Costel Bocu și echipa lui de oameni simpli dar cu suflet mare, au reușit să le ofere un altfel de Crăciun câtorva suflete greu încercate de soartă. „Am mers la o fetiță care are cancer la ochișorul drept!‟
Sărbătorile de iarnă au un farmec aparte... indiferent de starea pe care ai avut-o de-a lungul anului, cumva, brusc, îți dorești ca de Crăciun să fii mai bun, să ajuți și să împarți bucurii acolo unde soarele a uitat să mai ajungă. A trecut Crăciunul, la fel de repede precum se scurge nisipul dintr-o clepsidră, și în câteva zile îl vom întâmpina pe Noul An. Costel Bocu și echipa lui de „spiriduși‟ ai faptelor bune au dus la bun sfârșit campania „Împreună cu voi, alături de voi, putem face minuni‟. Din puținul fiecărui om care a contribuit, s-au strâns alimente, dulciuri, hăinuțe și chiar un televizor LED. Iar răsplata echipei a constast în zecile de zâmbete de pe chipurile oamenilor la poarta cărora au ajuns.
O fetiță mutilată de un câine maidanez și alta de… cancer
Când decizi să intri în pielea lui Moș Crăciun, trebuie să te împaci cumva cu ideea că urmează să afli lucruri care nu ai vrea să fie adevărate, și să cunoști oameni în ochi cărora disperarea s-a transformat de mult într-o obișnuință. În acest an, Moș Crăciun a avut ajutoare de bază… Costel Bocu și echipa lui de oameni simpli dar cu suflet mare au reușit să aducă bucuria pe chipurile celor pentru care destinul a pregătit un drum mai sinuos prin viață. Despre Costel Bocu am mai scris, și așa ați ajuns să cunoașteți lucrurile minunate pe care le face împreună cu prietenii și cunoscuții lui: strâng bănuți, alimente, dulciuri, hăinuțe și alte lucruri necesare și apoi merg din poartă-n poartă acolo unde Moșul nu poate ajunge. „Anul acesta, am mers la o familie cu copii din comuna Ionășești din Galați, în comuna Cosmești de Galați tot la o familie cu copii, în comuna Făurei de Garoafa la niște copii, în satele Beciu și Pietroasa aparținând de Vârteșcoiu, apoi în satul Larga din comuna Mera și la căminul de bătrâni din Odobești. Am dus alimente, hăinuțe, jucării, dulciuri, tv. Led, cartofi, ceapă și ce am mai adunat noi în tolba Moșului. Cel mai emoționant a fost la tinerii cărora le-a luat foc casa… au un bebeluș de 3 luni. Le-am dat bănuți, 300 lei, multe daruri, pampersi, șervețele umede, un tv, multe dulciuri și alimente. Fiecăruia i-am pus și câte un bidon mare de șampon, în total au fost 8 suflete. M-a emoționat foarte tare faptul că erau atât de tineri și săraci. Noi vă mulțumim pentru ceea ce ați dăruit!‟, a spus Costel Bocu, sau COS COS, așa cum îl știu prietenii.
Este greu să cataloghezi care caz este mai emoționant pentru că fiecare ușă care ți se deschide ascunde câte o poveste tragică. Este greu și să-ți gestionezi emoțiile atunci când ajungi la familiile cu copilași bolnavi… unul mutilat de câine, altul mutilat de cancer, spre exemplu. Este și mai greu să treci pragul unei case nou contruite pe ruinele celei în care a ars, în urmă cu câtva timp, un copilaș… și mai, și mai greu este să zâmbești atunci când simți că fiecare cuvânt ți se înneacă în sutele de lacrimi. Este greu dar nu și imposibil. „Al doilea caz, foarte milos și emoționant, a fost la Beciu la o fetiță mutilată pe viață de un câine maidanez care a mușcat-o de ochi. Are și o surioară care era în gips de la brâu în jos pentru că are un picioruș mai mic și până la 18 ani numai prin operații trebuie să treacă… Mititica. Ce milă mi-a fost… sincer! Am vorbit cu ea, era în brațele mamei ei. Am continuat cu 3 bătrâni la Mera, unul fără un picior. Am urcat printre dealuri. Am fost bucuroși când am ajuns la Făurei de Garoafa, la familia Sava, care au o căsuță nouă… i-a ajutat Primăria, și stau cu cei 4 copilași. În această familie, unul dintre copii, o fetiță, este bolnavă de cancer la ochișorul drept. Am poposit apoi la familia Roșu din Cosmești, cărora acum 4 ani le-a ars casa cu mezina familiei înăuntru. Acum sunt cât de cât bine… ușor, ușor își reconstruiesc casa. Am ajuns și la Ionășești la copiii al căror tată a murit sfâșiat de o haită de câini maidanezi. Am încheiat activitatea la căminul de bătrâni de la Odobești unde am mers cu dulciuri, alimente, portocale, sucuri și cozonac. Am fost foarte, foarte multumiț și împăcat sufletește pentru că, alaturi de oameni ca voi, am reușit și anul acesta să ajungem la ei. Am rămas foarte, foarte îngândurat în legătură cu cele două cazuri: cu acea fetiță în gips, și cu acei tineri cu bebelușul. Aș vrea cât de curând să mai ajung la ei. Țin mult să mai ajung și să le mai duc câte ceva. Dacă nu acum, măcar de sărbători. Sunt foarte, foarte mulți oameni și copii necăjiți și bătuți de soartă! Am un prieten la Vidra care ne-a mai ajutat în campaniile pe care le faceam. Are un depozit cu materiale de construcții, o să ma rog să ne mai dea câte ceva pentru acei tineri‟, mai spune Cos Cos.
„Of, mamaie, ce bucurii îmi faceți!‟
Se spune că faptele bune trebuie ținute sub anonimat, păstrate undeva într-un colț de suflet pe care doar Dumnezeu trebuie să-l cunoască. Cee ce nu-i greșit în totalitate. Faptele bune trebuie făcute din suflet pentru suflet, dar trebuie să fie cumva aduse la lumină pentru ca și alți oameni să afle povestea semenilor care au nevoie de ajutor. Costel Bocu este un om simplu, atât de simplu încât nu vrea să-și divulge nici meseria… nu contează, important este că de cinci ani a reușit, cu o mână de oameni, să-i dea o mână de ajutor lui Moș Crăciun și să ajungă la familiile pentru care averea înseamnă copii, un acoperiș deasupra capului și pâinea pe care să o pună a doua zi pe masă. „«Împreună cu voi, alături de voi, putem face minuni», a ajuns la final! Am putut reda zâmbetul și bucuria pe chipul micuților și bătrânilor în preajma acestor Sărbători Sfinte de Iarnă. Deși în unele zone, drumul a fost greu accesibil și vremea morocănoasă, asta nu ne-a împiedicat să ajungem la acele persoane care aveau nevoie de ajutorul nostru. Am putut vedea în ochii unora dintre ei lacrimi de bucurie și totodată de emoții. O bătrânică ne-a spus:« Maică, dar ce sunt cu toate acestea? Sunt toate ale mele?!! Nu imi vine să cred … dar cum, de unde?». I-am spus că sunt daruri de la oameni simpli dar cu inimă mare … sunt daruri de la Moș Crăciun… A pus capul pe umarul meu și am auzit:«Of, mamaie, ce bucurii îmi faceți!». Am învățat mereu că din puținul tău… din puținul pe care îl ai, trebuie să împarți și cu semenii tăi. Am înțeles că Bunul Dumnezeu acum, ori mai târziu, ne va răsplati și ne va recompensa bunătatea noastră. Țin încă o dată să mulțumesc întregii echipe care a fost alături de mine în această campanie de a dărui, pentru că fără ei, fără ajutorul lor, nu ar fi putut avea loc această frumoasă activitate. Îi RESPECT și îi anunț că și pe viitor, nu numai în preajma sărbătorilor, putem face câte un gest omenesc, un gest din dragă inimă și din suflet, așa cum facem de cinci ani încoaceTot RESPECTUL meu pentru întreaga echipă, pentru oamenii simplii dar cu inimă mare care mi-au fost alături și anul acesta, așa cum mi-au fost de cinci ani încoace. Bunul Dumnezeu să vă răsplatească înzecit, iar Sfintele Sărbători de Iarnă să vă aducă lumină și liniște sufletească, bucurii și iubire în casă alături de cei dragi, de prieteni și de familie. Cu drag, Cos Cos!‟
Prin intermediul acestui articol, Costel Bocu a vrut să le mulțumească tuturor oamenilor pentru ajutorul acordat.
