GALERIE FOTO: Vrânceanul Nicu Ilie, fruntașul din Garda de Onoare a României

0
5545

Vrancea are cu ce se mândri. Cu peisaje deosebite, cu locuri sfinte și mănăstiri pline de har, cu monumente istorie, cu podgoriile ce se întind pe suprafețe însemnate din județ și cu oamenii care fac cinste județului. Unul dintre acești oameni este vrânceanul Nicu Ilie, în vârstă de 23 ani, născut în satul Irești din comuna Vidra, ce face parte din Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul“ București (Garda de Onoare a României). A fost elev al Colegiului Tehnic „Ion Mincu“, promoția 2015 și din 2016, la numai 19 ani a depus jurământul pentru unitatea Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul“. Are o familie frumoasă și unită, care se mândrește cu ceea ce face. Nicoleta, sora cea mare este profesor de educație fizică și sport și antrenor de judo, Alina, sora cea mică este în clasa a IX-a la liceul din Vidra, iar părinții sunt oameni harnici și gospodari.

Visul de a deveni militar s-a transformat în realitate la 19 ani

Nicu Ilie mi-a povestit că visul de a deveni militar îl avea de mic copil, dar peste ani, se gândea că nu va putea face față cerințelor pentru că era emotiv și nu știa să se impună. După terminarea liceului a fost plecat în afara țării și într-una din vacanțele petrecute în România, un prieten i-a propus să se înscrie la armată pentru că se fac recrutări. Nu a stat prea mult pe gânduri și deja a început să se intereseze de ce are nevoie pentru a depune dosarul de recrutare. Fără pregătire fizică, fără absolut niciun fel de pregătire înainte de probele susținute, a fost declarat apt. „Visul de a deveni militar, a început de mic copil.Nu s-a îndeplinit acest vis imediat după liceu, pentru că am dorit să plec din țară să-mi fac un trai mai bun deoarece îmi plăcea să fiu independent. Am revenit în țară în vacanță și atunci m-a întrebat un prieten dacă vreau să intru în armată, și am zis: da, de ce nu?!. M-am dus la biroul de recrutări, am fost luat în evidență, am fost apt, am dat probele pe care le-am trecut cu brio“ mi-a spus Nicu Ilie.

Probele pentru admitere, trecute cu brio

Vrânceanul Nicu Ilie nu s-a pregătit absolut deloc și în niciun fel pentru probele pe care le-a susținut la admitere, însă l-au ajutat condiția fizică bună, ambiția, încrederea în propriile lui forțe, încrederea în Dumnezeu și dorința de a reuși. „Îmi amintesc că am concurat pentru 5 locuri și eram mulți candidați înscriși. Prima dată a fost fișa medicală, apoi am fost trimiși la probe, la Câmpulung Moldovenesc. Ne-am cazat cu o seară înainte și țin minte că nu puteam dormi, aveam emoții. Prima dată am dat testul psihologic, care a durat aproximativ 5 ore. Apoi a urmat traseul aplicativ de 1 minut și 40 de secunde ce a constat în săritura în lungime, aruncarea mingiilor la poartă, tracțiuni, mers în echilibru, rostogoliri, toate acestea le-am terminat în 50 de secunde. Am avut și proba de rezistență peste care am trecut cu brio. La final am avut un interviu ce avea legătură cu testul psihologic, cu răspunsurile date în test și am fost întrebat de ce aleg o carieră în armată. Am fost declarat apt, apoi a mai trebuit să aștept 4 luni ca să începem instrucția. Sincer, nu-mi venea să cred că asta a fost tot“ mi-a povestit Nicu Ilie.

4 luni de instrucție la Caracal

Pe parcursul instrucției de la Caracal, pentru Nicu Ilie totul a fost ușor, interesant, deosebit și ar repeta oricând acea perioadă, cu condiția de a-i fi alături aceleași persoane. S-a simțit ca într-o mare familie și a fost o experiență frumoasă. „În timpul de așteptare de 4 luni, am plecat în Franța. Am fost sunat și mi s-a spus că am fost repartizat la Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul“. Am fost la Caracal 4 luni, unde am făcut modulul de pregătire. Mi-a plăcut foarte mult. Cred că m-aș întoarce mereu acolo, cu condiția să fie aceeași oameni. Eram trei grupe. Grupa I și II eram numai de la București, de la Brigada 30 Gardă și cea de-a III-a grupă, era mixtă – și de la batalioane operaționale și neoperaționale. Nu mi s-a părut greu deloc, uneori chiar îmi doream să fie mai intens de cât era. În ceea ce privește relația cu colegii, pot spune că eram ca o mare familie“, a rememorat Nicu Ilie.

Prima misiune, la Focșani

Prima misiune nu se uită niciodată. Din momentul în care a pus piciorul în curtea unității Brigadă 30 Gardă și a văzut ce se întâmpla acolo, a fost fascinat. Deși încă nu terminase cele 3 săptămâni de pregătire, a fost ales să facă parte din garda de la Focșani, cu ocazia evenimentului Unirii Principatelor. Mi-a povestit cu mare emoție de prima lui misiune. Deși era foarte frig și tot auzea în stânga și-n dreapta că ai săi colegi vor să iasă pentru că nu mai pot îndura frigul, el a răbdat și și-a impus să poată rezista, pentru că este prima lui misiune și nu vrea să-i dezamăgească pe toți cei care îl priveau, dar nici să se dezamăgească pe el însuși. Și a rezistat! „Am terminat pe 23 decembrie, iar pe 27 decembrie 2016 ne-am prezentat la Brigadă, era frig, era gheață și cam asta a fost convocarea noastră. Pot să spun că din prima zi, mi s-a părut fascinant ce făceau oamenii de acolo și voiam să devin unul dintre ei, să fiu acolo sus, dar toți îmi spuneau că nu pot depăși pragul de emoții și că sunt foarte grăbit să fac cât mai multe într-un timp scurt, încât pot eșua. Pe 24 ianuarie 2017, de Unirea Principatelor, am avut prima misiune. Atunci, s-a făcut gardă la Iași, la Mitropolie la București și la Focșani. Eram conștient că nu aveam nicio șansă să intru în gardă pentru că nu terminasem convocarea. Însă norocul meu a fost că nu aveau destui oameni. Câțiva dintre cei noi și mai înalți au trebuit să meargă la Focșani, iar câțiva dintre cei mai mici de statură să meargă la București. Așadar, am fost luat la Focșani. Era un frig infernal. Auzeam în gardă tot felul de comentarii, că este frig, că vor să iasă, că nu mai rezistă, dar eu îmi spuneam însumi că trebuie să rămân. Mama, împreună cu sora cea mică și foarte mulți colegi de la liceu, precum și profesori, au fost prezenți pentru a mă vedea și după mi-au trimis mesaje de felicitări“ a relatat Nicu Ilie.

Misiuni în USA și Letonia

Pe lângă misiunile din țară, Nicu Ilie a avut parte de două misiuni și în afara țării, în America și în Letonia. În America au fost invitați alături de francezi la Virginia Internațional Tattoo din Norfolk și în Letonia cu ocazia Centenarului au defilat cu o gardă port drapel. Din America își aduce aminte de momentul în care ei defilau și zeci de mii de oameni îi priveau, iar din Letonia cum au defilat aproximativ 8 kilometri, prin frig, după ce o ploaie i-a udat din cap până-n picioare. „Au urmat multe activități prin intermediul cărora m-am ridicat. Între timp am intrat în detașamentul drill team (un pluton ce execută mânuiri de armament în instrucție de front, ce pot fi pe loc, sau pe muzică). Anul acesta am fost în America, am fost invitați la Virginia Internațional Tattoo, din Norfolk. În fiecare an, la fiecare ediție, se schimbă tradiția, drept urmare sunt invitate două țări diferite. Anul acesta am fost noi, România și Franța. Am fost cu acest drill team, o echipă formată din 20 de persoane. Aveam un program destul de încărcat. Aveam dimineață reprezentație, la prânz era încă o reprezentație afară și seară înăuntru, la Norfolk Scope. La fiecare reprezentație, sala era arhiplină. Cred că ne-au privit în total 60.000 de spectatori la toate numerele. Am făcut un schimb de experiență cu militarii americani din U.S.A. American Dril Team. Am vizitat baza lor de la Arlington și Cimitirul Național Arlington. Anul trecut pe lângă România, au mai sărbătorit Centenarul și Letonia, Lituania și Estonia. Noi am fost în Letonia cu o gardă port drapel și am fost tare mândru și onorat să duc drapelul României și să defilez în fața oficialităților. A fost foarte foarte frig. Cerul era senin și deodată a început să plouă tare. A înghețat instant apa pe noi. Am mers așa cam 7-8 km, cu drapelul după noi, dar a fost frumos“ a povestit Nicu Ilie.

Decorat de Statul Major al Apărării

Datorită activităților perfect executate pe parcursul ceremoniei de înhumare a Regelui Mihai, a fost decorat de Statul Major al Apărării cu Emblema de Onoare. Un al moment important din cariera sa, este faptul că osemintele Regretatei Regine mamă-Elena au fost purtate pe umerii săi și ai altor militari ai Brigăzii de Gardă „Mihai Viteazul“ „În urmă cu 2 ani de zile, am fost decorat cu Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării, datorită activităților perfect executate pe parcursul ceremoniei de înhumare a Regelui Mihai, iar anul acesta am fost în Elveția după osemintele Regretatei Regine mamă-Elena“ a declarat Nicu Ilie.

Pasiunile și vizitarea familiei, în funcție de timpul liber

Datorită activităților zilnice, Nicu Ilie nu mai are la dispoziție mult timp liber încât să-și viziteze familia sau să se preocupe de pasiunile sale. „Familia mi-o văd destul de rar. Cam la 3-4 luni. Familia este foarte mândră de mine. Pentru pasiuni, nu mai am timp. Dar, atunci când am puțin timp liber, îmi place să fac sport, să vizitez monumente și muzee din țara noastră, superbă. De asemenea, mi-aș dori să vizitez Japonia pentru că îmi place foarte mult cultura lor“.

În viitor se vede pe câmpul de luptă alături de camarazi

Când l-am întrebat ce așteptări are pe viitor, ce și-ar dori să facă sau ce plan are, a spus că nu știe exact ce să-mi răspundă, că tot ce a făcut până acum a fost spontan. Însă, se gândește și la varianta de a fi alături de camarazii săi pe câmpul de luptă, pentru că asta înseamnă să fii militar. „Tot ce am făcut până acum, a fost ceva spontan. Dacă am vrut să plec undeva. Ca orice bărbat, îmi doresc să mă căsătoresc, să am familia mea. Ceea ce fac acum, m-a dezvoltat din orice punct de vedere, doar că în viitor îmi doresc să execut și misiuni de luptă, pentru că un militar adevărat își dorește să ajungă acolo, să fie alături de camarazii lui pe câmpul de luptă“ a precizat Nicu Ilie.

Armata, un sistem de încredere, deschis și pentru fete

Nicu Ilie a mers prin școlile din București în cadrul Proiectului „Armata în Școli“ pentru a promova o carieră militară, care din punctul său de vedere, este cea mai sigură din România. „În fiecare an este Proiectul „Armata în Școli“ și am fost la câteva licee și colegii din București să îndrumăm tinerii spre o carieră militară.. Știu din urma unor statistici făcute că armata este cel mai de încredere sistem din România. Pentru Garda de Onoare, trebuie să fii modest, să știi să ai răbdare cu tine, să fii pregătit să riști timpul, pentru că de cele mai multe ori, de Paște, Crăciun, Revelion suntem în misiuni. Avem la Brigadă în componență și fete. Avem un mare respect și admirație pentru ele “ a încheiat Nicu Ilie.

Nicu Ilie este unul din vrâncenii care fac cinste județului, cu care ne putem mândri, de la care avem de învățat cu toți că dacă ai voință, se poate, dacă muncești, poți ajunge acolo unde îți dorești și dacă faci un lucru de plăcere, tot timpul vei avea rezultate pe măsura așteptărilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here