Consilieri locali liberali, precum Tănase, Dimitriu sau Filimon s-au tras în poză sâmbătă seară, alături de deputatul la mâna a treia Ion Ștefan și Ludovic Orban dansatorul, la Bachus! Da, da! Ați citit bine! În Piața Unirii din Focșani, la Festivalul Internațional al Viei și Vinului Bachus 2019. Ba chiar au postat pozele pe Facebook, scriind: „O seară frumoasă lângă focșăneni la Bachus Focșani”. Câteva ore mai târziu, au șters cuvintele „la Bachus Focșani”, probabil după ce au citit comentariile prin care li se atrăgea atenția că au „tras cu tunul în organizatori” și au „îndemnat cetățenii să boicoteze festivalul”, apoi s-au bucurat de atmosfera de sărbătoare.
De altfel, îndemnurile lor politicianiste au prins la unii cetățeni cu care am stat de vorbă în Piața Unirii. Ceva din seria: nu ne place, dar ne ducem! Și sunt mulți cei care, deși critică virulent cea de-a XXVII-a ediție a Festivalului Internaţional al Viei și Vinului de la Focșani, sunt printre primii în rândul degustătorilor de bucate și vinuri, sau printre cumpărătorii de la tarabele cu produse artizanale. Când vine vorba de aruncat cu pietre în organizatorii evenimentului, unii cetățeni nu se dau la o parte. ,,Puteau face altceva cu banii! Bani aruncați de pomană!”, spune o doamnă care aștepta să cumpere langoș, vestitele gogoși fie cu ciocolată, fie cu cașcaval. Joi, în prima seară de festival, era o coadă formată din aproximativ 20 de persoane în faţa cortului cu langoș, toată lumea cumpăra, toată lumea critica banul public cheltuit de pomană. Cine să-i mai înțeleagă?!
Ce spun comercianții?
Pe bulevardul din Piața Unirii au fost amplasate corturile comercianților: grătare, butoaie cu must, standuri cu ii tradiționale, haine de blană, totoșei împletiți din lână, lavandă sub toate formele, măști de chipăruș… Tot ce vrei și ce nu vrei găsești la un astfel de festival, bani și timp să fie!
,,Suntem din Iași. Este al zecelea an de când venim. Deja lumea ne cunoște, știe că avem marfa bună. Avem carmangerie proprie, iar rețetele sunt 100% tradiționale. Avem must, vin, mici, pastramă de oaie cu mirodenii, pomana porcului, sarmale, murături… de toate. Pastrama de oaie cu mirodenii se vinde cel mai bine, asta caută cei mai mulți oameni; costă 13 lei suta de grame, s-a scumpit cu 1 leu față de anul trecut, pentru că și noi, la rândul nostru, suportăm alte cheltuieli, dar este vorba de calitate. Avem cam 300 kg de pastramă, 5.000 de mici, 100 kg de cârnați, 300 litri de vin și 400 de must. Venind de atâția ani, cam știm care este capacitatea fiecărui oraș. Carnea care ne rămâne merge, prin contract, fie la un Azil de bătrâni, fie la un adăpost de căței. Îți dai seama, dacă avem mai multă carne, nu o dăm la câini, că este păcat de ea. Joi ne-am instalat, a durat cam opt ore pentru că am vrut să avem și ornamente, în fiecare an venim cu ceva nou. Suntem o echipă formată din trei fete și 15 băieți, salariul este foarte bun, nu se compară cu ce este în oraș. Cel mai mic membru are 18 ani, cel mai mare are 34. Nu aș pleca să muncesc în altă parte sau în străinătatea pentru că aici primesc mâncare, cazare și salariu bun. Cu job-ul ăsta călătorești, stai destul de mult plecat de acasă, dar, atât timp cât nu am încă un copil, este super ok. Dormim la hotel, deja ne cunosc și avem prețul discutat dinainte”, spune Mirabela Nechifor, vânzătoare la unul din corturile cu grătare.
Patronul muncește cot la cot cu angajații
Nu toți comercianții au fost de acord să vorbească cu mine, fie pentru că erau ocupați cu mititeii care sfârâiau pe grătar, fie nu aveau dispoziția necesară și se mulțumeau să stea ghemuiți în spatele standurilor cu haine. Am întâlnit și oameni care au vrut să stea 2/3 minute la povești. Doamna Margareta Hendea a venit, pentru al 7-lea an, din Satu Mare la Focșani pentru că-i place atmosfera de aici. Este patroana unei terase și spune că cel mai mult îi place să lucreze atunci când este vreme frumoasă: ,,Ce ne face să venim an de an? Programul și lumea bună! O bilă albă pentru primărie sunt taxele de bun simț! În schimb, ar fi fost bine dacă toate bucătăriile nu ar fi fost una lângă alta, să se lase cale de acces pentru oameni, salvare, pompieri și poliție pe centru, iar vis a vis să fie terasele. Avem prea puțin spațiu, eu aici am trei mese într-o parte, trei în cealaltă. Lucrăm doar cu tineret pentru că ei nu au rate la bancă, familii de întreținut, sunt cu zâmbetul pe buze… Suntem 17 persoane în echipă, uneori suntem puțini, când vedem că se aproprie lumea și nu vrem să-i lăsăm să aștepte prea mult. Cel mai mic membru are 16 ani, și cel mai bătrân are 63, este în domn la bucătărie dar care face treabă; mai este și băiatul meu care are peste 20 de ani și care este cam leneș. Avem grătare, must, vin fiert. Cel mai bine se vând mititeii, pastrama de oaie și ciolanul presat. Carnea o aducem de la carmangerie de la cea mai renumită carmangerie din tot Ardealul: ,,Moldovan”, din Târgu Mureș și Cluj. La noi găsiți calitate și prețuri accesibile.”
Mirosul de grătar proaspăt încins și vinul fiert cu scorțișoară, asortat cu câteva felii de portocale îți lasă gura apă, pur și simplu nu ai cum să treci nepăsător: ori îți cumperi ceva și mănânci acolo, ori îți iei la pachet și duci o parte de festival acasă. ,,Vinul fiert încălzește și cele mai reci inimi”, glumește un domn care se cinstește cu un pahar de vin roșu aromatizat cu felii de portocale.
Vin fiert sau o sticluță cu apă de lavandă?!
În ultima perioadă, în România, lavanda a depășit de mult statul de plantă care ne ferește hainele de molii, din ce în ce mai mulți oameni caută produsele derivate din floarea de lavandă fie sub formă de uleiuri esențiale, tincturi, săpunuri naturale sau siropuri. Soții Lăcrămioara și Marius Țiripă au venit de la Brăila cu produse bio din lavandă, iar standul lor atrage curioșii ca albinele la polen. ,,Este o cultura ecologică de lavandă, anul IV. Este al cincilea an când venim aici la Festival. Este o afacere de familie pe care am pus-o pe picioare în 2013 printr-un credit la bancă. Avem propria distilerie, muncesc eu cu soțul, și, în vacanțele de vară, ne mai ajută și copii. Avem 11.600 de metri cu arbuști de lavandă, nu este o plantă pretențioasă, trebuie să ținem cont de faptul că solul trebuie să fie drenat, astfel încât planta să nu zacă în apă. Și eu și soțul, suntem la bază economiști, avem studii superioare în economie și marketing și reușim să ne împărțim între serviciu și micul nostru business. De joi, din prima zi am avut o surpriză plăcută pentru că am anunțat pe Facebook că vom veni și au și apărut clienții. Avem uleiuri esențiale, apă de lavandă, ceai, perne medicinale pentru un somn relaxant, săculeț și buchete cu lavandă”, spun soții Țiripă.
Lavanda se recoltează în luna iunie, iar proprietățile ei medicinale încep să fie tot mai apreciate de cumpărători. Atenție, specialiștii avertizează că uleiul de lavandă, utilizat în doze mari și fără indicații venite din partea unui expert, poate provoca arsuri ale suprafeței cutanate.
La un alt stand cu produse fabricate din lavandă, oamenii stau la coadă să apuce măcar un săculeț pentru haine. Tiberiu și Elena Manolache au venit din Ialomița, comuna Scânteia cu uleiuri, apă florală, sirop, parfum, tincturi și lumânărele parfumate… toate din lavandă: ,,Avem prețuri de producător, dar sunt oameni care zic că cerem prea mult. A venit, de exemplu, cineva care mi-a dat 1 leu pe trei săculețe cu lavandă, și când i-am spus că sunt 10 lei, mi i-a dat înapoi. Păi eu, pentru un săculeț din ăsta muncesc o grămadă: culeg, aleg semințele, trec florile prin patru site… Dar nimeni nu știe câtă muncă este în spate, toți vor ieftineală. Avem cam un hectar de lavandă pe un câmp din Ialomița, avem fabrică de ulei. Am rezistat pe piață din 2014 prin calitate, seriozitate și vorbă bună. Avem în permanență contact cu oamenii.”
Când unii oameni se plâng că este prea multă aglomerație și că motivul pentru care se află la Festival este doar plimbarea, alții spun că nu ai ce vedea: ,,Este prea sărăcăcios. Am venit să-i cumpăr niște ciorăpei din lână mamei mele. În alți ani aveai de unde să cumperi o pară, un strugure… Acum sunt prea mulți din ăștia cu haine de blană, și sunt și scumpe: 80.000 de lei?! Eu am destui ani ca să fi strâns deja haine de blană pe care nici nu le port”, spune doamna Giorgeta.
Nu cumpără lumea botoșei!
Înfrigurată, Andra Mătase se plânge că lumea nu are dare de mâna: ,,Este al doilea an când vin, dar nu prea merge… Avem aceleași prețuri, spre exemplu, botoșeii din lână de oaie costă 30 de lei. Soțul doarme cu marfa aici, în Piaţa Unirii, iar eu dorm cu o prietenă la hotel, nu îmi las marfa singură. Venim tocmai de la Târgu Neamț.” Standurile cu produse artizanale, jucării și haine de blană duc lipsă chiar și de vizitatori, deci cu atât mai puțin de cumpărători. Prețurile mult prea ridicate sunt motivul principal, iar pe locul doi se situează poziția, corturile acestor comercianți fiind amplasate în fața Casei de Cultură a Sindicatelor.
Sâmbătă a fost o zi minunată pentru festival. Iar seara, în timpul concertului Carla’s Dreams, Piața Unirii a devenit pur și simplu neîncăpătoare. Președintele Consiliului Județean, Marian Oprișan, a fost alături de vrânceni, în piață. Duminică, frigul și picăturile răzlețe de ploaie nu i-au oprit pe oameni să iasă în Piața Unirii și să se bucure, așa cum știu, de festival. Care, hai să fim corecți, ne place!
FOTO: Silvia LUNGU, Ciprian DUMITRU și Facebook/Festivalul Internaţional al Viei şi Vinului „Bachus” – Vrancea
