Revoluția din decembrie 1989 continuă să rămână o rană deschisă pentru România deoarece în haosul creat la acea vreme, și-au pierdut viața mulți oameni nevinovați, iar adevărul încă nu a ieșit complet la lumină. Florin Crețu este unul dintre numele care apare pe monumentul eroilor martiri din Vrancea, din timpul Revoluției române din decembrie ’89, amplasat în spatele bisericii din Piața Unirii, Focșani. Pentru Viorel Crețu povestea pierderii singurului frate este încă dureroasă… deși s-au scurs 30 de ani de la eveniment, vocea îi tremură iar privirea i se încețoșează din cauza lacrimilor. Nu știe cine se face vinovat de moartea fratelui său, știe însă că de 30 de ani nimeni nu a reușit să-i umple acest gol… de 30 de ani a rămas fără cel mai bun prieten și sfătuitor.
„A plecat în după-amiaza zilei de 22 decembrie…”
Teama și insecuritatea au fost cuvintele de ordine pentru ceea ce s-a întâmplat atât în Timișoara și București, cât și în celelalte orașe mari din România în decembrie 1989. Printre cei care și-au pierdut viața în acea perioadă se află și Florin Crețu, un vrâncean de 30 de ani, student ofițer la Academia de Înalte Studii Militare din București. În familia Crețu, pasiunea pentru aviație a fost insuflată de tatăl celor doi fii, Florin și Viorel; tatăl lor a fost aviator și, prin prisma meseriei sale, a ajuns în Garoafa, acolo unde a cunoscut-o pe soția lui. Părinții s-au stins din viață uscați de dorul fiului trecut la cele veșnice, iar în urma lor a rămas un fiu care nu știe cum să mai facă față durerii: viața i-a răpit și fratele și părinții.
Am stat de vorbă cu Viorel Crețu, fratele revoluționarului plecat mult prea devreme din această lume. „Fratele meu s-a născut la data de 12 martie 1959, la Revoluție avea 30 de ani. În momentul Revoluției, fratele meu era ofițer student la Academia de Înalte Studii Militare în București. În data de 22 decembrie 1989, împreună cu ceilalți colegi au fost duși la Ministerul Apărării Naționale pentru că venise ordin să apere această instituție. Au plecat în după-amiza zilei de 22 decembrie. Fratele meu a fost împușcat în jurul orelor 23:30 în curtea Ministerului Apărării Naționale, el fiind în dispozitiv de luptă acolo. Ulterior a fost dus la infirmeria unității, au încercat să-i oprească sângerarea pentru că a fost împușcat în umăr și atins foarte puțin în zona coastelor. A fost dus la Spitalul Militar din București a doua zi, pentru că era o teamă extrordinară să se plece din unitate cu orice fel de mijloc de transport, nu mai spun de salvare, pentru că nici cu TAB-ul nu au îndrăznit să plece. Se trăgea din toate părțile, era o debandadă totală! După ce a ajuns la Spitalul Militar, l-au pregătit să-i facă o intervenție chirurgicală. Rana era simplu de rezolvat, eu am vorbit cu doctorul de acolo și mi-a spus că rana era simplu de rezolvat, dar s-a întâmplat un eveniment…. ”. Pentru câteva secunde domnul Crețu s-a oprit, pur și simplu a rămas fără aer rememorând acest eveniment tragic din familia sa. Pe chipul lui se citea disperarea, nici acum nu înțelege de ce tocmai fratele lui a murit, și de ce un copil a rămas orfan de tată… pentru că Florin avea un copil de 3 anișori la Revoluție.
Cum a murit un tânăr pentru ca Nicu Ceaușescu să fie salvat?!
Domnul Viorel continuă povestea cu o declarație surprinzătoare: „Deci, în momentul în care l-au pus pe masa de operație, au venit cei care l-au înjunghiat pe Nicu Ceaușescu, l-au adus pe Nicu Ceaușescu și l-au urcat pe masa de operații ca să-l salveze. L-au lăsat pe fratele meu și l-au salvat pe Nicu Ceaușescu care a mai trăit o perioadă. L-am căutat pe la toate spitalele din București pe fratele meu, peste tot timp de 7 zile. A doua și a treia zi l-am căutat inclusiv la Institutul de Medicină Legală din București, nu l-am găsit. În a 7-a zi, pe data de 30 decembrie 1989, l-am găsit la IML sub o scară… erau foarte mulți așezați pe jos, era o nenorocire. Fratele meu era declarat neidentificat prin prisma faptului că la Ministerul Apărării Naționale când l-au dus, au încercat să-i oprească sângerarea și l-au dezbrăcat de manta și de veston, actele au rămas în veston iar el la IML a fost declarat neidentificat. L-am identificat mergând acolo și văzând…”.
Revoluția din 1989 a lăsat un copil de 3 ani fără tată!
Florin Crețu avea 30 de ani când a murit, a lăsat în urmă o soție și un copil de 3 ani și jumătate… și a mai lăsat ceva, o durere peste care familia Crețu nu a putut trece nici în ziua de azi. „Pe data de 16 decembrie 1989 a fost ultima zi când l-am văzut în viață pe fratele meu. A participat, împreună cu familia lui, cu soția și copilul, la împlinirea a 4 ani de viață a copilului meu. Eugen, băiatul lui, avea 3 ani și jumătate când fratele meu a murit. Atunci a fost ultima dată când l-am văzut în viață pe fratele meu. A fost un eveniment deosebit pentru familia noastră. Greu… foarte greu, nici acum, deși părinții au murit, nu am trecut peste. Pentru părinți a fost durere că și-au îngropat copilul, pentru mine durerea a fost că am rămas fără frate… Până la urmă asta e viața și trebuie să ne întărească Dumnezeu să mergem înainte!”, spune, cu vocea stinsă de durere, Viorel Crețu. Florin era singurul lui frate, și o spune cu amărăciunea unui om care a pierdut o parte din existența lui. Pentru Viorel, o parte din viața lui s-a oprit în decembrie 1989, în ziua de 30, atunci când și-a găsit fratele mort sub niște scări de la IML București.
Căpitan Florin Crețu este înmormântat în Cimitirul Eroilor din București. „La căpătâi are o pală de aviație”, a spus fratele eroului martir. O stradă din Focșani poartă numele Căpitan Crețu Florin pentru a onora memoria tânărului mort în Revoluția din 1989.
PĂCAT, PĂCAT de sângele vărsat !
O stradă din Sectorul 1 al Bucureștiului poartă, de asemenea, numele eroului Florin Crețu