„Vreau să-mi cunosc orașul!‟ Asta mi-am propus în urmă cu câteva săptămâni, atunci când am inițiat rubrica „Turist în Focșani!‟, și iată că astăzi descoperim împreună câteva lucruri mai puțin știute despre Casa de Cultură a Sindicatelor „Leopoldina Bălănuță‟; spre exemplu că în interiorul instituției se află o bibliotecă cu aproximativ 33.000 de volume, o adevărată comoară pe care, personal, nu o descoperisem până acum.
Lipsa fondurilor ucide cultura
Este trist, dar trebuie să recunoaștem: fără bani, nu se poate! Situația Casei de Cultură a Sindicatelor din Focșani este de un roz pal. De ce? Pentru că nu sunt fonduri îndeajuns de multe care să acopere și datoriile uriașe acumulate în timp, și eventualele costuri de întreținere sau modernizare a clădirii. Mai multe despre condiția în care se află instituția culturală, am aflat de la Emil Răvoiu, director interimar: „Sunt de trei ani director interimar la Casa de Cultură a Sindicatelor. Când am venit, am găsit Casa de Cultură într-o situație precară, era o situație fără ieșire, m-am înhămat la această muncă încercând să fac din imposibil, posibil. Au trecut trei ani, am reușit să fac câte ceva pentru că atunci când am preluat-o nu mai funcționa, nu se mai țineau spectacole, nu mai aveau activități. Ca să putem funcționa, am dotat clădirea cu aparatură de detecție, așa cum ne-au cerut normele ISU și așa am putut să dăm drumul la activități… nu am reușit să avem avizul de la ISU, așa că funcționăm pe propria răspundere. Avem în derulare proiectul pe stingere. Noi ne autofinanțăm, toți banii care se strâng la Casa de Cultură provin din activități și din chirii. Când am venit, în urmă cu trei ani, am găsit aici o datorie enormă către Finanțe, toate conturile sunt blocate din cauza dărilor către stat care nu au mai fost achitate. Am început să plătim, dar este destul de greu.‟
Stand-up comedy, Holograf, circ, balet, shaormerie, școli de șoferi…
Casa de Cultură a Sindicatelor nu este un spațiu exclusiv cultural: „În prezent, Casa de Cultură găzduiește câțiva chiriași dintre care patru școli de șoferi, o terasă cu un club în spatele dinspre parc, mai sunt trei chiriași care au un mic magazin, o shaormerie și o mică terasă, și trei cluburi de dans: aerobic, dans clasic și balet. Ultimul eveniment l-am avut cu stand-up comedy și a fost sala plină, 540 de locuri. Urmează să avem un spectacol pentru copii cu o trupă de circ, o echipă de la Constanța, luna viitoare urmează un eveniment cu Holograf, și mai este un specatol mare în decembrie. Mai avem un bal al bobocilor, ședințe…Ceea ce prinde la publicul tânăr, în special, sunt spectacolele cu stand-up comedy, în rest nu prea. Avem și o altă categorie de public, de la 50 de ani în sus care umple sălile la concerte cu muzică clasică. Prețul unui bilet poate porni de la un minumun de 80 lei și poate ajunge și la 170 lei. Au fost bilete de 100 de lei la Micuțu’, la stand-up și a umplut sala, un preț mare, ca să spun așa. Maxim două ore durează un spectacol de stand-up‟, pecizează domnul Răvoiu.
Biblioteca cu 33.000 de volume!
În liceu aveam mereu o problemă: nu găseam mereu volumele de care aveam nevoie a doua zi la ora de literatură! Mergeam la Biblioteca Județeană și mi se spunea că deja au fost împrumutate toate volumele. Știți ce dezamăgitor este să auzi că nu mai au „Moromeții‟, și tu trebuie să faci tot posibilul ca să citești opera… să citești, nu să cauți un rezumat pe internet?! Dacă știam eu că la Casa de Cultură a Sindicatelor este o bibliotecă, lucrurile poate că stăteau mai bine.
„Pe lângă sala de spectacole de 540 de locuri, mai avem și: o sală de ședințe cu o capacitate de 100 de locuri, trei săli de dans echipate cu oglinzi, bări de susținere pentru balet, geamuri termopan, parchet și centrală electrică. Mai avem și o bibliotecă ce are un fond de carte de aproximativ 33.000 de volume, avem și carte foarte veche, avem cartea comunistă care s-a păstrat: Marks, Engels, Omagiile lui Ceaușescu, Dobrogeanu Gherea… Dincolo de rarități și carte veche (cea mai veche din 1903, restul din 1930), avem foarte multă beletrictică la care pot apela copii. De luni până vineri între orele 8:00 și 16:00 se pot împrumuta cărți. Uneori, când sunt spectacole, mă găsiți chiar și la ora 22, depinde când se termină spectacolul. Mai sunt patru spații închiriate unor școli de șoferi, și Biroul Asociației Județene de Fotbal‟, adaugă Oana Andrei, secretară și bibliotecară în cadrul Casei de Cultură a Sindicatelor „Leopoldina Bălănuță‟.
„La tine acasă tot așa faci?!‟
E greu să nu observi pereții scrijeliți ai Casei de Cultură sau pâlcurile de tineri care sparg semințe ca pe stadion… e greu. Până în prezent, directorul instituției culturale nu a apelat la ajutorul poliției, dar are de gând să o facă în cazul în care lucrurile vor degenera. La drept vorbind, printre sutele de mii de mesaje mai mult sau mai puțin drăgăstoase la care se adaugă și un număr de telefon, nu mai este loc nici măcar pentru o steluță. Nu mai este loc! „Pe pereții Casei de Cultură este scris cu graffiti, nu există o lege care să interzică acest lucru, nu găsim o soluție să ștergem, am vrut dar nu am putut să ștergem ceea ce scriu copiii. Seara, în fața Casei de Cultură, noi nu mai avem paznici, pentru că nu au mai fost fonduri, și, seară de seară, copiii au scris. Acum am camere de luat vederi, dacă mă credeți, și cu mine, stau în fața Casei de Cultură și câteodată văd cum mai scrie câte unul pe perete și atunci îl întreb: Ce faci?! La tine acasă tot așa faci?! Pune capul în pământ, nu ai ce să-i faci. Am zis că până la urmă trebuie să fac ceva, să anunț Poliția Comunitară, cine se ocupă de așa ceva să-i amendeze pentru că nu se poate. Până acum nu am apelat la poliție. Pentru că scrisul a intrat în marmură, și nu se ia cu absolut nimic, am discutat cu o echipă care lucrează în marmură, este o echipă de la Brăila și a spus că s-ar putea să ne ajute să ștergem tot acel scris. Avem două femei de serviciu care fac curat în urma celor care lasă coji de semințe și alte gunoaie. Clădirea are nevoie în primul rând de un acoperiș nou, pentru că acoperișul este din carton. Când este iarnă, și este zăpadă, zăpada se infiltrează, se blochează și îngheață scurgerile. Mai sunt infiltrații, am încercat să pune adezivi. Trebuie umblat la exterior, șters, dat un pic cu var unde sunt porțiunile acoperite cu scris. Lipsa fondurilor, trebuie să fac în așa fel încât să avem activități și să plătesc salariile: sunt patru angajați, cu mine cinci. Și dimineața, și seara, dacă treci pe aici, vezi o grămadă de copii în fața Casei de Cultură care ies de la școală, mănâncă semințe, ascultă muzică, mâzgălesc pereți…‟, semnalează Emil Răvoiu.
Date istorice
L-am contactat pe istoricul Florin Dîrdală din cadrul Arhivelor Județene Vrancea și am aflat următoarele: „Construcția clădirii a început prin 1970, la inițiativa Consiliului Popular al Municipiului Focșani, și în 1973 s-a dat în folosința Uniunii Generale a Sindicatelor din România. Clădirea în sine are o suprafață totală de aproximativ 4000 mp dintre care două terenuri au fost cumpărate de la particulari. Pe locul în care este acum Casa de Cultură, a funcționat Oficiul central alimentar, un fel de bufet alimentar care cred că se afla într-o anumită stare de degradare, motiv pentru care a fost demolat, iar terenul a ajuns să deservească Casei de Cultură. Consiliul Popular a dat în folosință 3000 de mp. În trecut, la Casa de Cultură se dădeau spectacole și se derulau filme, pe lângă alte activități. După moartea actriței Leopoldina Bălănuță, Casa de Cultură a Sindicatelor a preluat și denumirea regretatei artiste printr-o hotărâre locală prin anul 1999. Aparține Sindicatelor și dintotdeauna a servit drept Casă de Cultură.‟
„Ne leagă multe amintiri de locul ăsta. Când eram la liceu, veneam mereu cu prietenii, colegii. Seara nu poți sta aici, este muzică dată tare… gălăgie‟, spune Adrian, un băiat de 20 de ani care fuma în fața Casei de Cultură. „Deși vin aici, nu îmi place pentru că sunt pereții plini de mesaje. Când eram aici, școala nr. 9 organiza diverse activități și mergeam și eu‟, spune Floricica, prietenă cu Adrian.
Casa de Cultură a Sindicatelor duce lipsă de public în sala de spectacole, deși în exterior este plin de tineri. Este bine de știut că, între timp, au fost montate camere de supraveghere.
