FOTO: Profesorul Ștefan Neagu împlinește, astăzi, 80 de ani

0
1677

Profesorul Ștefan Neagu s-a născut pe 14 noiembrie 1939, în satul Tulnici. În anul 1975, a absolvit facultatea de limba și literatura română a Universității din București, specializare filologie – limba română-limba franceză, cu media 10. După absolvirea Şcolii Medii de Cultură Generală din Vidra, la numai 16 ani, a început să predea ca suplinitor, la Şcoala Greşu din Tulnici. Vreme de 25 de ani, a predat limba și literatura română la Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu“, până la vârsta de 72 de ani, atunci când a ieșit la pensie. Este mândru de urmașii săi, și anume de fiica sa, Luminița Camelia – psiholog, consilier școlar, fost mentor școlar și de nepotul său, David Ștefan, elev fruntaș la învățătură.

A fost inspector școlar mai bine de 10 ani și este autorul a 15 lucrări monografice dedicate Vrancei. Mai exact, lucrările lui sunt următoarele: Monografia județului Vrancea, 1973 – coautor; O sută de ani de învățământ viticol la Odobești, 2001; Liceu la Poarta Vrancei, 2004; Contribuții ardelene la dezvoltarea învățământului vrâncean, 2004; Odobești. Un veac și jumătate de învățământ public, 2005; Colegiul Economic „M. Kogălniceanu“, 2006; Destinul unei generații. Prima promoție a Liceului Vidra, 2006; Păulești – 500, monografie, 2007; Tulnici – centrul Vrancei istorice, monografie, 2008; Din contribuția evreilor autohtoni la dezvoltarea orașelor Râmnicu Sărat și Focșani, 2009 – coautor; Focșani. File din istoria comerțului, 2010; Focșani și Ținutul Putnei – leagăn al iudaismului românesc, 2011; Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul“ din Focșani, 2011; Focșani. File din istoria comerțului II, 2012; Vrancea Eroică – Vrancea tragică, 2012. Dar, să nu credeți că vârsta îl împiedică să continue. Lângă cele 15 lucrări monografice, se va alătura în curând monografia „Nistoreștii Vrancei“. De menționat este faptul că trei din lucrările monografice au fost remunerate ca acte financiare în regulă.

În primul an ca învățător suplinitor, la Școala din Greșu, săptămânal se deplasa la Schitul Lepșa, pentru alfabetizarea unor măicuțe care, dacă nu luau examenul de absolvire a patru clase, erau date afară. Timp de aproape un deceniu, a cântat în corul Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul“, până la desființare.

Profesorul Ştefan Neagu mi-a spus că mama sa, Aurica, tatăl Octavian și unchiul Simion Boțu sunt cei care și-au pus amprenta asupra definirii sale din punct de vedere al caracterului. De la mamă a moștenit bunătatea şi milostenia, de la tatăl său a învăţat practica unei vieţi trăite în cumpătare şi bogăţie şi de la unchiul său a deprins plăcerea de a-i bucura pe oameni cu spusele sale. De asemenea, îi este recunoscător Academicianului Valeriu D. Cotea, datorită căruia a ajuns student și pe care l-a avut drept model, în calitate de cronicar modern al Țării Vrancei. În prezent, este acceptat duminica, să cânte cu Corul de Cameră Pastorala, a Ateneului Popular „Mr. Gh. Pastia” la slujbe religioase.

De asemenea, are o legătură de suflet cu cotidianul nostru, cu Monitorul de Vrancea, prin intermediul căruia a publicat mai multe articole, astfel încât tot mai mulți vrânceni să afle informații prețioase și de nimeni spuse, despre județul Vrancea. Printre ele amintim articolul „Unde dragoste nu este pentru Eminescu, nimic nu este românesc“, în care a declarat că „lecturând întreaga operă eminesciană, incluzând și publicistica, este necesar să subliniez că poetul național ne-a oferit și rămâne de actualitate tot ce este românesc, o țară de glorii, o țară de dor, în toate componentele vieții ei spirituale, morale, politice și economice, iar pentru că noi am intrat în Uniunea Europeană, iar România este timp de șase luni la președinția ei, să nu uităm că Eminescu a fost un român cu nivel de cultură europeană, iar cei care ne reprezintă acolo să-l aibă drept model în demersurile pe care le vor face pentru ca Europa să prospere cu noi, nu fără noi. Să ajungă țara de glorie și țara de dor pe care a slujit-o și visat-o Mihai Eminescu. Aș mai adăuga ceva și anume: plecând de la perceptul divin „unde dragoste nu e, nimic nu e“, unde dragoste nu este pentru Eminescu, nimic nu este românesc“; „Semicentenarul Inspectoratului Școlar Vrancea, în anul centenarului României“, unde a lăudat inițiativa conducerii IȘJ Vrancea de a sărbători 50 de ani de la întemeierea instituției, „pentru că în lupta pentru făurirea României mari, oamenii școlii au purtat făclia lumii mari în devenirea noastră ca neam, în cuget și simțiri“; „Și negustorii focșăneni au făcut Unirea“, prin intermediul căruia a dorit să aducă la cunoștință importanța negustorilor din Focșani la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, „nucleul statului național român“.

Imnul Vrancei, scris de Ștefan Neagu în urmă cu 65 de ani, pe când era elev la liceul din Vidra, va fi cântat chiar astăzi, de ziua dumnealui, la Cercul Militar Focșani, unde face parte din grupul vocal al seniorilor. Pentru cei care nu vor fi prezenți, îl pot citi aici:

Unde-mi sunteți codrii falnici

Unde-i Putna mea, vuind

Unde vulturii năvalnici

Pe deasupra trec plutind.

Acolo e țara dragă,

Este scumpul meu pământ

Vrancei, inima pribeagă

I-a făcut un legământ.

Am jurat din tinerețe

Că oriunde m-aș afla

Să scriu, pân’ la bătrânețe

Totul despre Vrancea mea

Din file îngălbenite

Și spusele de bătrâni

S-au ivit pagini menite

Să-i cunoașteți pe străbuni.

În anii copilăriei

Eu am cunoscut eroi

Pe vremea terorii roșii

Năpustită peste noi.

Aici cântecul mioarei

S-a ridicat peste zări

Transhumat peste hotare

De strămoșii mei oieri.

În Vrancea sunt trei hotare

Nodul marii Românii

Strâns cu sânge și sudoare

De legendarii săi fii.

Vrancea mea n-a avut parte

De dinastii cu bogați

Urmași de păstori, cu carte

Sunt dinastii de învățați.

Vrancea mea-i numai creștină

Cu ortodoxe ctitorii

E a Raiului grădina

Și în veci așa va fi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here