Calitatea apei Lacului Sfânta Ana s-a înrăutăţit în ultimii ani, prezenţa masivă a carasului argintiu fiind una dintre problemele identificate, specialiştii căutând soluţii de readucere a lacului la starea sa naturală. Directorul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) Harghita, Demeter László, a explicat joi, pentru AGERPRES, că lacul, fiind un ecosistem închis, cu un volum al apei relativ mic, este foarte sensibil la poluare, iar scăldatul şi toaletele tradiţionale reprezentau o sursă de azot şi fosfor, care sunt nutrienţi pentru alge.
Sursa citată a arătat că, potrivit măsurătorilor, nivelul acestor elemente „nu arăta o situaţie deosebit de gravă”, dar din anul 2018, atunci când s-a şi interzis scăldatul în lac, s-a constatat o schimbare vizibilă a culorii apei spre verde. Demeter László a precizat că cercetătorii Universităţii Sapientia din Miercurea Ciuc, în colaborare cu specialişti de la universităţi din Ungaria, au arătat că această modificare se datorează schimbării compoziţiei de specii de alge din lac, care anterior a fost mai variată şi a fost dominată de specii solitare, iar în ultimii ani acesta a ajuns să fie dominată de o singură specie de alge verzi unicelulare, care formează reţele în apă şi se înmulţesc foarte mult.
Situaţia a fost explicată joi presei şi de conferenţiarul universitar dr. Máthé István, de la Catedra de Bioinginerie din Miercurea Ciuc a Universităţii Sapientia, care din 2012 realizează studii fizico-chimice, algologice şi microbiologice în cazul Lacului Sfânta Ana. „Până nu demult, lacul era considerat unul din cele mai curate lacuri din ţară, însă în ultimul deceniu asistăm la eutrofizarea accentuată a lacului. Sub coordonarea mea, începând din anul 2012, o echipă de cercetători de la Universitatea Sapientia împreună cu alţi specialişti din ţară şi din Ungaria demarăm studii fizico-chimice, algologice şi microbiologice în cazul Lacului Sfânta Ana. În ultimii opt ani am prelevat probe de apă din lac de peste 50 de ori. Pe baza rezultatelor noastre putem afirma că în ultima perioadă algele s-au înmulţit în din ce în ce mai mult în lac şi astăzi asistăm la aşa numitul fenomenul de „înflorire a apei” sau înflorire algală. (…) Este interesant faptul că până în anul 2018 comunitatea de alge era dominată de o specie din grupul dinofite, care s-a înmulţit în masă mai ales vara, în lunile iunie şi august, şi în aceste perioade uneori apa din zona de mal devenea de culoare brun-deschis. Avem date din literatură, cum că această specie era dominantă şi în anii 1940. În anul 2016 a început să apară în număr mai semnificativ o altă specie, o algă verde, care din mai 2018 a devenit specia dominantă în lac, luând locul speciei amintite anterior. Această algă verde apare în număr mare chiar după topirea zăpezii, şi de aici vine culoarea verde actuală a lacului”, a explicat conferenţiarul din Miercurea Ciuc.
Acesta a precizat că, în ultimii zece ani, Lacul Sfânta Ana a fost vizitat de un număr tot mai mare de turişti, iar prezenţa acestora a dus la creşterea nutrienţilor cu care se hrănesc algele. „În ultimul deceniu, Lacul Sfânta Ana este vizitată de turişti în număr din ce în ce mai mare, devenind un loc de scăldat şi de picnic pentru zeci, uneori pentru sute de oameni. Resturile de alimente, excrementele turiştilor sunt o sursă bună de azot şi fosfor, o parte dintre acestea ajungând şi în apa lacului, situat într-un crater vulcanic închis. În perioada scăldatului, în zona de ştrand a lacului, a putut fi evidenţiată şi ureea provenind de la cei care fac baie în lac. Astfel, odată cu creşterea nutrienţilor (azot şi fosfor) algele s-au înmulţit din ce în ce mai mult în lac”, a spus dr. Máthé István.
Specialiştii spun că, paralel cu acest fenomen, s-a constatat o scădere a cantităţii organismelor denumite zooplancton, adică crustacee mici şi rotatorii plutitoare, care filtrează apa, consumând algele şi bacteriile plutitoare (fitoplancton). Cauza lipsei acestor organisme este prezenţa masivă a carasului argintiu (Carassius gibelio), o specie invazivă care se presupune că a fost introdusă artificial în lac de către pescari, data acestei introduceri fiind estimată de cercetători la aproximativ un deceniu, pe baza mărimii peştilor. Populaţia de caraşi, fiind o specie foarte adaptabilă, s-a înmulţit foarte mult şi a ajuns să consume zooplanctonul, iar absenţa organismelor filtratoare a condus la înmulţirea unor specii de alge. (…)
Conferenţiarul Universităţii Sapientia a punctat faptul că, dacă în 2012, în zona cea mai adâncă a lacului (6-6,5 m adâncime) apa era transparentă până la fund, în aprilie 2019, chiar după topirea gheţii, transparenţa era de numai 1,4 metri. (…) Acesta consideră că soluţia de rezolvare a problemei este eliminarea carasului argintiu din lac, dar şi rezolvarea problemei toaletelor şi practicarea în zonă a unui turism ecologic. (…)
Nefiind alimentată de izvoare, apa lacului provine numai din ploi şi din topirea zăpezii, iar până nu demult era considerat unul dintre cele mai curate lacuri din ţară.
Autor: Gina Ştefan
Articolul integral pe – https://bit.ly/3ajP3CS
