Sunt din nou turist în Focșani pentru că vreau să descoperiți, prin intermediul nostru, orașul. Astăzi vorbim despre Ateneul Popular „Mr. Gh. Pastia‟ pe care am ales să-l denumesc „inima orașului‟ grație poziției centrale și aspectului aproape neschimbat deși au trecut aproape 93 de ani de la data în care a fost pusă piatra de temelie.
Cultura, pâine pentru suflet…
„Aceastănouăinstituție culturalăcăreia mădevotez cu tot sufletul și căreia îi jertfesc toate economiile mele adunate în timp de 40 de ani, va purta pe frontispiciul său pentru totdeauna denumirea de «ATENEUL POPULAR MAIOR GH. PASTIA» – NEREZERVÂNDU-MI PENTRU MINE NICI UN ALT AVANTAJ, TOTUL FIIND FĂCUT DE MINE PENTRU NEAM ȘI CULTURA LUI‟, spunea, în Actul de donație, însuși Maiorul Gheorghe Pastia.
Piața Unirii din Focșani este locul în care istoria și actualitatea își dau mâna pentru ca noua generație să-și aducă perpetuu aminte de toți cei care și-au adus contribuția la înfrumusețarea Municipiului. Povestea Ateneului Popular începe în anul 1927: „Ateneul a avut punerea pietrei de temelie în data de 29 mai 1927. Aceastăconstrucție o datorăm finanțării proprii a Maiorului Gheorghe Pastia care, ajuns la pensie, neavând familie sau moștenitori, venind dintr-o familie de intelectuali – pe tatăl lui lumea îl numea «Cap Bun», era unul din consilierii de bazăai Focșaniului, s-a gândit căacest oraș, aceastălocalitate merităsăprimeascăceva pentru cultură, sălase mai departe calitate, în ceea ce privește viața culturală. Inițial s-a construit Teatrul comunal «Mr. Gh. Pastia», ulterior, pentru cămeritau, focșănenii au primit finanțare și pentru a avea Ateneul care a costat undeva peste 4 milioane de lei vechi, bani proveniți în totalitate din averea Maiorului Pastia. Ateneul a fost dat în funcțiune în 1945. Maiorul Pastia a trebuit săși împrumute bani ca săpoatăfinaliza aceastăconstrucție. Destinația Ateneului sigur căa fost aceea de instituție de cultură, dar avea o salăde bibliotecă, ceea ce numim acum sala mică, se aflăla etaj, în poziție centrală, acolo trebuia săfie o bibliotecăcare săserveascăculturalizării poporului. Construcția este realizatăcumva simetric pentru căstânga-dreapta încăperile sunt identice‟, spune Marilena Șerbănuț, directorul interimar al Ateneului Popular „Mr. Gh. Pastia‟.
Sala mare, cea care îi poartă numele Maiorului Pastia, are un total de 366 de locuri dintre care 118 numai la balcon. Sala este prevăzută cu două căi de acces spre scenă și două cabine de probă.
Pereții interiori sunt acoperiți parțial cu stucco venețian, o vopsea specială.
„BURSA MAIOR GH. PASTIA‟
Dumnezeu ne-a lăsat pe acest pământ pentru a duce o viață echilibrată, o viață frumoasă… cu bune și cu rele, o viață în urma căreia să lăsăm ceva, un mic semn al existenței noastre în această lume. Maior Gheorghe Pastia, din câte se cunoaște, nu a lăsat pe această lume moștenitori, ci a lăsat două instituții culturale care îi poartă numele: Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia‟ și Ateneul Popular „Mr. Gh. Pastia‟, două bijuterii cu care Focșaniul se mândrește. Însă Maiorul a mai lăsat ceva: „Douăburse pentru perfecționarea a 2 elevi sau eleve a Conservatoarelor din țară, talentați și devotați artei teatrale, de preferințădin cei proveniți din Focșani și județul Putna, burse ce vor purta denumirea de «BURSA MAIOR GH. PASTIA»‟, menționa Maiorul Pastia în Actul de donație.
În premieră, Marilena Șerbănuț mi-a spus că această dorință a maiorului va fi îndeplinită în acest an: „Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, dar văpot spune în avanpremieră, este căanul acesta chiar ne străduim săîmplinim o dorințăa Maiorului Pastia care a dat, prin actul de donație, obligativitatea autorităților locale de a institui douăburse din fondurile pe care Ateneul urma săle producă, pentru doi studenți la Conservator, de preferat din Focșani, chiar așa este scris, și din domeniul muzicii. Avem o idee din partea unor artiști care de-a lungul anului au venit în Focșani și au susținut diverse concerte, și ne străduim săducem la îndeplinire și aceastădorințăa maiorului Pastia.‟
Cine a fost Mr. Gh Pastia?
Trec aproape în fiecare zi prin fața Ateneului Popular și, ocazional, în zona Teatrului, dar niciodată nu am știut cu precizie cine este Maior Gheorghe Pastia. La o simplă căutare pe internet, putem să aflăm că Mr. Gh. Pastia a fost un filantrop român care și-a donat întreaga avere în scopul construirii celor două instituții din Focșani care îi poartă numele, respectiv Teatrul Municipal și Ateneul Popular. De asemenea, mai aflăm că Mr. Pastia renunță la cariera militară în 1886 pentru a se întoarce în Vrancea și a se ocupa de moșia familiei. „Maiorul Gheorghe Pastia a fost focșănean, provenit dintr-o familie bogată, ajuns la gradul de maior. Nu se știe data de naștere, nu existăniciun document care săateste data de naștere, am căutat și, deocamdatănu am reușit săajungem la un rezultat, dar mai căutăm. Se știe anul nașterii (1848), se știe data decesului (1929), dar nu se știu ziua și luna…, vorbim despre zona aceasta în care au tot ars diverse arhive și este destul de greu sămai afli. Pesonal, nu cunosc în țarăun alt oraș care săaibădouăinstituții de culturăclasificate ca monumente istorice finanțate de aceeași persoană‟, spune Marilena Șerbănuț.
Care este diferența dintre teatru și ateneu? „Teatrul este instituția, lăcașul unde se desfășoarăpreponderent acte teatrale, piese de teatru… acesta e specificul, coloana vertebralăa teatrului. Ateneul ar trebui săfie un locaș, așa cum zicea Pastia «izvorâtor de luminăpentru oameni», adicăsăaducăacea parte de culturăcare nu se regăsește la teatru, în speță: muzica, dansul și diferite părți ale spectacolului‟, îmi răspunde doamna Șerbănuț.
Cum a luat ființă Ateneul Popular?
Ateneul Popular a apărut ca urmare a „obrăzniciei fără seamăn‟ a unor cetățeni, după cum spune Florin Dîrdală, istoric în cadrul Arhivelor Naționale Vrancea: „În ultimii ani din viața filantropului focșănean, anume în vara anului 1926, determinat de un motiv foarte simplu, acela căîn Teatrul pe care-l construise încădin 1913 și-l dăruise orașului său, începuserăsăse desfășoare spectacole și manifestări nepotrivite cu acest lăcaș de cultură, iar publicul care le frecventa era de o obrăznicie fărăseamăn, murdărind și stricând mobilerul delicat și scump al Teatrului comunal, Maiorul Gh. Pastia a decis imediat căaceastăsituație trebuie săînceteze. Ca și în prezent,când s-a hotărât ca un polițist local săfie în zonă când sunt cununiile oficializate în acest loc, și în urmăcu aproape un secol, Pastia a rugat autoritatea localăsăfacă tot posibilul săapere zestrea și buna cuviințădin interiorul teatrului. Întrucât Primăria nu a reușit acest lucru, Pastia s-a decis imediat și a donat aproape 5 milioane de lei pentru a se construi o nouăclădire monumentalăîn Focșani anume un Ateneu Popular, cu un rol foarte precis: săgăzduiascătocmai acele evenimente, filme și spectacole care, prin natura lor, erau mai gălăgioase și cu un public mai pătimaș. Astfel, pentru noul edificiu s-a pus piatra de temelie în anul 1927 și cu toate zbaterile donatorului care, deși bolnav, vizita des șantierul, lucrările au mers destul de încet. O boalănecruțătoare a pus stăpânire pe trupul lui Pastia încăde la finele anul 1928, cu un an înainte de moarte, așa cămuncitorii au scăpat de vigilența lui și au lucrat și mai încet. Astfel, frumoasa clădire din Piața Unirii s-a ridicat greu, mai ales căa venit Criza Economică(1929-1933), apoi al Doilea Război Mondial, reușindu-se abia dupăanul 1945 săse semneze recepția definitivă‟.
Generații talentate
Într-o instituție de cultură ar trebui să se desfășoare acte cultural-artistice menite să destindă și să încânte ochii și urechile publicului: „Noi, la Ateneu, avem Corul «Pastorala», care are peste 40 de ani de experiență, și, de anul acesta, unii dintre dumnealor dirijeazăși pregătesc Corul de copii «Pastia». Chiar acum am organizat cea de-a doua preselecție pentru căvrem sădăm o greutate foarte mare atât experienței pe care ei o pot primi de la «Pastorala», cât și lor ca tineri exponenți ai Focșaniului. În câteva luni de existență, Corul «Pastia» a prins la public, am primit și câteva premii, am avut câteva experiențe extraordinare, cea mai recentăfiind participarea la Festivalul Enescu, în luna septembrie la București, iar acum ne pregătim de colinde. E una când îți cântăniște adulți, este foarte frumos, foarte pătrunzător pentru căvocile sunt susținute de anii de experiențăși de studiu, dar este alta când îți vine și îți cântăun cor de copii care are de la 1 metru spre 1,60 metri, categoria de vârstăfiind cuprinsăîntre 6 și 14 ani. Este destul de greu pentru ei să-și armonizeze orarele, avem repetiții de douăori pe săptămânăși am încercat săle punem la o orăaccesibilăastfel încât săpoatăajunge și cei mici care învațădimineața, și cei mari care învațădupă-amiază. Fac eforturi destul de mari pentru căle este foarte drag, colectivul este foarte închegat și cred căasta este ceea ce și-a dorit Pastia, săse regăseascăfocșănenii în actul artistic al semenilor indiferent căsunt mari sau mici‟, adaugă directorul interimar.
Munca la Ateneu este și frumoasă și dătătoare de împliniri, dar și foarte grea pentru că, atunci când lumea pleacă acasă, tu trebuie să fii aici… așa cum mărturisește Marilena Șerbănuț, care îi așteaptă cu brațele deschise nu numai pe focșăneni și vrânceni, ci pe toți oamenii interesați de cultură și frumos.