Colțul Mihaelei. Ea nu mai ştie cine sunt, dar eu ştiu bine cine e ea

0
1331

Sala de aşteptare la medicul de familie. Un bătrân cu un deget bandajat era vizibil nerăbdător să intre la consult. I-a spus asistentei că în cazul lui este vorba de o urgență, întrucât peste o jumătate de oră avea o întâlnire importantă. Medicul era ocupat cu un alt pacient, aşa că asistenta l-a invitat pe bătrân în antecameră să vadă ce are la deget. Era o mică zgârietură. În timp ce-l dezinfecta şi îl pansa, bărbatul şi-a cerut scuze pentru insistență şi i-a mărturisit asistentei că trebuia neapărat să ajungă la Casa de Bătrâni unde la ora 9 avea întâlnire cu soția lui la micul dejun. De 7 ani, de când femeia era bolnavă de Alzheimer, el nu lipsise niciodată de la întâlnire.

Asistenta i-a spus: „Vă înțeleg atunci graba, trebuie să fie tare bucuroasă soția dumneavoastră că îi acordați atâta atenție.” Bătrânul, cu o urmă de tristețe în ochi:

„Nu ştiu ce este în sufletul ei, oricum, de 5 ani nu-şi mai aduce aminte cine sunt.”

Asistenta s-a oprit din pansat şi l-a întrebat consternată: „Şi dumneavoastră mergeți zilnic s-o vedeți, chiar dacă nu vă cunoaşte?”.

Bătrânul i-a răspuns senin:”Ea nu mai ştie cine sunt, dar eu ştiu bine cine e ea!”

Bărbatul a plecat grăbit la întâlnire, iar tânăra asistentă a rămas mult timp cu imaginea ochilor acelui bătrân care străluceau într-un mod neobişnuit atunci când vorbea despre soția lui. Şi a înțeles că dragostea adevarată înseamnă să poți să dăruieşti… fără să aştepți răspuns pe măsură.

Mihaela Trifan, text adaptat din doxologia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here