VIDEO și GALERIE FOTO:Turist în Focşani. 28 de ani de preoție ai părintelui Oscar Frunză, peste 300 de ani ai Bisericii Ovidenia Tăbăcari

0
1827

Săptămâna aceasta, în cadrul rubricii „Turist în Focşani“, trecem pragul Bisericii „Vovidenia“ sau „Ovidenia“ Tăbăcari. Din punct de vedere al vechimii, această biserică este considerată a fi a doua din Focşani, după Biserica „Sfântul Ioan“ din Piaţa Unirii. Specificitatea acestui lăcaş de cult constă în pictura în stil realist concepută de Oreste Cantini, un pictor italian stabilit în Focşani. Am stat de vorbă cu părintele Oscar Dumitru Frunză, de la Protoieria II Focşani, cel care de 22 de ani slujeşte la Biserica „Ovidenia“, şi am aflat că prima parohie la care a slujit a fost cea din Slimnic, Tâmboeşti. Drumul său spre preoţie a fost un îndemn al părinţilor care acum, la anii maturităţi, s-a dovedit a fi cel mai bun.

De la Facultatea de Istorie sau Drept, la preoţie…

Înainte de a aborda subiectul în sine, cu privire la istoricul Bisericii „Ovidenia“, am discutat cu părintele protoiereu Oscar Frunză despre viaţa domniei sale. Aşa am descoperit că a slujit la parohia de care aparţin şi eu. „Ce mică este lumea!“, a spus părintele. Şi într-adevăr aşa este. Părintele Frunză a plecat de la Parohia Slimnic în anul 1998. Spune că şi-ar fi dorit să aibă ocazia de a merge din casă în casă şi să-şi ia la revedere de la toţi enoriaşii săi. „Înainte de a fi preot aici, am funcţionat ca preot la parohia Slimnic, în comuna Tâmboeşti, în perioada 1 septembrie 1992, până la transferul aici din 1 martie 1998. Aş putea spune că sunt din Focşani, sunt născut în Comăneşti, în 1967, dar părinţii mei s-au mutat în `70 în Focşani, aşa că aceasta este localitatea de care mă leagă cele mai multe amintiri, şcoală şi toate cele care au urmat. Cred că a fost în mai mare măsură dorinţa părinţilor mei, poate şi dorinţa bunicilor, dar părinţii sunt cei care au gândit mai din timp acest lucru, apoi mi-au sugerat. Evident că m-au lăsat să decid dar, fiind o fire ascultătoare, am făcut cum au zis ei. Nu ştiu dacă vedeam lucrurile foarte clar, dar ceea ce-mi oferea mai ales perspectiva liceului pe care l-am început, adică clasa de filologie-istorie a Liceului Economic, mă ducea cu gândul spre o facultate de istorie, sau o facultate de drept, deşi la drept, pe vremea respectivă se intra destul de greu.

A contat poate şi faptul că am avut un coleg de clasă, de bancă o vreme, care a mers şi el la seminar şi cu care am fost şi încă suntem buni prieteni. Apoi, nu în ultimul rând, a contat şi faptul că înainte de a da prima admitere la seminar l-am cunoscut pe părintele Ionel Ene, nu era preot la vremea când l-am cunoscut, era secretar al Protoieriei Focşani, singura protoierie la vremea respectivă. Cam aceştia sunt factorii care m-au determinat: în principal părinţii, apoi şi colegul de clasă, părintele Mihai Bratu, actualmente preot la Stuttgart, în Germania, şi ajutorul şi îndrumarea pe care le-am primit din partea părintelui Ionel Ene“, mi-a povestit pr. Oscar Dumitru Frunză.

După 28 de ani de preoţie, pr. Frunză spune că şi-a dat seama de faptul că preoţia este un privilegiu. „Anul acesta, în septembrie, se împlinesc 28 de ani de preoţie. Acum îmi dau seama că este un privilegiu să fii aşezat de la bun început pe o traiectorie care, după trecerea timpului, îţi arată că te îndrepţi către destinaţia corectă. Mă impresionează felul în care oameni cu o temeinică pregătire intelectuală, care au activat în diferite domenii şi care s-au perindat prin ideologii, curente filosofice, poate chiar religii la modă într-un anumit moment, atunci când şi-au căpătat aşezarea pe care o presupune maturitatea, s-au regăsit aşa cum nu se poate mai bine în ortodoxie. Mi se pare extraordinar ca tu, absolvent de seminar, de teologie, plecat pe drumul ăsta, poate în necunoştinţă de cauză, să realizezi, la vârsta maturităţii că ai fost de la bun început pe drumul cel bun. Este un privilegiu, adică alţii au căutat, s-au ostenit, şi tu ai fost de la început pe drumul acesta ceea ce îţi oferă evident şi multe satisfacţii, dar poate şi un anumit stil de viaţă care la o anumită vârstă ţi se pare că te-ar stingheri“, mai adaugă pr. Oscar Frunză.

Lumea este aceeaşi, vremurile s-au schimbat!

L-am întrebat pe părinte cum percepe dumnealui tânăra generaţie, şi mi-a raspuns că oamenii sunt aceeaşi, ispitele din vremurile actuale sunt diferite față cele din trecut. Pr. Frunză are doi copii, o fată şi un băiat. „Băiatul are 27 de ani, a absolvit o facultate de drept, lucrează undeva prin Bucureşti, iar fata are 20 de ani şi este studentă în anul II la Facultatea de Automatică şi Calculatoare. Amândoi au rămas apropiaţi de biserică, în sensul că la fel ca orice bun creştin, se roagă, merg la biserică. M-aş fi bucurat ca fiul să-mi calce pe urme, dar este un lucru pe care nu-l poţi face din obligaţie. Lumea este aceeaşi din totdeauna, poate ispitele zilelor noastre sunt de altă natură, şi din punctul acesta de vedere, mai periculoase decât erau altă dată, dar tineri sunt aceiaşi. Evident că la vârsta adolescenţei sau a tinereţii, nu îţi pui probleme majore, când eşti foarte tânăr nici nu te gândeşti la moarte, sau la ce ar putea fi dincolo de moarte şi atunci, deschiderea ta spre lucrurile acestea spirituale este mai mică, dar nu-i nefiresc, aşa a fost dintotdeauna, pe măsură ce timpul trece, lucrurile se aşează.“

A doua cea mai veche biserică din Focşani

Potrivit „Istoricului oraşului Focşani“ scris de Dumitru Caian, fost primar al Municipiului, anul exact al zidirii Bisericii „Ovidenia“ din Tăbăcari nu este cunoscut, cum nu se ştiu nici ctitorii, există însă câteva detalii care propun anul 1682 ca an al construcţiei. Dacă ar fi aşa, aceasta ar fi a doua biserică veche ridicată în Focşani după cea din Piaţa Unirii. „Această biserică era filie a Parohiei «Sfinţii Voievozi», părintele Ionel Ene, la 1 ianuarie 1998 a înfiinţat, prin desprinderea de «Sfinţii Voievozi», parohia «Vovidenia» Tăbăcari. A fost suplinită o vreme de părintele Viorel Gătej, iar eu am venit pe la jumătatea lunii februarie pentru că începea postul şi era nevoie de prezenţa preotului de la începutul acestei perioade. Filia este o comunitate de credincioşi care are o biserică dar care nu se poate întreţine prin mijloace proprii şi atunci este afiliată unei parohii.

Biserica este foarte veche. Cele mai multe păreri înclină spre anul 1686, ca an al zidirii acestei biserici. Reuşeşte să pună cap la cap argumentele un fost primar al Municipiului Focşani, Dimitrie Caian care, în 1906 publică o monografie a oraşului spunând că a venit în 1904 aici, a vizitat biserica, a fost întâmpinat de părintele Dumitru Ralescu care i-a arătat atunci o Evanghelie tipărită pe la 1682. Lucrul acesta l-a făcut să credă că este o biserică veche.

Pe harta statului major austriac alcătuită la 1789, pe locul acesta este marcată prezenţa unei mănăstiri care se numea «Ovidenia», apoi, domnul Caian se foloseşte de un document pe care îl publică în 1902, Nicolae Iorga, un document din arhiva pesonală a unui avocat focşănean, Ştefan Georgescu, care cuprindea un rezumat din 13 decembrie 1686 în care se făcea menţiunea că un oarecare Christian, fiul Badiului Limbovici, donează mănăstirii care se zideşte în capul târgului Focşanii de Sus partea care i se va cuveni în urma procesului, moştenire de la părinţii săi.

Aş spune că aceasta este una dintre cele mai vechi biserici existente astăzi în Focşani. Prima este cea din Piaţa Unirii, 1661, dacă are Caian dreptate, şi zic că ştie ce spune, aceasta ar fi a doua dintre cele existente astăzi“, mai adaugă pr. Frunză.

La intrarea în biserică, sub o masă, se păstrează o piatră funerară pe care sunt trecute numele câtorva enoriaşi care au contribuit semnificativ la renovarea şi înfrumuseţarea bisericii, toţi membrii ai familiei Crângu. „Sub masa din spate, în pronaus, se păstrează o piatră funerară, dacă-mi amintesc bine, data este 4 aprilie 1863, pe care sunt menţionate numele uner membri ai familiei Crângu: Hagi Necolai, Haginca Rusanda, Hagi Dumitru, Haginca Sofia, Vasile, Safta şi continuă cu tot neamul lor. Am putea crede că a fost făcută chiar de către Necolai Crângu, sau de unul dintre urmaşi spre pomenirea părinţilor. Interesant este că-şi atribuiau apelativul acesta de «hagi» ceea ce însemna că ajunseseră la locurile sfinte şi simţiseră că s-a schimbat ceva în felul lor de a fi. Dacă au aşezat piatra funerară în biserică probabil că au contribuit cu ceva la renovarea sau înfrumuseţarea bisericii.

Pe catapeteasmă se păstrează o icoană cu ferecătură de argint a Maicii Domnului care are în partea de jos trecută data de 1872 şi sunt pomeniţi acolo Nicu Crângu cu soţia sa Eufrosina şi fiul lor Alexandru, care au făcut icoana respctivă, o strană şi o candelă de argint. În partea de miazănoapte a bisericii avem o altă icoană cu ferecătură de argint, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a fost făcută probabil în acelaşi atelier ca şi icoana Maicii Domnului, pe ea nu este menţionat nicun an dar zice că a fost făcută de Alexandru Crângu, Eufrosina Crângu, probabil mama lui, spre pomenirea părintelui Nicu Crângu care probabil că între timp trecuseră la cele veşnice. Ceea ce mă face să cred că familia Crângu, de la o generaţie la alta, a avut o grijă deosebită faţă de biserică“, concluzionează pr. Oscar Frunză.

Pictură realizată de Oreste Cantini, italian stabilit în Focşani

Când intri pentru prima dată în Biserica „Ovidenia“ din Tăbăcari rămâi uimit în faţa picturii deosebite… este ceva diferit de restul bisericilor ortodoxe, diferit şi plăcut în acelaşi timp. „Răsfoind cartea domnilor Ionuţ Iliescu şi Horia Dumitrescu, «Ctitoriile Maiorului Gheorghe Pastia», am aflat că, prin 1927 şi 1930, un avocat din Focşani, Jian Crângu, organiza la Teatru adunări pentru colectarea de fonduri în vederea renovării Bisericii „Ovidenia“ Tăbăcari, şi se spune că acesta era responsabilul Comitetului pentru reconstruirea acestei biserici. Atunci a fost refăcută şi pictura; în două locuri, pe icoana Mântuitorului de pe catapeteasmă, şi pe unul dintre tablourile cu răstignirea, din pronaus, se găseşte semnătura pictorului Oreste Cantini, un pictor de origine italiană, stabilit la Focşani. Nu-i o pictură bizantină, ci una realistă, care are farmecul şi frumuseţea ei şi s-a creat o simbioză între arhitectură şi pictura actuală. În general, în Biserica Ortodoxă, a fost preferată pictura bizantină, de cele mai multe ori, tehnica picturii a fost fresca. Pictorul fiind de origine italiană, aceasta este o pictură deosebită de cea cu care am fost obişnuiţi în ortodoxie“, mai spune pr. Frunză.

Hramul bisericii, Ovidenia, se referă la sărbătoarea trecută la data de 21 noiembrie în calendarul creştin ortodox. „Cuvântul vine din limba slavonă, este vorba de sărbătoarea de la 21 noiembrie, este una dintre sărbătorile dedicate cinstirii Maicii Domnului. Sărbătoarea se cheamă Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. În documente, parohia este Trecută „Vovidenia din Tăbăcari“, iar strada pe care suntem se numeşte str. Ovidenia.

Fiind puţin mai retrasă, nu a reprezentat o problemă pe vremea comuniştilor. Având statutul acesta de filie a parohiei «Sfinţii Voievozi», probabil că în toată perioada comunistă a funcţionat după un anumit program: o dumincă la «Sfinţii Voievozi», una la «Ovidenia», sărbătorile mai mari, într-un an într-o parte, într-un an în cealată parte. Cartierul Tăbăcari are foarte multe biserici, cred că sunt aproape 7/8 dacă mergem până la Cimitirul Sudic“, aminteşte părintele protoiereu.

Conform arhiepiscopiabzvn.ro, „Biserica „Vovidenia” – Tăbăcari are o vechime de peste 300 de ani, fiind resfințită (în 2017) de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, în urma unor ample lucrări de restaurare, realizate prin strădania preotului paroh Oscar Frunză – protoiereu al Protopopiatului Focșani II.”

Suntem în perioada premergătoare postului Paştelui, iar părintele Oscar Frunză ne îndeamnă să venim mai des în Casa Domnului pentru a putea înţelege cu adevărat semnificaţia acestei mari sărbători.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here