Două elevatoare noi, investiția care-și merită toți banii
Atunci când anii apasă greu atât pe umerii familiei, cât și pe umerii celui care a adunat în tolbă amintiri de-a lungul vieții, Căminul pentru persoane vârstnice din Focșani este locul potrivit pentru relaxare și tratament. O echipă de profesioniști lucrează aici și se asigură în fiecare zi că bătrânii au toate condițiile și, cel mai important, simt căldura unui suflet care este mereu pregătit să îi asculte și să-i facă să se simtă minunat. În urmă cu aproximativ două săptămâni, Primăria și Consiliul Local Focșani au făcut posibil un vis: achiziționarea a două elevatoare. Elevatorul este un dispozitiv destinat ridicării și coborârii unui pacient. Pentru manevrarea unui astfel de aparat este nevoie de un asistent, astfel efortul se reduce cu mult în cazul în care infirmierii schimbă așternutul sau îl scot la plimbare pe un bătrân imobilizat la pat.
Doi ochi albaștri și un suflet mare
Am mers la Căminul pentru persoane vârstnice din Focșani ca să văd care este atmosfera. La primele raze ale dimineții liniștea domnea ca în curtea unei mănăstiri. Liniște, flori și cățeluși, acestea sunt primele lucruri care îți urează parcă „Bun venit!‟ și te asigură că, aici, natura chiar face casă bună cu oamenii inimoși, dedicați meseriei lor. Cu un zâmbet larg, vizibil emoționată, Mirela Poenaru, asistent social de cinci ani la acest centru, și cu o vechime de 18 ani în domeniul asistenței sociale, mă poftește să trec pragul locului pe care îl poate numi „a doua casă‟… „Sunt la opt ore, de luni până vineri. Dar mai vin și sâmbăta pentru că trebuie să stea cineva și să-i antreneze. Este foarte important ca ei să fie așa un pic împinși de la spate de o persoană în care au încredere. Eu am reușit ca ei să aibă încredere în mine. Asta e satisfacția muncii, asta și faptul că, după weekend, când mă întorc, așa îmi încep ziua: mă duc în sala de mese și îi salut. Și când mă văd, încep să zâmbească și… asta este satisfacția muncii mele‟. Când vorbește despre munca pe care o depune aici, la Căminul de bătrâni, aproape că-i strălucesc ochii, iar fața i se luminează ca atunci când vezi că primăvara au înflorit toți pomii, iar în aer se simte miros de viață! Curățenie, tablouri donate de elevii Liceului de Artă „Gheorghe Tattarescu‟ Focșani și obiecte artizanale confecționate chiar de mâinile firave ale bătrânilor… este o imagine pe care toate centrele destinate persoanelor vârstince ar trebui să o aibă.
Emoții, iubire și un dram de răbdare…
Este puțin trecut de ora 10:00, așa că pacienții se odihnesc după micul dejun. Ieșim din birou și ne îndreptăm spre etajul 1. Rolul de ghid i se potrivește de minune asistentului social cu ochii parcă rupți din albastrul cerului și cu zâmbetul mereu pe buze. „Eu am fost în Anglia o lună de zile cu serviciul celălalt de la Direcția pentru Protecția Copilului și am avut ocazia să văd acolo cum funcționează asistența socială. Sunt diferențe foarte mari! Am încercat să aplic și aici ceea ce am văzut acolo… dacă vrei, poți! Eu așa am fost educată. Ce au ei în plus? Sistemul foarte bine pus la punct. Adică persoana care este asistent social are foarte bine delimitat ce trebuie să facă…‟ Un „sărut-mâna‟ spus în grabă de un domn venit în vizită la mama, ne întrerupe interviul. „Sunteți de servici? Mama e bine! V-am spus că vrea să rămână mult timp cu noi. Acum vrea‟, îl asigură doamna Poenaru.
Prezența presei nu o împiedică să fie atentă și la ceea ce se întâmplă în jurul dumneai, semn că își iubește meseria, și știe cum să gesioneze lucrurile. Continuăm discuția cu privire la diferențele sesizate în urma vizitei în Anglia: „..ei, acolo, fac totul foarte clar. Au cinci atribuții, să spunem, păi se ocupă numai de alea. Și le fac cu simț de răspundere, nu neapărat că eu nu le-aș face, dar e un volum de muncă enorm. În primul rând mă copleșesc hârtiile. Se fac foarte multe hârtii: contracte, angajamente, planuri individuale de asistență și îngrijire… Pentru mine ar fi ideal dacă ar mai fi o persoană care să se implice cât se poate și să-i antrenăm… În Anglia e o persoană, acompaniator se numește, care face activități pe care le fac și eu aici. Deci și activități, și consiliere, și… e mult! Eu nu consiliez numai persoanele care sunt beneficiari aici, ci și aparținătorii legali. De exemplu, fiul doamnei S.(…), pe care l-ați văzut mai devreme, vine aproape în fiecare zi la mama dumnealui… E normal să-l încurajez pentru că, în primul rând sunt om și mi-ar plăcea, dacă aș fi în situația asta și aș avea-o pe mama aici, să am niște cuvinte de alin sufletesc din partea unor persoane de aici‟, spune, emoționată, asistenul social care se ocupă de buna organizare a centrului.
Nu vrem să deranjăm, să cerem prea mult
După ani în care au fost trimise cereri, Centrul pentru Persoane Vârstnice Focșani are două elevatoare noi cu o capacitate de ridicare de 180 de kilograme. „Nu vrem să deranjăm, să cerem prea mult… Două, poate numai unul ar fi de ajuns ca să ne putem desfășura activitatea așa cum trebuie. Domnul primr chiar ne-a făcut un bine contribuind la aceste elevatoare. Este o muncă de bărbat… să ridici persoanele imobilizate la pat, iar bărbații infirmieri care lucrează aici sunt în număr mic. Nu spun că femeile nu au forță, dar este o muncă solicitantă, care le depășește uneori. Până să ne aducă aceste elevatoare ne descurcam cum puteam, greu… Bătrânii imobilizați la pat vor și ei să fie scoși afară. Zilele trecute, domnul Alexandrescu, un bătrânel simpatic de aici, dar pentru care mersul în picioare este imposibil, mi-a spus că vrea afară. L-am întrebat dacă a mers cu avionul și i-am spus «Aici ai posibilitatea să mergi încă o dată cu avionul!»; când am ajuns afară, a început să plouă, și mi-a spus că are umbrelă… Cum să-l las în ploaie, i-am promis că vom reveni în curte după ce se oprește ploaia…‟, spune, cu un zâmbet larg, Mirela Poenaru, asistentul social.
„E bine și frumos aici‟
Căminul de bătrâni are două etaje cu câte 15 camere fiecare. Bătrânii sunt așezați câte doi în cameră, femile separat de bărbați, iar în prezent 51 de bătrâni se află sub ocrotirea infirmierilor și asistenților de aici. Capacitatea căminului este de 62 de persoane, iar camerele sunt prevăzute cu baie, mini bucătărie și balcon propriu. Camerele sunt mici, dar călduroase, bătrânii au frigider în cameră, televizor și confort. „Pe 3 iunie am făcut un an de când sunt aici. Eu mă acomodez repede. Nu am vrut să fiu o povară pentru nepoți, și stau aici‟. Vocea doamnei Bercu este ușor tremurată, iar mâinile îngrijite mângâie o carte de rugăciuni: „Am cataractă și glaucom. Am lucrat la în informatică, 39 de ani. Dumnezeu mai are grijă de zilele noastre‟, adaugă bătrânica răpusă la pat de neputința trupului.
„Consideră că aici este ultimul drum, dar nu este așa….‟
Departe de familie și de casa în care au trăit, bătrânii de la Centrul pentru Persoane Vârstnice Focșani au și zile mai puțin fericite, zile în care problemele de sănătate par mai mari decât dorința de a vedea următorul răsărit. Personalul de aici s-a obișnuit cu ideea că viața merge mai departe chiar și în lumea de apoi, iar legăturile sufletești pe care le stabilesc cu cei care vin aici le pot păstra prin gânduri bune și rugăciuni înălțate la cer. Pe holul etajului 2, o bătrânică, vizibil agitată de problema care nu-i dă pace, și cu ochii plini de lacrimi îi cere ajutorul: „Cred că am greșit cu ceva… vă rog frumos să mă mutați în altă cameră!‟. „Se spune că în viață suntem de două ori copii și o dată adult. Ei sunt din nou copii și au nevoie de atenție. Ne mai confruntăm și cu probleme de genul, dar, cu răbdare și atenție, le depășim‟, spune „ghidul spre drumul steluțelor‟, așa cum a denumit asistentul social drumul către etajele 1 și 2. A lipit steluțe fosforescente pe pereții scărilor astfel încât să le vină ușor copiilor care se oferă să facă voluntariat aici, să ajungă la bunicuți.
Costuri și suflet de copil
„Persoanele care își aduc bătrânii aici achită o sumă de 2,449 lei. Legea reglementează și situația persoanelor care nu au rude până la gradul IV. Pentru acestea, în urma efectuării anchetei sociale, se ia doar 60% din venitul total al acelei persoane. Deci, dacă are pensie de limită de vârstă, și are pensie specială, se face un calcul și se ia doar 60%, pentru că ceilalți bani, 40% se presupune că trebuie să rămână pentru alte nevoi personale. Pentru că aici nu asigurăm decât tratamentul de urgență, medicamentația de urgență. Medicamentele pentru boli cronice și altele se procură prin medicul de familie sau medicul specialist, după caz‟, afirmă doamna asistent pentru care problemele și hârtiile cu care se confruntă zi de zi devin mici în fața dorinței de a rămâne cu inima de copil: „Dacă aș înceta să mai fiu un copil la suflet, cred că nu aș mai exista…‟.
Părăsesc instituția cu o stare de bine, de la paznic, până la infirmieri, toți angajații de aici pun suflet în ceea ce fac, și, cu sprijinul municipalității, al voluntarilor și al cetățenilor cu dare de mână, bătrânii internați la Centrul pentru Persoane Vârstnice Focșani își petrec zilele în liniște, confort și relaxare.
N.R. O parte din fotografii au fost preluate de pe pagina de Facebook a Căminului pentru Persoane Vârstnice Focșani
