Localnicii din satul Trestia, comuna Dumitreşti, stau cu frica în sân zi şi noapte de teama urşilor şi a porcilor mistreţi. Oamenii povestesc că ziua în amiaza mare, urşii trec prin sat, pe lângă casele gospodarilor, dar şi pe lângă grajdurile cu animale, iar noaptea, de frica sălbăticiunilor, oamenii fac zgomote puternice bătând în fel de fel de table, sunând din clopote şi vuvuzele. Armele cu care oamenii se luptă cu fiarele pădurii sunt tălăngile de la animale, furcile şi lanternele. Un ajutor important în alungarea animalelor sălbatice sunt câinii care încep să latre de la lăsatul serii până a doua zi, în zori. Însă, aşa cum spun sătenii, şi câinii iau frica urşilor şi porcilor şi de multe se ascund în coteţe sau chiar dând năvală să intre în casă peste stăpâni. Stând cu gândul la animalele din gospodărie, dar şi obosiţi de la muncile zilnice, gospodarii se plâng că nu mai au somn noaptea şi nu se pot odihni. Fie că au casele lângă drumul principal, sau mai retrase un pic, animalele sălbatice dau iama în gospodării şi atacă ce le iese în cale. Oamenii sunt lipsiţi de apărare şi singurul ajutor pe care îl primesc, este de la Dumnezeu, să scape ei teferi şi lighioanele din curte. „Urşii năvălesc peste noi. Şi zi şi noapte, stăm cu frica-n sân de teamă că am putea fi atacaţi noi, sau animalele din curte. Cum apune soarele, câinii încep să latre până dimineaţă. Dar le este şi lor teamă, că mai auzim din când în când cum schiaună şi se îmbrâncesc în uşă, să intre peste noi în casă. Urşii şi porcii mistreţi sau aciuit la noi în sat şi nu cred că scăpăm de ei prea curând. Mai sus un pic de casa noastră, ursul a trecut pe lângă grajdul lui Neculai Baciu, calul acestuia s-a speriat, a început să sfornăie şi sărea în două picioare la el. La fel şi omul, s-a speriat şi a luat calul de funie şi a fugit cu el, să nu cumva să sară la ei. Ursul a trecut pe Faţă şi stă în spatele caselor noastre acum. Ce putem face? Înainte, urşii erau împuşcaţi de vânători. Acum, ursul intră în gospodărie şi omoară omul, şi tot omul este de vină. Nimeni nu bagă în seamă şi o să ajungem să ţinem urs în grajd, în loc de animale“ a spus nea Vasile. Urşii s-a înmulţit foarte mult în ultima perioadă, nu mai au ce mânca în pădure deoarece nu a rămas nici ghindă şi nici jir, coboară în sate, mănâncă ce a mai rămas prin pomii fructiferi, iar după ce vor termina roadele pământului, vor ataca animalele din gospodăriile oamenilor şi chiar pe săteni. „În fiecare seară, urşii se adună şi mănâncă nucile care au căzut pe jos. Mi-a zis nea Răduţă Şerbănoiu, zis Bombonaru, că se dau câinii de parcă zici că nu ştiu ce s-a întâmplat. Omul iese cu lanterna din pragul casei şi se uită la ei cum mănâncă nucile. E bătrân şi îi este frică să iasă măcar în curte. Nimeni nu le face nimic şi noi nu avem nicio putere“ a spus şi Violeta, o altă localnică din satul Trestia.
Ediția: Vineri 27 Decembrie 2024. Nr 6786
