Practica ghicitului în cafea e veche de când lumea și este una dintre cele mai folosite căi de aflare a viitorului însă, cu siguranță, nu este o îndeletnicire la mâna oricui. Din stânga-n dreapta, am aflat de o bătrânică din județul Vrancea care știe să dea în cafea cel mai bine. Așa că am decis să merg la ea să stăm de vorbă, cu speranța că pot afla secretele și tehnicile descâlcirii viitorului. Ajunsă la locuința sa, o căsuță mică, pe un deal, m-a întâmpinat o femeie scundă, cu tenul alb, cu părul vopsit într-o nuanță arămie și cu mâinile calde. Era ea, „tanti ghicitoarea“, că nu mi-a dat voie să-i dezvălui identitatea. Știa că voi veni, pentru că prin intermediul unor cunoștințe, am informat-o de vizita mea. M-a primit în casă fără să facă prea mult zgomot prin curte și mi-a adus imediat o cafea. Nu ca să-mi ghicească, ci ca să fie o gazdă ospitalieră.
R: De ce și cum ați început să ghiciți în cafea?
,,Au trecut atâția ani, că nici nu mai îmi amintesc bine. Cred că aveam vreo 20 de ani, că abia mă măritasem și venisem aici în casa asta. În prima iarnă din casa asta, a venit o femeie la noi în curte și a întrebat dacă poate rămâne la noi peste noapte, că a pierdut autobuzul. Voia să ajungă la Buda, dar îi este frig și nu mai poate aștepta următoarea mașină. Și mi-a fost milă de ea și am primit-o în casă. Dimineața, înainte de a pleca, a scos din geantă o pungă de hârtie în care avea cafea și a spus să aduc repede un ibric cu apă fierbinte, să mă învețe să ghicesc. Mi-a spus multe tare dar ba le-am uitat, ba nu le-am înțeles. Când îmi explica și mă învăța, îmi ghicea în cafeaua mea și mi-a spus niște lucruri pe care nu le știa nimeni. Am fost tare mirată. Ea a plecat și apoi nu știam cum să dau de ea să mă învețe tot ce știe. Nu am dat de ea niciodată, deși m-am mai interesat pe la vecini de ea. Eram așa curioasă să învăț. Cred că peste 3 ani am auzit de o femeie care ghicește în cafea și în cărți, și am căutat-o. Era bătrână tare. Abia mergea și se văita că o dor toate. Nu știu cât timp m-am dus la ea, dar aproape în fiecare zi eram la ea acasă. Sunt tare multe de știut”.
R: De ce credeți că oaspetele din acea iarnă a ținut să vă învețe datul în cafea?
„Nu știu. M-am gândit și eu mult timp la ea. Parcă a fost ca un vis așa. Atunci nici măcar n-am întrebat-o cum o cheamă. Parcă m-a vrăjit. Acum, dacă închid ochii și mă gândesc cum arată, greu mi-o aduc aminte, că sunt aproape 50 de ani de atunci“.
R: Cum ați învățat și reținut semnificația semnelor ce apar în ceașcă?
„Îmi desenam și scriam pe un caiet. L-am avut ani și ani. Îl ascundeam de soț și de băiat. Că ei nu au știut niciodată. Acum este ascuns undeva, dar nu-l mai găsesc, că l-am ascuns prea bine. Dar nu mai aveam nevoie de el, că de la atâtea cești ghicite, le știam din minte. Nu mai țineam caietul după mine“.
R: Vă amintiți de prima ceașcă ghicită?
„A fost a mea. Am tot încercat să văd desenele. Dacă mă uitam de aproape, vedeam ceva, dacă mă uitam tot în punctul ăla, dar de mai departe, vedeam altceva. Vedeam multe fețe de oameni. Așa mi se păreau. Stăteam cu caietul în față și mă uitam când în ceașcă, când în caiet. Am stat mult tare atunci.“
R: Este un păcat că faceți asta? Sau păcatul este a celor care vă caută?
„Cum să fie păcat? De ce să fie păcat? Nu lucrez cu nimic rău. Este un zaț împrăștiat pe pereții ceștii. Și sunt niște semne care s-au învățat și au înțelesul lor. Nu este păcat nici pentru mine, nici pentru cel care vrea să-i ghicesc. Așa cum orbii știu să citească după niște puncte, așa și eu știu să citesc din niște semne, niște desene. Nu este nimic rău în asta. Eu sunt credincioasă, cred în Dumnezeu, mă rog, mă închin, țin post“.
R: Cum pregătiți cafeaua pentru ghicit?
„Într-un ibric curat pun cam o ceașcă de apă, două lingurițe de cafea și o linguriță de zahăr. Când se face caimacul, îl iau cu o linguriță și îl pun în ceașcă. După ce restul de cafea a dat în clocot, opresc focul și torn cafeaua în ceașcă. Ea trebuie să fie băută fierbinte“.
„Tanti ghicitoarea“ a spus că își începe ghicitul chiar din momentul fierberii cafelei. Un abur alb ce se ridică constant, arată o perioadă liniștită. Un abur ce tinde a se risipi semnifică evenimente neplăcute sau viață grea. Totodată, în funcție de cum se umflă caimacul, se pot citi anumite semne ce au ca semnificație un eșec, un câștig, dușmani, probleme cu banii sau o boală.
R: Când e gata ceașca pentru a fi ghicită?
„Persoana care vrea să-i ghicesc trebuie să fie serioasă. Adică să creadă în asta. În timp ce bea cafeaua trebuie să se gândească doar la ceea ce o macină, la ce problemă are sau ce vrea să afle. Când mai rămâne puțină cafea în ceașcă, o opresc și încep să învârt ceașca după ceas, ca să ajungă zaț pe pereții ei. Apoi o răstorn pe o farfurioară și o las să se usuce bine, cam un sfert de oră. Imediat după, câteva secunde pun mâinile persoanei pe ceașcă și îi spun să se gândească la ce o interesează“.
R: De unde se începe citirea semnelor? Din ce parte?
,,Prima dată, când ridici ceașca, citești ce a rămas pe farfurioară. Apoi, tot ce apare aproape de gura ceștii, înseamnă că se va întâmpla. Ce este în jos, pe pereți, ori s-a întâmplat, ori se poate modifica de destin. Partea pe care se află toarta ceștii, de sus până jos, e familia. În partea cealaltă, e viața ta de zi cu zi. De pe fundul ceștii se poate citi tot ce ține de partener sau de orice relație de suflet”.
R: Ce fel de persoane vă caută să le ghiciți?
,,Foarte multă lume vine la mine. Chiar și de la oraș, nu numai de la țară. Mereu vin fete care au mai fost, cu câte una nouă, și tot așa. Am chiar și polițiste, profesoare. Vin cu încredere la mine, că nu umblu cu lucruri rele. Că sunt și femei care fac farmece”.
R: Vin și bărbați la ghicit?
,,Da! Ohooo, vin și bărbații. Sunt mai curioși ca femeile. Care sunt geloși și vor să afle dacă soția înșală, care vor să știe treburi de serviciu, care mă întreabă de părinți, de copii”.
R: Luați bani pentru ghicit?
,,Nu cer bani niciodată. Dar mai lasă lumea câțiva bănuți și insistă să îi primesc, că am și eu nevoie, pentru lemne, pentru mâncare”.
R: Mai cunoașteți alte persoane care ghicesc în cafea?
,,Da, mai știu câteva femei. Dar nu sunt pricepute. Una știu sigur că are cataractă și abia mai vede. Dar dă în continuare, că mai primește și ea câte ceva. Alta e vicleană, și mai e o femeie mai departe de mine care începe să spună ce vede în ceașcă abia după ce a tras de limbă persoana care a venit la ghicit. O trage de limbă să afle cât mai multe, apoi spune ea cam ce crede că se va întâmpla”.
R: Ați învățat pe cineva să dea în cafea?
,,Nu. Nu aș avea răbdare. Dar nici nu m-a rugat cineva”.
Biserica condamnă aceste practici ce îl au în spate pe diavol
Ghicitul viitorului nu este o practică demnă de un creștin care rostește, cu toată credința, „Facă-se voia Ta”. Dacă credința noastră este sinceră și totală, nu avem nevoie să cunoaștem viitorul, nu avem nevoie să ne visăm soarta, partenerul de viață sau alte evenimente ce vor urma. Am stat de vorbă cu preotul Cristinel Muscalu, de la parohia din Bordeștii de Jos, să aflu cum privește biserica și religia creștin ortodoxă, acest lucru. „Biserica mereu a condamnat aceste practici, pentru că în spatele acestor lucrări se află diavolul. Ghicitorile se fac ca o copie a proorociilor. În Vechiul Testament au existat proorocii care țineau de Mântuitorul Hristos când va veni pe pământ, și de lucrarea Lui, de o descoperire supranaturală pe care încerca Dumnezeu să i-o dea omului ca să știe despre momentul și locul venirii Lui, ce ținea strict de mântuirea oamenilor. De partea cealaltă, în oglindă, ca proorociile vor și ele să dea cumva o nuanță de supranatural. Diavolii au, spre deosebire de noi, o cunoștință inductivă, pentru că sunt duhuri care au făcut parte din cetele cerești și au căzut, însă tot duhuri sunt. Astfel că probabil cunosc mai multe decât cunoaștem noi, că nu sunt limitați de trupuri. Pentru că au o cunoștință inductivă, e posibil să știe ceva mai mult despre noi și poate au o mică putere să descopere anumite lucruri celor care ghicesc. Cei care ghicesc, cu siguranță oamenii s-au închinat diavolului. În literatura de specialitate există mărturii despre aceste fapte, cum oamenii își dădeau sufletul în mâna diavolului pentru a primi puterea de a ghici. Și în Noul Testament există o serie de personaje care făceau cu lucrarea satanei fel și fel de vrăji, precum Elimas vrăjitorul. Oamenii care merg la ghicitoare păcătuiesc prin faptul că vor să afle un viitor care nu este unul garantat de o lucrare harică, ci este o cale în care și ei sunt conștienți că vor să afle anumite lucruri, cu cele necurate“ a spus preotul Cristinel Muscalu.
Preotul Muscalu îndeamnă credincioșii să se roage la Dumnezeu atunci când au un necaz, să solicite ajutor și să aibă încredere în Dumnezeu chiar și în momentele de cumpănă. Este de părere că oamenii ce apelează la persoane care ghicesc vor să afle niște lucruri înainte ca ele să se întâmple, cu scopul de a ști cum să reacționeze la momentul respectiv. Însă, mai devreme sau mai târziu, vrăjmașul „va încerca să te îngenuncheze căci tu te-ai dus la el și l-ai chemat, nu el a venit la tine“. „Oare care este scopul ghicitului? Consider că pentru cel care ghicește este vorba de un câștig bănesc, iar pentru cel care merge la ghicit, de fapt în spate stă dorința nu de a afla niște lucruri folositoare sufletului, căci acelea le-ar găsi în biserică și la Dumnezeu, ci dorința de a fi înștiințat despre anumite lucruri, probabil pentru a ști cum să procedezi în anumite situații dificile, de cumpănă. Însă știm că diavolul este „tatăl minciunii“, deci cu siguranță el nu va voi să-i ofere omului un răspuns bun sau folositor sufletului, ci va face în așa fel încât omul să aibă de suferit fie atunci, fie pe viitor. Căci problema se pune astfel: dacă te joci cu vrăjmașul, el știe mai bine regulile jocului și la un moment dat va încerca să te îngenuncheze căci tu te-ai dus la el și l-ai chemat, nu el a venit la tine. Și chiar de ar oferi niște răspunsuri care se certifică, ajutorul oferit de el nu este pentru a-ți salva ție sufletul ci pentru a-l pierde. Atâta timp cât iți pui nădejdea în satana și nu în Dumnezeu, lucrurile nu au cum să sfârșească cu bine. De aceea îndemnăm credincioșii noștri să caute cele ale lui Dumnezeu și nu cele diversioniste ale celui rău. Căci cel rău nu poate să-ți ofere cele bune, chiar dacă pe termen scurt un lucru ți se pare a fi bun sau folositor“ a încheiat preotul Cristinel Muscalu.
