Ce se întâmplă odată cu începerea noului an școlar? Temperaturile scad, iar părinții și bunicii pleacă la cules de struguri. Mulți dintre noi știm ce înseamnă să ne trezim dimineață și să plecăm îmbrobodiți cu multe haine la câmp atunci când începe campania în Vrancea. Eu fac parte din generația care a mers la vie, s-a plimbat cu căruța plină cu lădițe de struguri și a păzit baxurile la capătul rândului; de parcă eventualii hoți s-ar fi speriat de un copil de 8/9 ani înconjurat de lăzi și saci cu sute de kilograme de struguri. Recunosc, nu mi-a plăcut niciodată să muncesc efectiv, pentru că m-aș fi chinuit zile întregi să îmi curăț mâinile, iar cu mănuși și forfecuță nu mă lăsau ai mei să culeg strugurii pe motiv că mai tare îi încurc. Nu aveam telefon, nici ceas, așa că încercam să „citesc‟ pe cer cât este ora, cu gândul la mâncare. Când începeau să se audă voci, știam că „partenerii mei de muncă‟ vin la traista cu bucate. Eram prima pe păturică, cu toate că nu depusesem cine știe ce efort, așteptam ca cineva să taie cașul și roșiile, imediat apăreau punguțe ba cu ouă fierte, ba cu biscuiți sau covrigi… de-ale gurii. Uneori stăteam pe papuci, pentru că nu mai era loc pe pătură… cu toate că seara plângeam să mergem acasă, a doua zi dimineață voiam din nou la vie. Acum, lucrurile s-au schimbat… oamenii pe care îi cunosc eu au îmbătrânit și pun muncitori cu ziua.
Cu zilieri sau fără?
Poftiți de vă înghesuiți! Piața Moldovei din Focșani este, ca întotdeauna, plină cu oameni… oameni care cumpără, oameni care vând, oameni care sunt în trecere, oameni… foarte mulți oameni. Struguri sunt mai puțini, hamburgul este cel mai căutat soi. Un kilogram de muscat hamburg variază de la 3 la 5 lei. Ceaslaua este cea mai ieftină, un kilogram costă 2,5 lei: „Oamenii nu prea cumpără… și, dacă cumpără, vor ceasla că aia este cea mai ieftină. Din via mea îi aduc, mai pun și oameni cu ziua, dar îi plătesc degeaba: 150 de lei la zi, trei mese… unii mai vor și câte un pachet de țigări. O grămadă de cheltuială, și muncă mai puțină… Vin dimineața și pleacă seara, pe la 5. Un singur om culege și 200 de kilograme pe zi‟, spune nenea Popescu Ionică, un bătrânel simpatic care „cosmetiza‟ strugurii înainte de a-i scoate la „vitrină‟.
Se caută numai strugurii cu boaba mare! „Neagră nu aveți, doamnă?!‟, așa o întâmpină câțiva clienți pe o comerciantă din piață care le-a declarat război supermarketurilor: „Le-aș da foc supermarketurilor… Ce afacere.. n-ați văzut cum v-am chemat, am crezut că sunteți clientă. Oamenii se duc la marketuri. De la Gugești aduc strugurii, culeg eu cu familia‟, spune doamna.
„Am început din august, mai întâi cu coarna, apoi am adus muscat hamburg și struguri Victoria. De la Țifești îi aducem‟, spune Gabriel Oprea.
„Caută cu boaba mare! Nu punem oameni cu ziua, culegem eu și soțul. Oamenii cer 100 de lei, trei mese pe zi și un pachet de țigări, în felul ăsta nu facem nimic. Merge prost vânzarea, strugurii nu au avut apă…‟, spune Calotă Marița, o doamnă zgribulită în spatele tarabei, înconjurată de struguri negri. Când nu are clienți, ca acum, taie cu forfecuța boabele stricate din ciorchine.
Nenea Tudor are câteva lăzi cu struguri aduși de la Suraia, „Regina Viilor‟, 5 lei kilogramul, își așteaptă cumpărătorii. „La Suraia, oamenii cu ziua cer cam 100/120 de lei… bani dați degeaba. Patru oameni adună 200/300 de kilograme pe zi. La banii ăștia se adaugă 3 mese, țigările… scump, dar suntem bătrâni și nu avem ce face‟, spune nenea Tudor cu mâinile care ascund sute de zile de muncă din perioada în care anii nu reprezentau o problemă, iar sănătatea nu era la fel de șubredă ca acum.
Cu toate că este frig, și cei mai mulți cumpărători se mulțumesc doar cu privitul, nea’ Costică Cernat a adus struguri din Moldova pentru diabetici, a ieșit pe piață de câteva zile: „Oamenii vor struguri parfumați.. soția mea a plecat cu parfumul și nu am mai apucat să-i parfumez. Strugurii mei nu sunt pentru oricine… sunt mai acrișori, pentru diabetici. Nu-mi filmați strugurii că sunt prea frumoși și apoi vin prea mulți cumpărători și nu fac față‟, spune bătrânelul cu spirit de glumă.
Mă așteptam să găsesc mai multe tarabe cu struguri, însă nici piețarii și nici clienții nu se înghesuiesc la tarabe. În schimb, albinele zumzăie de zor în preajma suculentelor bobițe.
Pentru unii, campania abia a început, pentru alții deja s-a terminat. Chiar și zilele trecute am văzut mașini încărcate cu struguri. Miercuri seară, în apropiere de Mausoleul din Sud, un domn împingea mașina care l-a lăsat în mijlocul drumului, undeva în parcare. Prin geamurile mașinii albe se întrevedeau sacii cu struguri. La Urechești, în parcare, de dimineața până seara vezi mașini pline cu struguri. Ca în fiecare an, prețurile nu sunt nici pe placul vânzătorilor, cu atât mai puțin pe placul clienților.
Singurul avantaj pe care îl vedeam, atunci când mergeam la cules, era că puteam mânca struguri pe săturate. Țin minte că mai furam și de la vecini câteva boabe… deși aveam același soi, ai vecinilor erau mult mai gustoși, până când suna din goarnă paznicul, mă piteam pe sub butuc și așteptam să ies din vizorul lui…
