Astăzi facem o scurtă plimbare în istorie, iar ghid ne va fi domnul Ionuț Iliescu, muzeograf în cadrul Muzeului Vrancei. Calea de acces spre misterele lumii ce ne înconjoară este Muzeul de Istorie din Focșani. Este bine de știut că istoria, în afară de cifre, nume de bătălii și de domnitori are și părți mai … prietenoase, are legende și oameni pe care este bine să nu îi uităm, așa că astăzi vom trece în revistă câteva epoci istorice și ne vom opri la momentul în care România a cunoscut pentru prima dată atrocitățile celei mai mari conflagrații mondiale: Primul Război Mondial.
Armenii, una dintre minoritățile influente din Focșani…
Muzeul de Istorie din Focșani funcționează, din 1955, în Casa Alaci, care a aparținut în trecut unei familii foarte respectate de armeni. „Casa Alaci este unul dintre imobilele vechi din orașul Focșani. După cum îi spune numele proprietarului, rezultă clar faptul că ne aflăm într-o zonă locuită de armeni, care au fost una dintre cele două mari minorități naționale ale orașului Focșani, alături de evrei. Foarte important de menționat este că aceste două minorități naționale au ridicat orașul din punct de vedere economic, cultural și social. Din punct de vedere al comerțului și al industriei pe plan local, evreii și armenii au ajutat orașul Focșani să progreseze rapid și să se impună ca un centru comercial demn de reținut.
Armenii au sosit în Focșani cam din timpul domniei lui Ștefan Cel Mare (1557-1504) și în perioada de după, în principal au venit din cauza represiunilor otomane, iar aici au găsit un climat farovabil. Anton Alaci sau «Tone», om politic liberal, a fost în mai multe rânduri prefect al județului Putna și prefect în două perioade deosebit de grele ale țării noastre, mai precis în perioada Primului Război Mondial, când orașul nostru a cunoscut teribila ocupație germană, iar județul Putna a fost scindat în două. Din cele aproximativ 90 de comune ale sale, circa 60 au intrat sub ocupație germană, iar 30 au rămas libere.
Această clădire a fost foarte solidă. A fost ridicată pe la 1895 de niște meșteri macedoneni din familia Dina. Clădirea a rezistat foarte bine la majoritatea cutremurelor care au avut loc în zona noastră inclusiv cutremurul din 1940 sau cel din 1977. Această clădire, ca multe altele aparținând armenilor, depășea cu mult nevoile familiilor respective dar, în mentalitatea epocii, casa trebuia să fie ca o carte de vizită, adică să arate lumii cine sunt cei din familia respectivă. Suprafața casei Alaci este foarte mare, vorbim despre șapte camere. Casele armenești sunt realizate într-un stil eclectic, un amestec de stiluri. Se dorea ca aceste imobile să fie impozante, luminate natural, încărcate cu elemente decorative care dădeau numele familiei. Familia Alaci a deținut această clădire până în 1950, când a avut loc naționalizarea, după care aici, pentru o perioadă de timp, s-au perindat mai multe instituții: unul din sediile Partidului Comunist Român, se bănuiește că ar fi fost și Securitatea la un moment dat. Din 1955, acest spațiu este alocat Muzeului Vrancei‟, a precizat Ionuț Iliescu, șeful secției de istorie din cadrul Muzeului Vrancei.
„Consiliul Județean Vrancea va reabilita unul dintre cele mai vechi şi mai reprezentative edificii ale municipiului Focşani și își propune să îi redea prestanţa de început de secol XX. La acest moment, proiectanții Asocierii NS CONSART 96 SRL- DEDAL BAHAMAT SRL- SPA INOVATIONS SRL lucrează la întocmirea documentației tehnice a proiectului, urmând ca în prima jumătate a anului 2020 să înceapă execuția lucrărilor“, se arată într-o informare a Consiliului Județean Vrancea. Președintele administrației publice județene, Marian Oprișan, a semnat în mai 2018 contractul de finanțare pentru proiectul „Consolidare și restaurare Secție de istorie și arheologie a Muzeului Vrancei – Casa Alaci”.
Mamuții de la Valea Sării!
Toate exponatele Muzeului de Istorie din Focșani sunt originale, mare parte fiind descoperite chiar pe teritoriul județului nostru. Așa se face că, pe vremea când nu exista nici roata, și în niciun caz nu descoperiseră internetul, Valea Sării era populată de… mamuți. „S-au făcut săpături în zonă, și au fost descoperite și alte obiecte spectaculoase, pe lângă acest colț de mamut. Acest colț de mamut a fost descoperit în a doua jumătate a secolului XX, prin anii 1960. Expoziția s-a dorit a fi o trecere în revistă a principalelor perioade istorice care caracterizează istoria județului nostru, din acest motiv, avem expuse cele mai vechi unelte gândite și realizate de om și o mică parte din materia primă, avem obiecte rezultate din prelucrarea osului și a pietrei. Începuturile agriculturii, oase prelucrate cu care se zgâria pământul pentru a se pune sămânța și apoi se aștepta fenomenul germinației, aici suntem cam între anii 5.000/3.000 înainte de Hristos‟, spune Ionuț Iliescu.
Omul preistoric și credința
Nevoia de comunicare cu o forță superioară l-a stăpânit pe om dintotdeauna. Așa se face că arheologii au descoperit figurine și obiecte de cult care reprezintă zeitățile umane sau animele la care se închinau oamenii din antichitate. Astfel de mărturii ale credinței pot fi văzute la Muzeul de Istorie din Focșani, iar domnul Iliescu vă poate spune cu lux de amănunte ce reprezintă fiecare și din ce perioadă datează. „Avem o reproducere după un vas numit «Riton» sau« corul abundenței», care era folosit de șeful comunității religioase, un fel de șaman. Se considera că, dacă el consuma o anumită băutură din acest vas, va intra într-o anumită comuniune cu zeii iar el devenea purtătorul de cuvânt al omului preistoric. Practic, acest șaman transmitea acelei forțe supranaturale toate dorințele oamenilor. Specialiștii spun că din cele mai vechi timpuri omul a avut credință într-o forță sau într-un ansamblu de forțe care guvernează întreg universul și viața pe pământ‟, adaugă muzeograful.
Cum erau îngropați oamenii în urmă cu câteva mii de ani
După ce a fost descoperit bronzul, oamenii și-au perfecționat armele. În Neolitic, omul începe să se ocupe cu creșterea animalelor și, odată cu această nouă îndeletnicire, au apărut primele conflicte între oameni pentru pășuni. Arheologii au descoperit în comuna Dumbrăveni, un mormânt care datează din anul 1500 înainte de Hristos. „Specialiștii antropologi care au cercetat acest mormânt descoperit la Cândești în anii 1970, au spus că aici sunt depuse două persoane, mamă și copil și se spune că ele ar fi avut parte de o moarte violentă tocmai în urma unei lupte între triburi. Mormântul este alcătuit din patru plăci de piatră numite ciste, iar deasupra venea o a cincea piatră care acoperea mormântul. Deasupra acestui mormânt s-a găsit un vas numit urnă funerară, practic, după deces, persoana respectivă era arsă iar cenușa era pusă în acest vas care fie era depus în mormânt, fie, dacă persoana era apropiată, se păstra într-un loc anume din casă. Cele mai multe descoperiri s-au făcut în partea de sud a județului, spre Râmnicu Sărat pentru că aici este teritoriul unei culturi deosebit de importante pentru arheologia românească, cultura Monteoru. Când spunem cultură, ne gândim la un anumit teritoriu în care s-au făcut descoperiri datând aceleiași perioade din epoca bronzului‟, spune domnul Iliescu.
Primele monede
În jurul anului 800 î.Hr., omul descoperă fierul, învață să-l topească și apoi să-l toarne în tipare pentru unelte, podoabe și arme. Facem un salt și ajungem în perioada geto-dacilor, pe vremea când dacii descoperă primele monede. „Înainte de a-i cunoaște pe romani, geto-dacii noștri făceau schimb de marfă: unul dădea cereale, altul sare și tot așa. Pe la 150 î. Hr., au loc primele contacte dintre negustorii din Imperiul Roman și cei daci, care observă aceste bucăți circulare din metal cu tot felul de reprezentări, cu nume, cu cifre și au înțeles că este vorba de acest obiect numit monedă care reprezintă contravaloarea unor mărfuri, dar și semnul unei puteri statale pentru că nu oricine are puterea financiară și uneltele pentru a emite asemenea monede‟, mai adaugă șeful secției de Istorie.
În amintirea eroilor neamului
Să ne oprim un minut și să medităm asupra tuturor lucrurilor pe care le avem. Am depășit de mult perioadele în care chiar și sănătatea era un lux pe care nu multă lume și-l permitea. Mulțumită cui trăim aceste vremuri? „România de azi, România unită… nu ar fi existat fără luptele de la Mărășești pentru că, în 1916, noi am intrat în Război pentru ca niciun român să nu mai fie în afara granițelor țării. De dragul acestui ideal, românii au plătit un tribut al sângelui impresionant, vorbim nu numai de peste 300.000 de morți, ci și de zeci de mii de răniți, și de sute de mii de civili: bătrâni, adulți și copii morți nu numai de foame, ci și din cauza unei boli care a făcut ravagii pe timp de război atunci când normele elementare de igienă nu mai pot fi respectate și mă refer la tifosul exantematic.‟
Prima femeie care a luptat în Război!
Câți dintre noi au auzit despre Ecaterina Teodoroiu, prima femeie din România care a luptat cot la cot cu bărbații pe fronturile Primului Război Mondial?! „Ecaterina Toedoroiu este o mândrie a națiunii române, a Armatei Române și un exemplu pentru românii de ieri, de azi și de mâine pentru că a avut curajul extraordinar de a lupta ca un bărbat, de a conduce bărbați în luptă, pentru că a fost comandant de pluton. Era obsedată de ideea că libertatea țării este un ideal atât de mare, încât viața ei de femeie nu face doi bani. Ea provine din Vădenii Gorjului, dintr-o familiei numeroasă și săracă. Visul ei a fost acela de a deveni învățătoare. Dacă nu ar fi fost războiul, Ecaterina Teodoroiu ar fi ajuns cadru didactic. S-a născut în 1894, iar în 1916 și-a început fapta eroică în grupele de sanitari voluntari, practic, mergea cu brancardierii pe front și aduna răniții pentru a-i duce în spitalele din campanie, au fost și situații în care a folosit arma pentru a se salva. S-a remarcat prin faptul că și-a îndeplinit foarte bine toate sarcinile de soldat și prin faptul că superiorii ei au văzut că este un exemplu de pricepere, de curaj și devotament față de soldați.
A luptat tot timpul în linia întâi, în momentele și în zonele cele mai periculoase. Se spune că, într-un moment al luptei, Ecaterina Teodoroiu și-ar fi dat seama că pozițiile noastre sunt descoperite și atunci a spus că situația trebuie echilibrată printr-un atac fulger. Din păcate, nu a observat un cuib de mitraliori germani și a ajuns o țintă foarte ușoară. Se spune că nici măcar nu a suferit pentru că în mai puțin de 2 secunde inima i-a fost perforată de mai multe gloanțe. A murit la 23 de ani. Nu a fost căsătorită niciodată‟, povestește, cu un vizibil regret patriot, domnul Iliescu.
Ecaterina Teodoroiu nu este singurul personaj pe care românii, și oamenii în general, ar trebui să-l asocieze cu Primul Război Mondial. Ionuț Iliescu amintește de un anume Vasile Chilian, din Vidra, spionul român care furniza date Armatei Române despre inamicii poporului român. Din păcate, Vasile Chilian a fost descoperit în momentul în care unul dintre soldații români care trecea pe sub un pod chiar sub nasul armatei naziste, aproape s-a înecat și a strigat după ajutor, moment în care nemții au deschis focul asupra lor. În urma procesului, Vasile Chilian, împreună cu oamenii din grupul său au fost executați. Se spune că Vasile Chilian a refuzat să fie legat la ochi în momentul execuției și a strigat: „Să nu uite nimeni că eu mor astăzi pentru țara mea!‟
Cine este Ionuț Iliescu?
Un muzeu fără ghidul său este ca o călătorie fără busolă… frumoasă dar greu de înțeles. Am plecat de la Muzeul de Istorie din Focșani cu o impresie plăcută datorită domnului Ionuț Iliescu, șeful secției de Istorie din cadrul Muzeului Vrancei. „Pasiunea mea pentru istorie a început din clasa a IV-a când doamna învățătoare ne-a trecut în revistă toate legendele care țin de istoria noastră națională. În timp, mi-am cultivat prin lecturi această pasiune, iar în clasa în XI-a mi-am pus problema facultății. Am ales Istoria și vreau să vă spun că am peste 23 de ani vechime și nu regret absolut deloc nici facultatea pe care am făcut-o, și nici serviciul pe care îl am. Istoria are foarte multe ramificații și eu zic că niciodată nu poți spune că știi tot, și zic că în asta constă frumusețea acestei munci. Cred că istoria este un fel de retrospectivă a evoluției civilizației umane și, dacă ar fi ascultată cu mare atenție și cu multă răbdare, istoria ar putea oferi unele soluții pentru prezent și viitor pentru că istoria este ciclică și atunci este bine să știm ce s-a întâmplat într-un anume context așa încât să putem lua o decizie bună nu numai pentru noi, cei din prezent, cât și pentru cei din viitor‟, spune Ionuț Iliescu.
El povestește cu plăcere fiecare perioadă istorică pe care a studiat-o, iar despre bătălia de la Mărășești, și despre vederile poștale inspirate după picturile Cameliei Achimescu, cele în schimbul cărora se percepea o taxă de 1 leu, contravaloarea unei cărămizi folosite la construirea Mausoleului de la Mărășești, vorbește de parcă el însuși ar fi asistat la aceste evenimente.
Copiii care merg să viziteze muzeul singuri sau cu familia plătesc 2 lei pentru un bilet și 1 leu dacă vin cu clasa. Adulții plătesc 4 lei pentru bilet, iar pensionarii, veteranii și studenții achită 2 lei. Intrarea este liberă pentru persoanele cu handicap și însoțitorii acestora, dar și pentru reprezentanții din cadrul muzeului.
