În acest weekend îi vom ura pentru a 101 oară, „La mulți ani!‟ României, țara pentru care a curs mult sânge nevinovat astfel ca noi să ne putem numi liberi. Ce semnificație mai are în zilele noastre acest eveniment istoric? Cu ce încărcătură emoțională vine la pachet 1 Decembrie în acest an pentru vrânceni? Sunt întrebări la care am găsit răspuns în urma unui mic sondaj realizat pe străzile din Focșani.
Vrânceanul patriot
Data de 1 Decembrie marchează un eveniment foarte important pentru românii de pretutindeni, mai precis Unirea Transilvaniei cu România din anul 1918. De atunci s-au scurs 101 ani… s-a născut o nouă generație de oameni care a auzit de la străbunici povești de pe vremea războiului, despre cum a apărut un singur stat numit România și despre primele parade militare dedicate Zilei Naționale a României. Deși mare parte din oamenii cu care am stat de vorbă prin oraș s-au născut cu mult după ce trupurile ostașilor morți în Primul Război Mondial se odihneau la doi metri sub pământ, importanța zilei de 1 Decembrie nu a fost dată uitării. Pe 1 Decembrie serbăm Ziua Națională a României, am învățat prima dată acasă, și apoi am auzit la școală că este vorba de unirea Transilvaniei cu Țara Românească. Nu înțelegeam prea bine despre ce este vorba cu adevărat, până când nu am citit mai mult despre acest subiect. Libertatea noastră este răsplata unor oameni care au plecat la război și au murit pentru țara lor.
Cred că ar trebui să facem mai mult pentru țara asta, sau măcar să păstrăm valorile lăsate de străbuni, și nu sunt singurul om care gândește așa.
„Este o zi importantă, cum să nu!? Este ziua eliberării din Primul Război Mondial. Îmi cer scuze dacă poate mai greșesc, nu vreau să dau date eronate, dar ce știu sigur este că 1 Decembrie este Ziua Națională a țării noastre. Fiecare român simte în suflet ceva pentru țara lui. Istoria nu trebuie uitată! Este foarte bine că se mai fac manifestații prin Piața Unirii, nu contează cum este vremea, datoria noastră, și respectul față de militari și față de ceilalți este de a participa alături de ei la această zi istorică‟, este de părere domnul Vasile Dima, un bătrânel cu părul cărunt și cu trăsături de bunic iubitor cu obrajii rotunzi și rumeni ca merele coapte.
„Am avut un stră-străbunic care a participat la Primul Război Mondial, nu a stat mult pe câmpul de luptă pentru că s-a îmbolnăvit. Nu l-am cunoscut, dar mi-a povestit mama despre el. Chiar dacă am 12 ani, mă bucur când vine 1 Decembrie, știu că atunci sunt toți oamenii bucuroși și mândri că sunt români, pun pe Facebook poze cu tricolorul și își pun un steag la mașină‟, spune Denisa, o domnișoară care-și aștepta colegele pentru a merge împreună la școală.
„Greutățile nu ne mai lasă să fim fericiți!‟
Românul tinde să pară un exemplar cu totul diferit față de ceilați, are probleme, este mult prea stresat, nimic nu-i mai aduce satisfacție și toate râurile din lume par să-i scufunde doar lui corăbiile… De ce spun toate acestea? Pentru că mi-au ieșit în cale și oameni pentru care 1 Decembrie nu este decât o zi ca oricare alta.
„Greutățile vieții ne împiedică să mai simțim bucuriile. Nu ies în Piața Unirii la manifestații pentru că nu este o zi importantă pentru mine, am altele pe cap‟, spune Irina, o doamnă care aștepta în stație microbuzul.
„Eu aștept Ajunul și Crăciunul, astea sunt sărbători cerești, celelalte sunt lucruri nebunești. Am lucrat cu poliția, toată lumea din Focșani mă știa, acum au plecat în altă lume… Înainte mai ținea lumea cont de 1 Decembrie, eu acum nu-i dau importanță. Am 86 de ani și asta mulțumită lui Dumnezeu, nu mă laud… Dumnezeu să vă binecuvânteze și pe dumneavoastră, și pe toți oamneii. Să nu uitați de Dumnezeu‟, mi-a spus Măndica Mardare. Ea face parte din categoria de oameni care totuși mi-au răspuns pentru că am avut parte și de nu-uri sau de: „Am programare la doctor pentru că altfel chiar vorbeam!‟.
Știm sau nu știm ce s-a întâmplat în 1918?!
Multă vreme am auzit următoarea sintagmă: „Un om deștept este un om puternic!‟, aproape toți profesorii pe care i-am avut la școală, liceu sau facultate mi-au spus că omul care adună cunoștințe de-a lungul vieții este un om care nu poate fi manipulat. Ce ne facem atunci când acest mesaj nu ajunge la toți?! Când elevii cred că învață doar pentru niște note și că mare parte din ceea ce învață în școală nu le este de folos în viața de zi cu zi?!
„Nu prea mă pricep la istorie. Cred că este Ziua României, că s-a unit Moldova cu Țara Românească, mai multe nu știu și nu am timp‟, mi-a răspuns Irina, elevă în clasa a 9-a la un liceu din Focșani.
„Avem o bucurie mai mult pentru copii, pentru noi mai puțin. Din lumea asta plecăm doar cu faptele și cu 4 scânduri, atât! Avem libertate, dar trebuie să știm ce să facem cu ea. Copiii nu prea mai învață la școală, pe stradă nu mai sunt în siguranță, avem bani dar nu putem cumpăra ce vrem… nu putem cumpăra mai mulți ani de viață‟, spune cu amar în glas Florica Gîrleanu.
În fața Cinematografului „Balada‟ am văzut o doamnă singură care părea să aștepte pe cineva, am abordat-o și i-am spus că documentez un material despre Ziua Națională, inițial m-a refuzat, mi-a spus că așteaptă pe cineva cu niște bagaje, și că nu are timp, dar dintr-o vorbă în alta am aflat că este de la Constanța și că nu a pierdut din sentimentele de patriotism de odinioară. „Și la Constanța se fac parade ca peste tot în țară, nimic deosebit. Pe vremea răposatului era mai bine, era mai frumos… Acum nu pot să spun că simt ceva anume de 1 Decembrie, nu mai suntem noi atât de patrioți‟, crede Ana Zenovie.
La mulți ani, Românie!
Indiferent cum este, România rămâne țara noastră, a părinților și bunicilor noștri și a tuturor generațiilor ce vor urma. „La mulți ani, Românie!‟ și iartă-mă că nu ți-o spun prea des. „La mulți ani, Românie!‟ și ajută-mă să te iubesc așa cum ar fi normal, oferă-mi un trecut de care să fiu mândră, un prezent frumos și un viitor sigur. „La mulți ani, Românie!‟ cu bune și cu rele!
