Uneori mă întreb dacă nu cumva m-am mutat la grădina zoologică…
Peste ăştia mici era să calc ieri, ambii fiind mai prichindei decât o nucă.
Pe bordura de ciment, printre frunzele arămii care cad zilele astea foarte mult de la caniculă şi vânt uscat, cum i-am descoperit, nu le-am dat mogâldețelor nicio şansă. Ştiam ce înseamnă pui căzuți din cuib… am întrebat în stânga şi-n dreapta, nimeni nu-ți răspunde la mesaje private dacă nu te cunoaşte. Plus că unul dintre ei sângera pe lângă guriță..
Pe forum cică să-i hidratez, dar să nu le dau apă să bea că se îneacă. Cică să le dau viermişori din fructe de sezon. Cine căuta viermişori prin fructe aseară pe-nserat??
Toată noaptea m-am trezit din oră în oră să-i văd dacă mai respiră. Aveam amintiri foarte triste cu porumbeii de la magazin care nu supraviețuiau până a doua zi…. numai eu ştiu ce simțeam când îi găseam dimineața fără viață…
Dar nu, pe la 6 dimineața m-au trezit cu un scandal monstru, gurile cât casa şi agitație din aripi, marea foamete, nu altceva! Am început să caut iar pe internet, am aflat că e voie ou fiert şi carne crudă de pasăre, dar tăiată milimetric. Şi vitamine pe care le voi cumpăra mâine. Şi asta a fost: cu penseta de electronice, bucățele mici şi chiar mai mari pâna la urmă… e bătaie la gurițele lor!!! Atât mai spun: le dau papa odată la două ore, cam aşa.
Într-una din pauze am descoperit că se auzeau foarte insistent sunetele unor păsări exact în nucul sub care i-am găsit pe ăştia micii. Mi-am dat seama imediat că sunt părinții lor, nişte păsări tare frumuşele. A fost cel mai emoționant moment când i-am pus pe pui într-un coş pe acoperiş şi ambii părinți s-au apropiat de ei.
Din păcate sunt prea mici, nu au ştiut să zboare, aşa că nu avem timp de alte trăznăi, suntem hotărâți doar să creştem.
Mihaela Trifan
