În Vrancea sunt 209 bolnavi de HIV/SIDA în evidență și 190 sub tratament. Tratamentul antiretroviral (ARV) este gratuit pentru persoanele afectate de HIV/SIDA prin Programul național finanțat de Ministerul Sănătății. Cu toate acestea, sunt perioade în care pacienții rămân fără medicamente. Unul dintre pacienții vrânceni infectați cu acest virus ne-a trimis următorul mesaj pe adresa redacției: „Bună ziua! Au început problemele cu medicamentele pentru HIV. Este o lună jumate de când nu le mai dă. De aceste medicamente depind sănătatea și viața noastră. Marți am fost să-mi iau medicamentația și nu au avut nici de data asta să mi le dea! Am întrebat dacă să vin joi să le iau și mi-a spus că nu știe dacă le aduce nici atunci. Dacă vă duceți la ambulatoriu, unde se dă medicamentația, veți vedea că sunt pacienți care vin să își ia medicația și nu au să le dea.‟
„Deși părea totul perfect, nu este așa!‟
În urma acestui mesaj, am luat legătura cu medicul Georgeta Șerban pentru a afla din ce cauze nu-și primesc bolnavii tratamentul. „Noi facem eforturi foarte mari ca tratamentul să se întrerupă cât mai puțin posibil. Programul este centralizat la nivelul Spitalului Județean, este o farmacie de programe la care vin toți pacienții din Vrancea. Avem o situație foarte clară cu fiecare pacient, pe foaia de observație. Sunt probleme și vor mai fi, situația nu este în regulă în toate județele țării, nu numai în județul Vrancea. Un medicament este la a treia modificare de preț și deja au fost făcute două modificări în sensul scăderii prețului și acum este al treilea, dar nu se știe când are loc definitivarea așezării prețului ca să-l poată factura, pentru că, dacă nu știe prețul, nu poate să facă factura, și dacă nu face factura, nu-l trimite. Alt medicament este de la același furnizor, dar nu se află pe stoc în țară și am primit o adresă de la «Matei Balș», pentru că aparținem de acest institut și, la un loc, aparținem de Ministerul Sănătății. Eu pot să îl înlocuiesc cu alt medicament, dar nici pe acesta nu îl am. Deci poate fi înlocuit un medicament cu un altul, s-a mai întâmplat și nu s-a întrerupt tratamentul, dar nu îl am nici pe acesta pentru că nu are preț. Vă dau exemple de alte medicamente care spun așa: «se vor factura eșalonat în perioada următoare», dar nu am aflat care este această perioadă. Noi am primit banii de la Minister, am făcut comenzile, s-au semnat contractele, s-a trimis telefonic numărul de contract către furnizori și cantitatea, ca ei să știe de ce cantitate este nevoie să ceară de la producători. Luna ianuarie este acoperită prin comanda pe care am făcut-o pentru trei luni, conform sumei primite de la Ministerul Sănătății, deci nu numai până în decembrie. Această sumă trebuie cheltuită până pe 15 decembrie, deci până la această dată, facturile trebuie onorate pentru că este sfârșit de an financiar și mai este o lună de zile‟, a spus dr. Georgeta Șerban, șefa Programului național de prevenire și control al infecțiilor HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală.
„Doamna dr. Șerban este ca mama noastră!‟
A doua zi după ce am discutat cu doamna dr. Șerban Georgeta, am mers la Cabinetul de Boli Infecțioase unde am aflat, de la asistente, că unul dintre medicamente a sosit chiar dimineață (joi). „Dimineață am fost anunțată că medicamentul care se află la a treia schimbare de preț a ajuns la noi, și urmează să-i sunăm pe pacienți să vină să și-l ia. Este exclus să fie vorba de o lună jumătate în care pacienții să nu-și primească tratamentul. Pacienții nu au fost lăsați niciodată fără întregul tratament, au fost perioade în care le-am dat medicamente pentru 10/15 zile, dar nu i-am lăsat descoperiți. Problema este că unii pacienți nu respectă programul de tratament, iar noi nu putem să le dăm de capul nostru. Chiar și așa, dacă am avut tratamentul, noi l-am dat și în zilele în care vin pacienți în afara programului‟, mi-a spus Elena Chiriac, una dintre asistentele de la ambulatoriu.
La ceva timp de la discuția cu doamnele asistente, și-au făcut apariția doi pacienți seropozitivi care au fost anunțați să vină, să-și ia tratamentul. Au venit și dimineață, dar atunci nu se găsea încă tratamentul de care aveau nevoie. „Doamna dr. Șerban este ca mama noastră! Dacă nu era ea, cine avea grijă de noi?! Nu am avut niciodată probleme cu tratamentul, l-a dat mereu…‟, spune unul dintre ei. „Când a fost plecată dna doctor Șerban și noi nu am primit medicamentele, atunci am cerut să se întoarcă și a venit… ea are grijă de noi ca o mamă și ne întreabă mereu dacă suntem bine, dacă am luat pastilele, este foarte drăguță‟, spune celălalt pacient.
„Pacienții care nu-și iau tratamentul la timp nu mor!‟
Întreruperea temporară a tratamentului poate reduce efectul acestuia. De aceea, medicii recomandă persoanelor seropozitive să ia întotdeauna doza corectă de medicamente, în fiecare zi și la aceeași oră. „Noi suntem cei care le atragem atenția pacienților să-și ia tratamentul la timp, să nu treacă ora fără să-și ia pastila. Dacă nu-și iau tratamentul la timp o să apară rezistența la aceste medicamente, iar în această situație medicamentul nu-și mai face efectul, virusul se înmulțește în sânge, atacă sistemul imunitar și atunci acești pacienți se vor îmbolnăvi de fel de fel de boli care vor fi grave pentru că organismul lor nu poate lupta cu alt agresor pe lângă virusul HIV. Nu mor! Acești pacienți vor fi internați în spital și spitalul va cheltui în plus pentru că un furnizor nu a trimis la timp medicamentul‟, adaugă dr. Georgeta Șerban.
Pe 1 decembrie, este Ziua mondială de combatere a SIDA, însă până atunci doamna dr. Șerban speră că situația va fi remediată atât la nivelul județului Vrancea, cât și la nivelul întregii țări.
Pacientul care ne-a semnalat problema lipsei tratamentului antiretroviral a revenit joi cu un mesaj pentru a ne anunța că și-a luat medicamentul și ne mulțumește pentru sprijin.
Conform presei centrale, în România există aproximativ 20.000 de persoane care au virusul imunodeficienței umane (HIV) și, anual, sunt descoperite între 600-800 de cazuri noi (evz.ro). Potrivit vice.ro, „în perioada 1988-1992, peste 13 mii de bebeluși au fost infectați cu HIV în spitalele din România. Astăzi, aproape șase mii de supraviețuitori sunt tineri adulți care nu-și doresc altceva decât o viață normală. (…) Diferența dintre anii ‘80 și momentul actual o face tratamentul. Ceea ce era o „afecțiune letală”, fără posibilitatea de a fi tratată în anii ’80, a devenit „o afecțiune cronică, tratabilă pe termen lung”.
