Până unde merge dragostea față de animale?! Până la zeci de reclamații, procese în instanță și o mulțime de vecini nemulțumiți. Pe una dintre ulițele satului Călimănești, aparținân de orașul Mărășești, nu zburdă copii la joacă, ci câini de diferite culori și dimensiuni. Este de ajuns să latre unul singur, ca întreaga haită să-l acompanieze. Ca să înțelegeți despre ce este vorba, ne întoarcem cu aproximativ nouă ani în urmă, când Daniela Zahiu a cumpărat proprietatea din satul Călimănești. „A venit cu o valiză plină cu cărți. La început, creștea găini… curcani din ăia mari de abator. Venea la mine să-i tai, ea spunea că nu mănâncă carne, îi tăiam și îi ducea undeva la cineva în Adjud. Ce gospodărie a fost aici, ce vie… Uitați, acum are și șobolani în casă, e jale! Nu știu cine o protejează, mie mi-a dat cu spray paralizant în ochi, am fost la poliție, am făcut plângere, dar nu s-a mai știut nimic după. Asta s-a întâmplat astă vară, ieșisem la poartă și am vrut să mă apăr de câini, iar ea a scos din poșetă spray-ul și mi-a dat în ochi. Am mai sunat la poliție să o reclam și am primit tot eu amendă. Am plătit 2 milioane, pentru că i-am achitat în 48 de ore. A venit un inspector de la Galați și ne-a spus că o să ajungem să ne mutăm noi. E jale, când încep să latre 200 de căței vă dați seama că nu mai poți dormi. Unei alte vecine, A. Ț., i-a dat cu spray paralizant, a venit ambulanța‟, spune Emil Chirilă, vecinul de vis-a-vis al doamnei Zahiu.
„Pute, nici nu putem respira!‟
„Nu știu cui să mă mai adresez pentru că pur și simplu ne-a intoxicat aici cu mirosul și cu mizeria! Prin grădină, permanent sunt haite de câini, noi nu putem să ne facem treburile, pe drum la fel… Este singură (s.n. proprietara), o doamnă care a cumpărat proprietatea în care nu mai locuia nimeni pentru că moștenitorii au murit, și a cumpărat ea terenul și casa de aici. Cred că are în jur de 50 de ani. Nu are familie, este singură.
Pe câini i-a adunat, vin și oameni care aduc câini cu mașinile aici, ea se duce pe la oameni, pe unde vede un câine îl ia și îl aduce aici. Nimeni nu vrea să ia nici o măsură, spun că nu au legi cu care să o sancționeze. Cu domnul primar nu ne putem înțelege, am apelat la dânsul în scris, i-am solicitat să vină la fața locului, nu a venit. Au fost niște inspectori prin 2016, au verificat dacă acești câini sunt înregistrați, dacă au actele la zi și ne-au spus că nu au ce să-i facă. Zic: «La urma urmei, doamnă, cred că o să ajungeți să plecați dumneavoastră, nu ea!» Așa răspuns am primit. Zilele trecute am fost în grădină și era o haită de 7-8 câini care aproape au sărit pe mine, noroc că eu am un baston pentru că nu mă pot deplasa prea bine. M-am dus până în capătul grădinii să-i alung și ei nu voiau să plece. Plus de asta, la alți vecini tot așa, le-au intrat câinii în grădină, le-au mâncat păsările. De când a venit aici mi-a distrus gardul. Câinii sar prin gard, fac găuri prin gard… Ea spune că ăștia sunt câinii ei de companie!‟, spune Margareta Gălățeanu, vecina care stă gard în gard cu proprietara câinilor.
Am mers prin lateralul casei doamnei Gălățeanu, nu a trebuit să depun eforturi prea mari pentru a vedea câinii despre care mi-a povestit, gardul vechi, de lemn, cârpit pe alocuri cu scânduri, este singurul baraj între curtea familiei în care mă aflu și curtea doamnei Zahiu. „Este susținută de cineva, primește mâncare. Mă gândesc să nu fie vreo societate din asta, vreun ONG care o susține. Primește cam vreo 50 de saci cu mâncare de două ori pe lună. Plus tratamente, vine medicul veterinar periodic aici. Păi să ții atâția câini, îți trebuie bani. Zicea că lucrează prin învățământ, nu știu excat. Ea acționează cu spray paralizant, unui vecin i-a dat cu spray în ochi, omul ieșise să se apere de câinii ei. Are cuști, dar o parte din câini sunt liberi. Avem proces pe rol cu ea, din 2017. A fost la Panciu, acum a făcut recurs și a ajuns dosarul la Focșani. Este o femeie străină care vine la ea, vorbește nemțește. Vine și o ajută aici, stă vara, pe timpul vacanței. Condițiile nu sunt atât de bune, ea spune că are o suprafață de 3000 de metri, mai pleacă de acasă, și vine seara, atunci le dă mâncare, apă… Curățenie nu face, mizeriile de la câini le astupă cu nisip, deșeurilor le dă foc în curte chiar aici în spatele casei mele, câinii care mor îi îngroapă aici alături, noi avem puțuri de apă săpate de unde bem apă, nici nu mai știm în ce condiții mai bem apa asta‟, spune Margareta Gălățeanu.
Imediat în spatele gardului familiei Gălățeanu, este un puț cu apă, iar lângă sunt cuștile cățeilor..
Soțul doamnei Margareta, Ionel-Alexandru Gălățeanu spune că s-a săturat, sunt prea mulți câini: „Dacă-i dai o dată de mâncare, câinele ți-e prieten. Pe ea nu o mușcă, vă dați seama. Am avut grădină aici în spate cu furtun prin picurare, mi l-a ros, aici prin vie la fel au stricat, prin porumb și lucernă au făcut urme, cărări. Ea spune că sunt animalele ei de companie. Soția este operată la un picior și merge în baston, are noroc că se mai apără de ei atunci când vine în grădină. Nu-i de stat afară, miroase îngrozitor. Ce frumos era aici, este o zonă mai retrasă, nu trec mașini… este un loc în care îți puteai petrece vacanțele, veneau nepoțeii și se jucau, acum nu mai pot sta afară de miros și de frica câinilor. Ea astupă mizeria cu nisip, și când aduce mormamul de nisip și îl lasă la poartă, câini sar în voie din curte pe drum. Avem proces, l-am câștigat, și ea a făcut recurs că asta este legea, este dreptul ei. Eu nu am nimic cu animalele, sunt chinuite, dacă aveam ceva cu ele puneam otravă. Ea, dacă nu le face curat, câinii se duc pe aici pe văi, la aer curat. Mâncarea cică ar veni de la Gherla, cică ar fi un sediu mare acolo. Anul ăsta, în primăvară a mai deschis un adăpost din ăsta chiar în centru, merge câteva case și este și școala acolo. Noi am zis că se mută cu toți câinii acolo, dar și acolo are vreo 70-80 de câini. Când au venit inspectorii aceia au zis că sunt cam vreo 150 de câini înregistrați, dar de atunci a mai adus, chiar aseară a venit cu taxiul și a mai adus câini‟.
O plângere o anunță pe cealaltă!
Vestea că a venit presa, s-a răspândit ușor pe uliță, așa că oamenii au venit să-și spună oful: „Mă tem, trebuie mereu să iau un băț dacă mă duc în grădină. Aici este comunicarea între proprietăți – grădina. Nu este gard acolo, dacă era bine împrejmuit mai ziceam. Seara sunt câte 12-13 câini în grădină. Într-o zi aproape că a sărit pe mine, am pus piciorul în poartă și am avut noroc cu băiatul, l-am strigat. Seara mă rog și spun: «Doamne, numai tu poți face ceva!» Noaptea le dă mâncare cu sacul pe unde se nimerește, pe drum, pe la poartă, prin grădinile noastre. Sunt afectată din cauza grădinii, toată noaptea urlă. Ce ne oferă nouă, comunității?! Aduce nisip și astupă mizeria. Vin și copii care aduc câini și le dă bani. Pe domnul de vis-a-vis l-a atacat cu spray paralizant în ochi, i-a mai dat și unei vecine… Ea nu vorbește cu nimeni, este greu de comunicat cu ea. Suntem disperați, i-am făcut plângeri la poliție, primarul refuză să vină‟, spune Georgeta Ionașcu, pensionară.
Un sătean care trecea în zonă mi-a spus că și-a mutat fetițele la grădiniță în Mărășești: „Nu aveam altceva de ales‟, spune omul neputincios.
Ce spune proprietara câinilor? Ne-a amenințat că ne dă în judecată
„Că mă ocup de câini e un fel de a spune, nu mă ocup de câini, nu asta este meseria mea! Sunt o persoană fizică și legea îmi permite să am câini, îmi permite în funcție de numărul de metri pătrați pe care îl am, și am foarte mulți metri pătrați, am 3100 de metri pătrați. O situație conflictuală am avut cu ei din capul locului, de când m-am mutat aici pentru că aici este chestia veșnică a românului, aia cu: «Noi vrem pământ!» Este vorba de grădina în care sunt cățeii, de fapt și de drept care trebuia să fie a lor, teoretic trebuia să fie a lor. Deci, ăsta a fost primul conflict, și de acolo s-a grefat chestia cu cățeii care a escaladat: acte de violență, înjurături… Personajul cu care eu mă judec voia să bată cățeii peste gard, eu scoteam apă de la o fântână care este aproape de gardul ei și ea era cu bățul peste gard și a început să arunce cu pietre în mine. Evident că am pus și eu două găleți cu apă pe gard atunci, am făcut un efort pentru ea.
Dumneavoastră sunteți liberi să faceți ce credeți, în funcție de politica ziarului. Evident, dacă vă apucați să scrieți prostii, îmi rezerv și eu dreptul de a vă da în judecată. Deci, trebuie să scrieți documentat și să scrieți niște realități!
Baba aia refuză să își vaccineze câinii, că are și ea vreo doi-trei. Refuză, ceea ce este foarte grav. Refuză să-și castreze câinii. Deci, mai înainte de a face tărăboi cu niște câini pe care nu i-am fătat eu, știți… adică tot satul a venit să-i parcheze aici. Asta în contextul în care primăria nu a organizat niciodată o campanie de sterilizare, și am încercat să discut cu primarul: «Băi, frate, nu-i mai produ! Oprește rezervorul!» Este mult mai comod să chemi hingherii de la Focșani să vină să-i ia, cu toate că problema nu se va rezolva niciodată și se va cheltui doar banul public, atât!
Vaccinul antirabic este gratuit, suportat de statul român. Au nevoie de vaccinuri, dar nu sunt obligatorii… puii, puii pe care îi aruncă pe la mine peste gard, pe sub gard, prin fața porții. Vă dați seama, dacă eu găsesc un cățeluș acum, ies pe drum și găsesc un cățeluș, sunt categoric obligată să-l iau pentru că peste o jumătate de oră sau o oră, va ieși cineva cu un par și îi va trage una în cap! Am avut câini omorâți în fața mea, și evident că nu am intervenit… cam asta este atmosfera aici.
Eu locuiesc aici, câtă vreme eu locuiesc aici, când dorm, dorm și câinii. Pot să vă spun un secret, procesul ăsta probabil se va termina în defavoarea mea, dar se poate cere recurs în anulare, sunt niște posibilități de rejudecare și o să merg mai departe pentru că este o aberație, o prostie.
Eu nu am un adăpost aici, sunt câinii mei înscriși pe numele meu. Eu nu sunt obligată să răspund la întrebarea asta (s.n. câți câini?). Ei m-au dat în judecată pentru 150 de câini, asta e varianta lor.
Au existat multe conflicte în sensul că au și dat în mine cu bățul. Spray paralizant a fost în momentul în care individul… nu era spray paralizant, sunt din astea de la „Vânătorul și pescarul”, care sunt legale, ăla paralizant este folosit de infractori. Am fost agresată fizic. La un moment dat unul dintre fiii ăluia de peste drum, care lucrează în armată, m-a așteptat într-o seară la poartă să mă bată bată și a apucat să dea în mine. Deci au fost și niște altercații fizice, a fost și un dosar penal care s-a terminat… Nu a mai sărit la bătaie, dar nici nu i-am mai oferit ocazia. Eu nu le ofer ocazia să fiu prin fața lor pe drumul public, că ei au tupeul să contacteze presa, dar în același timp m-ar bate de m-ar rupe. Chiar e bună treaba cu cățeii, fără câini eu nu aș putea să locuiesc aici.
Chiar dacă scrieți un articol, nu știu despre ce ar putea fi… că am căței?! Da, am căței! Articolul ăsta nu schimbă nimic. Ei încearcă să influențeze acum termenul din 22 octombrie (s.n. 2019) prin diverse: uite că a venit și cutare instituție să o amendeze sau uite că au făcut și niște plângeri pe la Garda de Mediu… au dorința de a influența instanța.
Eu locuiesc aici, câtă vreme eu locuiesc aici, evident că le fac curat. Deci câinii nu stau în mizerie, una. Și a doua, treaba asta cu poluarea și cu … haideți să discutăm un aspect: în zona asta de sat, pânza de apă freatică este la vreo doi metri, adică sursa de apă: fântâni și ce mai este, toate astea se alimentează de fapt din wc-urile oamenilor. Deci, dacă vorbim despre poluare, vorbim despre wc-ul care este fix în apă, nu că produc cățeii mei dejecții la suprafața pământului. Sunt țărani care au vreo mie de oi în spate, și este o problemă cu terenul și din cauza asta. Țăranii ciobani nu ca în Miorița, ca în Călimănești, care au anual 1000 de capete de animale, și oi, și vaci, și ce mai au ei pe acolo…
Conflictul ăsta a apărut de când m-am mutat eu aici. Oricum am avut întotdeauna câini, doar că am avut mai puțini. Conflictul inițial a fost ăla clasic legat de pământ. Din 2010, m-am mutat aici, de nouă ani‟, spune Zahiu Daniela.
Proprietara cățeilor spune că a fost agresată de vecini, vecini care i-au spart porțile de lemn cu toporul în încercarea de a intra în curte. Doamna afirmă că fără patrupede, șederea ei în satul Călimănești ar fi imposibilă, motiv pentru care vrea să se mute într-un loc în care atât dumneai, cât și cățeii să aibă parte de liniște.
Ce spune primarul?
L-am contactat și pe Valerică Chitic, primarul orașului Mărășești. Iată ce ne-a răspuns: „Eu am contract cu Primăria Municipiului Focșani, vine o firmă o dată pe săptămână, uneori și de două ori pe lună să strângă câinii comunitari. În vara asta au adunat cam 225 de căței, cred că mai sunt vreo 200 până la sfârșitul acestui an. Și eu țin la animale, câinii salvați de pe drum nu sunt omorâți! Am mers special după 10 zile, iar cățeii erau în grija unei firme din străinătate: deci acești câini ajung să fie adoptați în afara țării noastre, nu-i omoară nimeni, așa se zvonește.
În urmă cu 5 ani, în Călimănești nu găseați mai mult de 5/6 câini pe drum. Sunt persoane care îi aduc cu mașina și îi lasă, nimeni nu a văzut nimic… nu am niciun număr de înmatriculare, niciun semnalment al mașinii, vă dați seama că nu pot să acționez așa. Pe proprietara cățeilor din Călimănești o știu, am fost în primăvară cu DSV-ul acolo, pe atunci avea cam 100 de câini: erau îngrijiți, aveau mâncare, foarte mulți saci cu mâncare. Câinii sunt trecuți pe numele ei, eu nu am ce să-i fac, este dreptul ei, nu pot să mă duc în curtea ei și să-i spun ce să facă. O înțeleg, este iubitoare de animale! Pe unde vede un cățel, ea îl aduce acasă.
Pe de altă parte, îi înțeleg și pe oameni, s-au săturat poate de zgomot, de miros, de mizerie… dar asta cu topoare, că au atacat-o, nu o cred pentru că mi-ar fi spus poliția. Poate au existat certuri, dar eu nu cunosc ca acei oameni să amenințe, sunt oameni normali. Nu i-am trimis nicio hârtie, nu am niciun teren pe care să i-l dau ca să ducă câinii; dacă aș fi avut, i-aș fi dat, dar toate terenurile sunt proprietăți private, îmi mai puneam și oamenii în cap. Ea nici nu vrea să ne dea câinii, să-i preia acea firmă cu care noi avem contract prin colaborarea cu Primăria Focșani, pentru că spune că acei oameni îi omoară, ceea ce nu este adevărat, dar nu o pot obliga… V-am spus, o înțeleg și pe ea că este iubitoare de animale, dar și pe vecinii care s-au săturat de zgomot, miros și mizerie.‟
Procesul deschis în 2017 în Panciu, s-a mutat la Tribunalul Focșani, după ce Daniela Zahiu a făcut recurs. În luna octombrie a acestui an urmează să se stabilească ce se va întâmpla cu acest caz.
