„Dacă nu ai bani, nici să mori nu mai poți“! Cât costă o… înmormântare

0
5736

Am auzit tot mai mulți bătrâni care se văitau că „în ziua de azi, dacă nu ai bani, nici să mori nu mai poți“. Oare așa este? De câți bani este nevoie pentru ca sufletul să ajungă la Judecata de Apoi? Am pregătit un articol cu toate informațiile ce vă pot fi de folos în momentele dureroase, când cei dragi trec la cele veșnice.

Dincolo de durere și suferință, cheltuielile pe care le presupune o înmormântare în ziua de azi, sunt semnificative.

Locul de înhumare între 350 și 2000 de lei

În cazul în care, la momentul decesului, familia nu are stabilit un loc de veci pentru defunct, atunci vor trebuie achitate diferite taxe pentru un loc de înhumat ce diferă în funcție de dimensiune și perioada de concesionare, plus o taxă de cimitir. „Costurile unui loc de înhumare diferă în funcție de dimensiune și de perioada concesionării. Sunt locuri de 3 metri și locuri de 6 metri. Acestea se pot concesiona pe 7 ani, și atunci concesiunea este de 350 de lei pentru locul de 3 metri, iar cele duble de 6 metri vor fi 700 de lei. După această perioadă de 7 ani vor fi reconcesionate de către aparținătorii cu drept de preemțiune sau de către moștenitorii legali. Locurile mai pot fi concesionate și pe perioadă de 25 de ani, iar atunci locul de 3 metri costă 1000 lei, iar cel de 6 metri costă 2000 lei. Odată cu concesionarea se va achita și taxa de cimitir pe anul în curs, respectiv 5 lei metrul pătrat. De precizat că începând cu 1 septembrie 2019 nu vom mai da locuri în baza cererilor motivate pentru că nu mai avem locuri, așadar acestea vor fi date doar la deces“ a declarat Remus Constantin, consilier juridic din cadrul Direcției de Dezvoltare Servicii Publice (DDSP) Focșani.

Groparii de la oraș – salariați, la țară – „prestatori la plata cu ora“

Groparii de la oraș sunt angajați la D.D.S.P și au un salariu minim și spor de hrană. Familia defunctului nu trebuie să îi plătească. „Groparii sunt salariați, fiind angajații Direcției de Dezvoltare Servicii Public, pentru care primesc un salariu și spor de hrană. În momentul în care cineva are un deces, după declararea decesului la Administrația Cimitirelor, se va achita o taxă de înhumare care diferă în funcție de tipul de săpătură. Dacă este săpătură la pământ va fi 300 de lei, iar dacă este o gropniță va fi 200 de lei. Este o sumă standard. Nu se mai percep ca în anii anteriori taxe intermediare precum camera mortuară, deshumat, drumul de la capelă la mormânt, înhumat. Așadar, groparii sunt salariați și nu încurajăm practica de a li se da bani de către familia defunctului“, a adăugat Remus Constantin.

În schimb, la țară, groparii sunt de fapt oameni care doresc să muncească cu ziua (câteva ore) pentru a primi câțiva bani. Câțiva bani însemnând între 70 și 150 de lei de fiecare. Și e nevoie de 4 oameni, că e muncă grea. Plus de asta, vor mâncare, băutură și țigări. Ce mai contează că sunt necăjiți oamenii, dacă e momentul să facă un ban cinstit? „La înmormântarea soțului am pus 4 oameni din sat să se ocupe de groapă. Dimineața au fost duși la cimitir cu mașina și apoi le-am dat o plasă mare cu mâncare, bere, o sticlă de țuică și țigări. Așa ne-au cerut și așa știm că se obișnuiește. Apoi la sfârșit mi-au cerut câte 70 de lei de fiecare, dar spuneau că ei în mod normal iau 150 de lei“, ne-a povestit o doamnă îndoliată.

Clopotarul, stegarul și căratul panerelor cu taxă, pânzele de punți, din ce se-adună

Vestea morții celui drag, costă și ea! Clopotarul, care anunță prin bătăile clopotului trecerea în neființă a persoanei dragi, nu face muncă voluntară! Dacă preotul nu cere, clopotarul îți spune direct: 50 de lei de la primul sunet al clopotului, până la pomana de 6 săptămâni! Crucea defunctului, fie ea grea sau ușoară, ca să fie transportată la biserică, costă între 20 și 50 de lei. Oamenii care poartă steagul și felinarul trebuie și ei stimulați, iar stimulentul financiar se încadrează între 20 și 50 de lei. Persoanele care duc panerele cu covrigi, batiste și pomineți, trebuiesc și ele răsPLĂTITE. Singurele pe care nu trebuie să le plătiți sunt femeile care duc pânza de punți. Acestea strâng tot măruntul pe care rudele sau apropiații îl aruncă pe pânză la fiecare oprire, fie peste un podeț, fie la o răscruce de drumuri și la ultima trecătoare a mortului, cea din pragul bisericii.

Capac frigorific la sicriu, cumpărături și de restul covrigi

Dacă înainte sicriul mortului era făcut de tâmplarul satului, iar crucea din lemn de stejar pe care se sculpta numele defunctului, și costurile erau mult mai mici, acum prețul sicriului diferă între 800 de lei și 5000 de lei, deoarece depinde de mărime, culoare, material și accesorii. Crucea clasică din lemn pe care se scrie numele și prenumele defunctului, data nașterii și ziua când a murit costă începând de la 100 de lei. Se mai cumpără toiag, icoană, verighetă dacă este cazul, doliu pentru piept, care mai costă încă aproximativ 100 de lei. În cazul în care este cald afară, va trebui un capac frigorific ce se închiriază, iar prețul este de aproximativ 150-200 de lei pe 24 de ore. Mortul la groapă, nu pleacă cu mâna goală. Așa cum este tradiția, în afară de hainele cu care este îmbrăcat mai trebuie cumpărate încă un rând de haine, încălțări, chiar și căciulă sau pălărie, baston sau toiag, găleata pentru apă, care vor fi date unei persoane ce le va purta chiar din ziua înmormântării și pot costa de la 700 de lei în sus, în funcție de calitatea hainelor cumpărate. Pe timpul vegherii, cât defunctul este privegheat, cei care vin să își ia rămas bun, sunt serviți cu băuturi, dulciuri, aperitive și mulți covrigi, care ajung undeva la 600 de lei.

Mâncarea de la pomană, adusă de firma de catering

Dacă înainte toată lumea făcea mâncarea pentru pomană în casa unde era vegheat mortul, acum, în zilele noastre, rar mai vezi așa ceva. Oamenii aleg să comande mâncare gata făcută, ba chiar servită de angajații firmelor de catering. Prețul unui meniu începe de la 35 de lei, în funcție de felurile de mâncare și de perioada de post sau de dulce. În acești bani, unele firme de catering oferă și băutură și un desert, cum ar fi o felie de ruladă sau o plăcintă. Oamenii spun că în timpul cât ar pregăti mâncărurile, pot sta lângă capul celui care nu va mai fi printre ei așa că de multe ori preferă să scoată mai mulți bani din buzunar. „E tare bine că avem aproape de noi firme ce ne aduc mâncarea gata făcută. Iese mai scump decât dacă am face-o noi în casă dar vedeți că atunci când omul e necăjit, când vrea să mai stea lângă cel care de mâine nu va mai fi pe pământ, îți mai arde de făcut mâncare? Mai scoți un ban în plus și lași pe alții să se ocupe de tot“, ne-a mărturisit o femeie care și-a înmormântat soțul în urmă cu 5 săptămâni.

Capela, între 100 de lei și ….. gratis

Decedatul poate fi ținut în capela mortuară de la biserica de care aparține. Deși mulți creștini nu fac acest lucru pentru că au concepția că mortul trebuie să plece din casa lui, mulți aleg și varianta aceasta pentru că este mai comodă și mai ieftină. Am aflat de la un preot din Vrancea, că „în cadrul unei ședințe de Consiliu Parohial s-a hotărât perceperea de la cei care au posibilități a unei contribuții de 100 de lei pentru acoperirea cheltuielilor curente cu întreținerea clădirilor, plătirea curentului pentru aer condiționat sau capacul frigorific. Pentru aceștia bani, care intră în parohie, trebuie să eliberăm chitanță“, așadar să nu mai arunce cu pietre în preoți, că nu toți sunt la fel. Poate că unii cer, nu contrazic acest fapt, dar sunt și care nu așteaptă nimic, deși poate că au nevoie.

Preotul nu impune taxă de înmormântare

Conform BOR ( Biserica Ortodoxă Română ) „Sfântul Sinod a reiterat interdicția condiționării oficierii de către preot a slujbei înmormântării de plata vreunei taxe mai ales în cazul familiilor sărace“, însă anumite parohii consideră că sunt necesare contribuțiile benevole ca donație din partea familiei pentru întreținerea bisericii parohiale, iar în aceste cazuri, preotul trebuie să elibereze chitanțe familiilor care au donat banii respectivi. „Potrivit hotărârii Sfântului Sinod, noi preoții nu impunem o taxă anume. Dacă un om nu are bani, sau nu vrea să îți plătească serviciul, noi suntem obligați să oficiem slujba de înmormântare. E drept că în practică, oamenii plătesc slujba“, ne-a spus un preot vrâncean.

Deși se tot vorbește despre preoți că sunt hapsâni, sincer vă spun că în mediul rural, preoții nici nu cer bani, nici nu iau dacă li se dă. Sunt foarte mulți preoți din comune și sate mici care nu iau nici măcar un leu de la familiile îndurerate, pentru că de cele mai multe ori aceștia cunoșteau defunctul, ba chiar poate că a fost mărturisit și împărtășit de aceștia. „Preotul de la noi din sat nu a vrut să ne ia nici un ban. Noi am tot insistat, însă m-a apucat de mână blând și mi-a spus să îmi țin banii pentru pomeni, că el știe prin ce a trecut soțul meu înainte de moarte și știe durerea noastră“, ne-a povestit o văduvă.

Femeia cu apa și tămâiatul, ultima plătită

După ce mortul a ajuns la biserică, a fost citit și coborât în mormânt, adresându-i-se ultimele cuvinte „Căci pământ ești și în pământ te vei întoarce“, stropit fiind cu ulei și vin „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi“, va urma o perioadă de 6 săptămâni de cărat apă pentru sufletul lui și tămâiat ca duhurile necurate să nu se apropie de mormânt. Ei bine, persoana care va face acest serviciu, în fiecare zi, timp de 6 săptămâni, va fi ultima plătită atunci când își va duce la bun sfârșit misiunea. Prețul diferă de la oraș la sat și de la om la om, pornind de la 100 până la 300 de lei.

Ajutorul de înmormântare, răsuflul familiei

În cazul decesului pensionarului sau al unui membru al familiei acestuia, ajutorul de înmormântare este garantat prin legea 263/2010 articolul 121, ajutorul de deces fiind asigurat de casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială. Indiferent de suma cheltuită, ajutorul de deces este în sumă fixă de 5.163 lei pentru pensionari și persoanele asigurate și de 2,582 de lei pentru persoanele ce nu sunt asigurate sau nu sunt pensionari, dar în familie există pensionari sau persoane asigurate.

În cazul decesului asiguratului prevăzut de art. 121 alături de art. 6 alin. (1) pct. I, II şi V din legea 263/2010 , respectiv al unui membru de familie al acestuia, ajutorul de deces este oferit de Casa de Pensii. În cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia, ajutorul de deces este asigurat de instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj. Referitor la ajutorul de deces și cuantumul acestuia, acestea nu sunt influențate de stagiul de cotizare, realizarea stagiului de cotizare nefiind o precondiție.

Mulți oameni cotizează an de an și la casele de ajutor reciproc, de unde rudele primesc, după decesul celui care a cotizat, anumite sume de bani.

Alte pomeni, alți bani

De aici încolo, grâu la foc, pilaf și pomenile care se vor ține la 3 zile, 9 zile, 40 de zile, la 3, 6 și 9 luni ( pentru cinstea Sfintei Treimi ), la un an și la fiecare an până la 7 ani de la moarte. Dumnezeu să-l ierte pe cel decedat, să-i așeze trupul „În loc luminat, în loc cu verdeaţă, unde nu-i durere, nici întristare, nici suspin și viață fără de sfârșit“, iar pe cel rămas în viață, să-l țină Dumnezeu sănătos, să-i dea putere să treacă peste greutăți și ceva bani ca să-i facă celui care s-a dus, pomenirea așa cum se cuvine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here