Cum este să fii chiriaș?! Amintiri din liceu
În articolul de azi mi-am propus să vă vorbesc despre statul în chirie sau în gazdă în perioada celor patru ani de liceu. Atunci când termini clasa a VIII-a și decizi că vrei să faci ceva cu viața ta, mai exact vrei să te duci la liceu în oraș, îți pui problema: unde stau?! Ei bine, dacă nu ai rude în acel oraș, ori programul microbuzului din sat nu îți permite să te sincronizezi cu orarul de la școală, alternativa este chiria sau gazda. Ideea acestui material a apărut în urmă cu câteva zile, după ce o doamnă a venit la redacție să dea un anunț. „Caut o fată serioasă. Am avut una… a stat la mine ca la ea acasă, poate chiar mai bine. Trebuia să treacă a XI-a sau a XII-a, dar a plecat de la mine în altă parte. Nu sunt numai copilele de vină, nici părinții nu sunt serioși‟, spunea doamna în timp ce completa formularul pentru Mica Publicitate.
Pe lângă faptul că nu mai ești la tine acasă, alături de părinți, bunici, frați sau pisici, mutatul în oraș înseamnă responsabilitate: trebuie să fii conștient că din momentul în care ai plecat cu băgăjelul, chiria sau gazda îți devine o a doua casă, casă de care ești nevoit să ai singur grijă.
Cum este să stai în gazdă
Printre cele mai căutate anunțuri într-un ziar sunt gazdele, mai ales în preajma începerii noului an școlar. Cele mai multe anunțuri sună cam așa: „Primesc în gazdă elev de clasa a IX-a. Rog seriozitate‟. Fie că anunțul este destinat fetelor, fie băieților, prima caracteristică pe care trebuie să o întrunească este clasa: a IX-a, de preferat. Care este explicația?! Ne lămurește o doamnă la care am stat în primul an de liceu: „Oamenii caută elevi de clasa a IX-a pentru că abia vin în oraș, sunt mai liniștiți și au garanția, într-un fel, că vor sta până termină liceul. Eu prefer să iau fete, sunt singură și… nu mă încurc altfel. Doar două fete, și la un liceu bun, ca să fie cuminți‟.
Alții preferă să primească în casa lor unul sau doi băieți pe motiv că: „Sunt mai ordonați, nu stau mult în baie și nu lasă par peste tot‟, după cum spune, mai mult indignat după o experiență cu eleve în gazdă, un domn din Focșani.
„Din clasa a IX-a, până într-a XII-a am schimbat 7 gazde!‟
Primul lucru pe care trebuie să îl ai în vedere atunci când te muți la gadză este următorul: fiecare om are hachițele lui, fie alegi să i le accepți, fie mergi mai departe la o ușă mai… prietenoasă.
Corina, o fostă elevă a Colegiului Național „Alexandru Ioan Cuza‟ din Focșani, povestește cum au fost cei patru ani de liceu petrecuți la 7 gazde diferite: „În clasa a IX-a am nimerit la o gazdă care nu mă lăsa să fac baie. Îmi zicea că mă spăl prea des și răcesc. N-am stat decât o lună… era pe la Polivalentă și mai dădeam și 450 de lei. M-am mutat apoi la o tanti în centru, chiar lângă Piața Unirii. A trebuit să mai adaug 50 de lei, pentru că avea condiții mai bune, așa mi-a spus din start la telefon. După o săptămână au și apărut discuții legate de curățenie. Apă caldă nu avea, așa că trebuia să încălzesc apă într-o oală de 10 litri, să o fac fierbinte și apoi să o duc în baie și să o torn în cadă. Ori o combinam cu apă rece, ori așteptam să se încălzească de la aburi toată baia. Așa, după o săptămână mă cheamă la ea în cameră și îmi zică că trebuie să plec în altă parte. Ea mai avea o fată, care era la ea în gazdă pentru al doilea an. Discuțiile au apărut după ce gazda a găsit în dulapul nostru cu haine o pereche de role pline de noroi. Degeaba i-am spus că nu sunt ale mele. Ea era pornită că de când am venit eu, nu o las nici pe R. să învețe și nici nu sunt curată. S-a lămurit abia după ce a venit tata și i-a făcut scandal. A dat-o pe R. afară și m-a rugat să rămân, dar nu am mai vrut nici eu și nici părinții. Am mai schimbat vreo câteva gazde până într-a XII-a, când am ales să mă mut la chirie. Am stat undeva în Sud, pe lângă ANL-uri, cu alte trei fete. Două stăteau în aceeași cameră pentru că erau surori, restul în camera ei. Am plătit mai mult, ce-i drept, dar am fost mai liniștită‟.
Cum să faci baie în chiuvetă
Să fie oare baia cel mai mare dușman al gazdelor? Atunci când gradele din termometru îți topesc până și sufletul, atunci când hainele tale sunt ude ca și cum ar fi vărsat cineva o găleată cu apă pe tine, mai poți să faci baie de două ori pe săptămână?! O verișoară de-a mea a venit în oraș anul trecut. Era în clasa a IX-a la Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu‟ Focșani, în primul an.
Părinții i-au găsit o gazdă în apropiere de gară: căldură, apă caldă, aragaz, oale, farfurii, liniște… tanti i-a promis că nu va duce lipsă de nimic. După ce a trecut o lună, au început problemele. „Nu mă lăsa să fac baie, zicea că are o problemă la apometru, sau la boiler… În fiecare zi, dimineața și seara, mă spălam la chiuvetă. Numai sâmbăta era ziua de baie. Ca să justific timpul îndelungat petrecut în baie, îi spuneam că mă simt rău, că îmi vine să vomit de la prostiile pe care le mâncam la liceu. A fost groaznic, mai dădeam și 500 de lei. Naveta nu puteam face pentru că aș fi fost mult prea obosită. Așa că am căutat o altă gazdă. Am ajuns în Bahne la o bătrânică singură. Ne-am înțeles de minune și stau în continuare acolo. Nu are nepoți și mă consideră pe mine parte din familia ei‟, îmi povestește verișoara mea.
Doi băieți… curățenie dificilă?
Fetele nu sunt singurele care vin la liceu, așa că am încercat să aflu părerea unui băiat despre statul în gazdă. Cristi a urmat cursurile Colegiului Național „Alexandru Ioan Cuza‟ din Focșani și a stat în gazdă pentru că nu avea cum să facă naveta, microbuzul avea trei curse: 8:30, 14:30 și 18:00.
„La o primă gazdă a fost cam nasol. Mai stăteam cu un băiat care nu prea făcea curat, iar vina cădea pe amândoi, pentru că împărțeam aceeași cameră. Nu știu cum este la fete, dar să doarmă doi în același pat, oricât de matrimonial ar fi el, nu-i de bine. La a doua gazdă am nimerit bine, am stat la bloc, aproape de Cuza. Nu plăteam mai mult de 300 de lei cu toate utilitățile. Mai am un an și termin facultatea și încă o mai sun pe tanti la care am stat atunci, am păstrat legătura, ne întrebăm reciproc de sănătate, o mai vizitez, iar atunci când am o treabă în oraș și nu am unde să rămân, mă primește la ea gratis‟, spune studentul.
Numai elev în gazdă să nu fii!
Pentru Gabriela, o altă fostă elevă de liceu, cei patru ani de mutat bagajele de la o gazdă la alta au făcut-o să-și regrete zilele de stat în oraș. Weekend-urile în care pleca acasă, la Nereju, erau adevărate momente de bucurie, o evadare din jungla urbană.
„În mai puțin de două luni am schimbat 4 gazde din cauza condițiilor și din cauza faptului că spațiul intim, de care are nevoie orice persoană, mi-a fost invadat. Lucrurile pe care le aveam aduse de acasă nu le mai găseam la locul lor, bănuții dispăreau puțin câte puțin, iar alimentele și ce mai aveam eu pe acolo la fel, dispăreau fără știrea mea. Dacă erau colege de cameră, situația era și mai complicată… din nou bunurile personale erau luate, gălăgia era mai mare: una voia să învețe în liniște, alta să învețe cu voce tare, și așa apăreau neînțelegeri. Una dintre gazde le-a spus părinților mei că o să stau cu ea ca și cum aș sta acasă… am stat aproape o săptămână. După ce plătisem toată luna și părinții se străduiseră să-i cumpere cele necesare pentru gătit, m-am trezit cu bagajele la ușă. La o altă gazdă era o regulă: nu aveai voie să mergi seara la duș. Familia ei era numeroasă, cu toate că în ziua în care am văzut locul unde urma să locuiesc erau doar două persoane. Copiii și nepoții au apărut din senin, peste noapte, făcându-mi șederea mult mai grea. Multe persoane caută elevi în gazdă, dar nu se gândesc să le ofere liniștea de care are nevoie un elev pentru a învăța, sau condițiile minime de igienă să fie cât de cât bune sau să nu fie interzise sub pretextul că «vine mult apa», ținând cont că noi plătim niște servicii și nici măcar nu sunt înregistrate la ANAF. La gazde plăteam în jur de 350-450 de lei. Plătești mai mult pentru condiții mai bune, însă lucrurile stau din ce în ce mai prost și acolo unde prețul este mai ridicat. Am stat și în chirie doi ani de zile. Nici acolo nu sunt mai roz lucrurile. Proprietarii vin pe neașteptate și-ți folosesc lucrurile personale, ba mai mult, consumă în timpul vacanțelor școlare, iar facturile le plăteam tot eu, asta după ce părinții fac niște sacrificii pentru a le oferi o educație copiilor. Prețul la o chirie ajunge până în 200 de euro, un apartament cu o cameră, la care se mai adaugă utilitățile‟, spune Gabriela.
Paula a stat în chirie aproape un semestru, dar a rezistat cu greu. „În primul rând mi-a fost greu pentru că am stat în apropierea unui cimitir. Stăteam singură în chirie, într-un apartament cu două camere. Avantajul era să făceam baie când voiam și nu îmi stingea nimeni becul la ora 22:00. Dar, atunci când venea proprietara, și rămânea peste noapte sau peste mai multe nopți, stătea în camera mea, se uita la televizorul adus de mine și pe banii mei. Își lua uneori o sticlă de bere, împuțea toată bucătăria. După ce m-am mutat eu acolo se stricau toate: robineți, întrerupătoare, becuri. Le schimbam pe banii mei și rămâneam cu promisiunea că mi-i înapoiază‟.
Poveștile despre statul în gazdă sau în chirie sunt multe, de aceea așteptăm pe adresa: redactie@monitorul.vn să ne împărtășiți câteva dintre experiențele dumneavoastră, fie din postura de chiriaș, fie din cea a omului care alege să-și împartă locuița cu un străin.
