GALERIE FOTO: Interviu în exclusivitate cu Andrei Păunescu: „E datoria ta să-ți iubeşti identitatea, fără identitate nu există libertate

0
1150

Miercuri, 6 noiembrie, Andrei Păunescu a venit la Focșani cu un spectacol de muzică, poezie și dialog: „In memoriam Adrian Păunescu”, un eveniment devenit tradiție la început de noiembrie pentru focșăneni. Cu doar o zi înainte, pe 5 noiembrie, s-au împlinit 9 ani de când marele poet român, Adrian Păunescu, nu mai e printre noi. Noiembrie a devenit astfel vremea în care ne întoarcem, în fiecare an, spre acea întâmplare frumoasă, în care versul lui Adrian Păunescu devine pentru noi toți „România tăinuită în cuvânt”.

Despre Andrei Păunescu se știe în primul rând că e acel om care a făcut totul ca să păstreze viu în inimile românilor cel mai mare fenomen artistic din România anilor ’80 – Cenaclul Flacăra – locul unde s-au lansat niște artiști care sunt îndrăgiți și astăzi și care fac onoare scenei noastre în muzica folk și rock. Pe scena Cenaclului Flacăra s-au spus și s-au scris poezii extraordinare, s-a cântat despre iubire, despre dragoste de țară, despre dragoste de părinți.

Dar ceea ce se știe mai puțin despre Andrei Păunescu este faptul că latura muzicală a manifestării sale artistice, de autor și interpret, s-a împletit cu cea de scriitor, astfel că, până în prezent, este autorul a peste 20 de cărți de versuri și proză. Faptul că a călătorit o vreme prin lumea largă, a condus la apariția unui excelent volum de reportaje de călătorie, iar pasiunea pentru grafică și caricatură s-a concretizat, de asemenea, într-un volum de acest gen.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, editorialist, redactor șef al mai multor publicații, Andrei Păunescu este cel care conduce în prezent publicația Flacăra lui Adrian Păunescu.

Andrei Păunescu este totodată realizator și producător al unor emisiuni de televiziune și de radio, unde a fost și prezentator. În ceea ce privește cariera universitară, este și în prezent conferențiar universitar la Facultatea de Științe Socio-Umane, unde predă jurnalism. În 2008, Andrei Păunescu a obținut doctoratul cu lucrarea Scriitori și Politică în România (secolul XX).

Informații despre cărțile sale publicate se găsesc pe http://www.andreipaunescu.ro/cartile-mele/

Toate acestea la doar 50 de ani… Dacă mai ținem cont și de „cariera” de soț, tătic și chiar… bunic, completăm deja mai bine portretul extraordinar al lui Andrei Păunescu. Contrar acestei imagini impresionante, Andrei Păunescu este un om uimitor de prietenos, deschis, cu un spirit viu, cuceritor și toată lumea spune că, în ciuda anilor, este mereu la fel de tânăr, neschimbat.

Am încercat să nu pierdem ocazia de a-i adresa câteva întrebări, și iată că a răspuns afirmativ invitației noastre, fapt pentru care nu putem decât să îi mulțumim.

Reporter: Andrei Păunescu, o jumătate de secol…Vă aflați în acest moment în miezul vieții, dar ați trăit în cei 50 de ani cât alții în zece vieți. Chiar dumneavoastră spuneți că sunteți recunoscător tatălui dumneavoastră că v-a „lăsat în urmă un sol fertil”. Ați trăit o jumătate de secol… cum e să parcurgi un asemenea drum uluitor?

Andrei Păunescu: Mi se pare că a trecut foarte repede, pentru că în interiorul meu sunt şi copilul care a crescut pe lângă tatăl lui în culisele Cenaclului Flacăra, şi omul foarte tânăr care a fost martor la schimbarea unor sisteme, la trecerea dintr-o lume în alta, şi tatăl, şi fiul, şi bunicul, şi cel de astăzi, care cu aceeaşi plăcere adolescentină merge seară de seară pe scenă.

Reporter: Ieri l-am comemorat cu toții pe marele poet, Adrian Păunescu. Sunt 9 ani… Eu simt că în ultima vreme Adrian Păunescu ne lipsește tot mai mult.. „Pământul deocamdată” e într-o zbatere disperată. Cum e să fim fără el, fără marele poet?

Andrei Păunescu: El lipseşte fizic, dar opera lui, după cum vedeți, este puternică şi oferă şi ideile omului de stat, şi ideile poetului, şi ideile jurnalistului. Oamenii pe care el i-a lansat, pe care i-a ajutat să fie recunoscuți ca valori, sunt şi astăzi în prim plan, aşa încât doar persoana lui lipseşte, dar opera merge mai departe. Pentru că el s-a ocupat de teme mari de lucru, importante, a iubit valorile şi de aceea parcă nici nu s-a dus.

Reporter: E foarte prezent, dar în ciuda acestui fapt, ne lipseşte, pentru că e nevoie de o forță, de o voce puternică în România de azi, aşa cum era Adrian Păunescu.

Andrei Păunescu: Da, aşa este.

Reporter: Și s-a întâmplat Cenaclul Flacăra Simfonic, un concept la care nu ne-am fi așteptat. La Sala Palatului ați adunat „legende” mari ale muzicii românești folk și rock, alături de nume recente, consacrate, toate aceste prezențe remarcabile fiind întregite armonios de participarea, în premieră, a Orchestrei Metropolitane din București. O seară magnifică, e o constatare unanimă.

Cred că păstrați încă în suflete emoția acestui moment unic… Cum a fost acolo, sus, pe scenă? Cum ați trăit acele 7 ore de maximă intensitate artistică?

Andrei Păunescu: Au fost şapte ore, primele trei de alăturare între Cenaclu şi Orchestra Metropolitană Bucureşti şi după aceea vreo patru ore de Cenaclu aşa cum este obişnuită lumea să-l trăiască. Totul a fost natural, pentru că n-a fost niciun abandon față de substanța Cenaclului, ci a fost doar o îmbrăcăminte mai frumoasă şi o încercare de a îmbogăți, de a căuta teritorii noi şi forme noi. Fondul este acelaşi, forma a fost îmbogățită.

Reporter: Astăzi lansați la Focșani trei cărți semnate Andrei Păunescu: Trilogia „Toamna”, „Părinții și copiii” și „Dragostea” în poezia lui Adrian Păunescu, dar și o carte de poezie și… muzică – „Totuși Toamna”, versuri semnate de Adrian Păunescu însoțite de un CD cu melodii folk pe versuri de Adrian Păunescu… E o carte care arată minunat! Cineva spunea că, dacă e ceva care va exista pentru totdeauna, acelea sunt cărțile. În era internetului și a publicației digitale, cât de aproape mai este de carte cititorul român?

Andrei Păunescu: Este căutată cartea, mai puțin căutată decât alte dăți, dar n-are cum să dispară bucuria de a avea în mână o carte cu foaia de hârtie, cu foşnetul ei şi cu independența pe care ți-o dă cartea, pentru că unei cărți nu i se termină niciodată bateria, unei cărți nu i se strică niciodată afişajul şi nu ți-o poate denatura nimeni prin tot felul de programe şi păcăleli informatice, aşa încât, e mai puțin numeroasă decât în alte dăți, dar armata cărții rămâne în picioare.

Reporter: Mi-am amintit un moment din timpul spectacolului de pe 1 noiembrie, în care l-ați citat pe Adrian Păunescu, spunând că, dacă l-ar fi întrebat cineva ce și-ar fi dorit în viață să fie, ar fi răspuns „Mocirla de pe bocancii românilor care se duceau la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918”. Și dumneavoastră duceți mai departe, aprinsă, flacăra iubirii de neam, patriotismul, care în aceste zile se încearcă a fi considerat o noțiune desuetă. Ideea de a fi patriot este nedrept îmbrăcată în haina lui „a fi extremist”. Este patriotismul astăzi în pericol?

Andrei Păunescu: Cine spune asta este ori prost, ori trădător. E o diversiune. Cele mai mari națiuni ale lumii astăzi cultivă naționalismul: americanii, nemții, francezii, englezii, sunt naționalişti şi n-au nicio problemă. Noi dacă înghițim această diversiune, această păcăleală, (pentru că este o păcăleală să învinovățim naționalismul), o facem uneori din naivitate, alteori din comoditate. Nu, nu e nicio vinovăție, poți să fii naționalist şi patriot oricât de fierbinte, câtă vreme nu eşti xenofob, nu urăşti pe altcineva, e dreptul tău şi e chiar datoria ta să-ți iubeşti identitatea, aşa că noi pentru asta lucrăm seară de seară şi săptămână de săptămână în revista Flacăra şi în toate ocaziile. Adică, fără identitate nu există libertate.

Fotografii: https://www.facebook.com/AndreiPaunescuOficial/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here