentului, nu a mai fost decât un pas. Astfel, într-un timp foarte scurt, a fost realmente îndrăgit de cei care-i ascultau prelegerile, axate pe teme de istorie locală și națională, de la tinerii învățăcei care călcau pragul Muzeului până la adulți, care-și desfășurau activitatea în cele mai diverse domenii. Pe toți indiferent de vârstă, pregătire și afinități, domnul Huțanu i-a fascinat, realmente, în egală măsură prin ceea ce spunea și cum o spunea. A fost devotat familiei, având un adevărat cult pentru soție, cei doi băieți și cele două nepoate. Pentru toți cei dragi, domnia sa și-a consumat și ultimul strop de energie, necondiționat și necontenit. Din păcate, așa cum bine spunea cineva, „moartea face parte din jocul vieții”. Conștient de acest lucru, domnul Dumitru Huțanu privea sfârșitul cu demnitate și cu resemnare superioră. Mai mult, obișnuia să facă haz de necaz, invitându-ne să-l vizităm, după trecerea sa în neființă la „garsoniera mea de la Nordic”…, adică, pur și simplu, la mormânt. Spunea că va fi fericit și „dincolo”, bucurându-se de concertele greierilor, de zumzetul albinelor și de farmecul neasemuit al Bolții Cerești. Iată că, prin voința divină, de mai bine de 48 de ore, sufletul colegului nostru Dumitru Huțanu este în Ceruri. Fie ca Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze, așa cum atât de frumos spunea Gala Galaction despre Ioan Slavici „în cămările Drepților”. Iar noi, care-l privim astăzi pentru ultima oară, să-i păstrăm o amintire frumoasă, să-l prețuim pentru gândurile și faptele domniei sale.
DUMNEZEU SĂ VĂ ODIHNEASCĂ ÎN PACE, DOMNULE HUȚANU !!!!”, este mesajul transmis de colegii de la Muzeul Vrancei.
