GALERIE FOTO: Mihai Hărăbor – fondatorul Asociației Detectoriștilor Vrancea Eroică, membru în Asociația Prospectorii Istoriei

0
972

Folosind un detector de metale, vrânceanul Mihai Hărăbor caută istoria în pământ. Pasiunea pentru istorie o are de la bunicul său, care a luptat în al II-lea Război Mondial și îi povestea acestuia tot ce se întâmpla pe frontul de luptă. Chiar dacă era copil și nu avea habar de obiectele pe care le găsea prin grădină, îi plăcea să caute și să colecționeze obiecte vechi. Acum, la vârsta de 33 de ani este fondatorul Asociației Detectoriștilor Vrancea Eroică, membru în Asociația Prospectorii Istoriei și tată a trei copii. Iubește istoria și vrea să îi facă pe cei din jur să aibă respect față de strămoșii noștri care s-au jertfit pentru noi și, totodată, să descopere obiectele pe care le foloseau pe front.

Bunicul meu a fost în al II-lea Război Mondial și îmi povestea ce au făcut și mi se părea foarte interesant. Mi-a povestit cum a fost lovit de o schijă, iar eu la acea vreme, îmi imaginam că o schijă era mare, cât o vacă. Nu îmi închipuiam că poate fi cât un grăunte. Am fost fascinat de istorie, de tot ce îmi povestea bunicul și mi-am dorit să scot istoria la iveală. Când săpam prin grădină, găseam tot felul de tuburi, de cartușe. Nu știam atunci valoarea lor, dar eram fascinat pentru că erau obiecte nemaivăzute, interesante. Le puneam deoparte, doar că atunci nu știam exact ce legi sunt, dacă se pot păstra acele obiecte, sau nu“ a spus Mihai Hărăbor.

În urmă cu aproximativ 2 ani și-a achiziționat primul detector, urmând ca peste scurt timp să-și mai cumpere încă unul, mai performant. Am aflat că prețul unui detector de metale pleacă de la 150 de euro și urcă chiar și până la 40.000 de euro. Pentru ca acest hobby să fie legal, detectorul trebuie să aibă autorizație. Aceasta se va elibera de Direcția Generală de Poliție din județ după ce va fi depus un dosar ce trebuie să conțină factura fiscală a detectorului, cazierul judiciar, o cerere tip de la sediul de poliție și o taxă la trezorerie. După ce aparatul este autorizat, rămâne ca cel care deține aparatul, să respecte legile. „Abia când am luat la cunoștință de legile din România, mi-am cumpărat primul detector, în urmă cu aproape 2 ani și în primăvara asta mi l-am cumpărat pe al doilea, care este un pic mai performant. Prețul unui detector pleacă de la 150 de euro, cel mai ieftin și poate ajunge chiar și până la 40.000 euro pentru cei interesați de comori. Unul mai bun, mai scump, dă semnale mai clare, citește obiectul mai bine, făcând diferențe în funcție de materialul din care este făcut obiectul respectiv. Alama sună într-un fel, fierul altfel, aluminiu altfel. Prima dată trebuie să te interesezi la ofițerul de serviciu să afli toate informațiile necesare cu privire la ce trebuie să faci, cumperi detectorul, mergi cu el la ofițerul de patrimoniu și dacă nu ai avut probleme cu legea, în aproximativ două săptămâni primești autorizația de care ai nevoie. Cu această autorizație poți merge pe tot teritoriul României, acolo unde îți este permis, nicidecum în ariile protejate. Autorizația nu are un termen de valabilitate, însă trebuie să fii corect“ a explicat Mihai Hărăbor.

Detectoriștii – o echipă fără pretenții sociale

Detectoriștii pot fi și tineri și vârstnici. Pentru ei, vârsta nu are relevanță. Sunt o echipă unită, frumoasă și deși au statuturi diferite, sunt foarte buni prieteni. „Sunt persoane și la 70 de ani și la 19. Pasiunea nu ține cont de vârstă. Sunt avocați, profesori, procurori, ingineri, dar când suntem pe teren, toți suntem egali. Suntem uniți, suntem prieteni. Nu mai se ține cont de statut. Împărtășim aceeași pasiune și asta ne unește“ a precizat Mihai Hărăbor.

Valoarea sentimentală mai de preț ca cea materială

Obiectele găsite în pământ, nu se recondiționează pentru că își pierd autenticitatea și valoarea. „Stând în pământ 100 de ani, ai șansa să-l găsești distrus. Dacă se merită, îl iei acasă, dacă nu, îl lași acolo. Uneori se mai degradează foarte puțin de la produsele de curățare, dar nu avem ce face. Obiectele găsite pentru unii pot fi considerate urâte, dar pentru noi a fost o întreagă muncă și valorează mult. Nu recondiționăm obiectele. Ele sunt relicve, așadar trebuiesc prezentate exact așa cum sunt găsite în pământ, pentru că asta înseamnă originalitate, naturalețe, autenticitate“ a subliniat Mihai Hărăbor.

Obiectele găsite de Mihai Hărăbor, au valoare sentimentală și niciodată nu le-a vândut. Consideră că prin acest mod și-ar vinde istoria. Detectoristul spune că sunt și colegi de breaslă de prin alte județe, care știu de locurile de la noi din Vrancea unde s-au dat bătălii aprige, vin și caută obiectele, însă pleacă cu ele furându-ne astfel istoria vie a acestor meleaguri. „Dacă găsești anumite obiecte de patrimoniu, trebuiesc declarate, predate. Nu poți păstra obiectele vechi de 200-300 de ani. Pentru mine personal, orice obiect găsit are o valoare sentimentală, mai ales dacă el a făcut parte din Armata Română și provine de la strămoșii noștri care și-au dat viața pentru noi. Obiectele au valoare inestimabilă. Dacă vorbim de preț, de bani, pe mine nu mă interesează. Pasiunea este mai mare decât interesul material. Sunt și persoane care pot face din asta o afacere, dar eu nu sunt de acord. E ca și cum ți-ai vinde istoria. Pentru tot ce am găsit, nu am cerut niciodată vreun ban. Am donat ce era de donat sau am păstrat pentru mine ce este legal. De exemplu, în Panciu, la cota 100, s-a dat cea mai mare bătălie și se găsesc piese frumoase, însă vin detectoriști din alt județ, găsesc obiectele la noi pe pământ vrâncean, le iau, apoi spun că provin din altă parte, și asta devine deranjant pentru noi“ a povestit Mihai Hărăbor.

Asociația Detectoriștilor Vrancea Eroică

De aproximativ 5 luni, Mihai Hărăbor este fondatorul Asociației Detectoriștilor Vrancea Eroică și îi îndeamnă pe toți cei pasionați de istorie sau cei care sunt curioși să le fie alături în căutări, să se înscrie în asociație. Mihai spune că deși „meseria“ de detectorist este una a bărbaților, sunt și foarte multe femei care scormonesc pământul pentru a scoate la lumină istoria României.

Cu obiectele găsite, detectoriștii fac diferite expoziții în școli, având scopul de a le arăta elevilor ce arme foloseau strămoșii pe timpul luptelor și ce obiecte își confecționau. Însă pentru tot ce fac ei, nu primesc niciun ban. Fac voluntariat din plăcere sau de nevoie? Poate că așteaptă să fie răsplătiți cumva pentru asta, însă chiar dacă nu sunt, ei tot o fac, pentru că simt nevoie de a arăta și altora ceea ce au găsit. „În Vrancea, am fost în Panciu, Câmpuri, Soveja, Răcoasa, Tarnița, acolo unde au fost cele mai mari bătălii în Primul Război Mondial. Din ce am găsit, nu pot spune că am găsit lucruri ciudate, ci interesante. Obiecte decupate de ei, de exemplu tăiau tuburile de alamă, de proiectile și făceau coronițe, numere. Am găsit o tăbliță pe care scrie Riga, capitala Letoniei sau o răzătoare făcută dintr-o cutie de muniții. Noi mergem doar pe obiecte specifice Războiului Mondial. Un coleg de-al meu din Vânători a găsit un topor celtic de 2500 de ani, care a fost predat a zis Mihai Hărăbor. Colegul și prietenul lui Mihai, Mircea Balica, tot fondator al Asociației Detectoriștilor Vrancea Eroică, a descoperit în localitatea Câmpuri, 1087 grenade defensive, model german, din Primul Război Mondial. Alături de cei 2, a mai fost atunci și Alexandru Antonese. „Cu obiectele pe care le găsim, mergem și facem expoziții prin școli, să le arătăm copiilor ce au făcut strămoșii noștri pentru noi, cu ce au luptat, cum au luptat, ce făceau ca să-și petreacă timpul. Toți ne întreabă cine ne plătește. Nimeni. Nu poți cere de la oameni să îți dea bani pentru asta, dar nici să ținem în dulap obiectele găsite. Trebuiesc și ele văzute“ a completat Mihai Hărăbor.

Singurele premii pe care le pot câștiga detectoriștii, sunt în cadrul întâlnirilor naționale ce au loc o dată sau de două ori pe an. Premiile sunt tot din rândul obiectelor găsite de ei, sau în cele mai fericite cazuri, detectoare, genți și diferite accesorii. „O dată sau de două ori pe an, se organizează o întâlnire națională și acolo putem fi premiați pentru cel mai frumos obiect găsit sau se organizează tombole. Ca premii, pot fi câștigate, un detector, o geantă, minge, sau chiar pachețele cu piesele găsite de noi, cum ar fi o baionetă, o cască“ a zis Mihai Hărăbor.

Familia lui Mihai Hărăbor – principalul lui sprijin

Mihai a spus că dacă nu ar fi avut susținerea familiei, nu ar fi reușit să continue cu această pasiune. Deși la început era dificil de acceptat din partea familiei, pentru că de cele mai multe ori, în zilele libere pleca pe teren, în timp, soția a început să-i înțeleagă pasiunea și să-l sprijine. Mihai își dorește foarte mult să aibă propriul muzeu, cu obiectele pe care asociația le găsește. „Îmi doresc să găsesc cât mai multe obiecte și să îmi îmbogățesc colecția. Visul meu personal este să deschid un muzeu, unde pot expune toate obiectele găsite“ a mai spus Mihai Hărăbor.

Chiar dacă este o muncă dificilă să găsească obiectele, să le transporte, să le curețe, chiar dacă investesc bani în soluții și materiale și nimeni nu îi ajută din punct de vedere financiar, detectoriștii tot încearcă să expună obiectele găsite, pentru că își doresc foarte mult ca acestea să fie cunoscute și văzute de oameni. „Urmează să donăm câteva piese din colecția personală, Muzeului de Istorie Vrancea. Am mai donat și la Fălticeni la Unitatea de Jandarmi, că au dorit să facă o cameră de tradiții. Am avut doar pretenția să se specifice că sunt donate de asociație.Ne vine greu să le dăm, pentru că știm unde a fost găsit, cum, cine l-a cărat. Una e să-l cauți zeci de kilometri, apoi să-l scoți din pământ, din noroi, apoi să-l duci în spate până la mașină, să-l cureți, sunt bani investiți în materiale, soluții, dar dacă le găsim și nu le vede nimeni, ce rost mai are? Pentru ce mai mergem?“ a încheiat Mihai Hărăbor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here