Trei urși, dintre care doi par a fi încă pui și frați, pot fi văzuți aproape zilnic pe marginea drumului național DN 2D, la limita dintre județele Vrancea și Covasna. Urșii s-au învățat cu mașinile, cu zgomotele făcute de acestea, dar și cu oamenii de la care așteaptă ceva de mâncare. O astfel de întâlnire oarecum neașteptată am avut, luni, în jurul prânzului, cînd înainte de a intra în județul Vrancea, un urs de dimensiuni mari se plimba agale pe marginea drumului, atent la mașinile care treceau prin zonă sau dacă cineva din interiorul acestora îi va oferi ceva de mâncare. Ursul s-a apropiat precaut de mașină, iar odată ajuns în dreptul portierei din față a mașinii s-a așezat tacticos pe picioarele din spate, asteptând să primească ceva de mâncare. Pentru că nu a primit nimic și-a îndreptat atenția spre mașina din spate către care a și plecat.
La un kilometru distanță, în fața noastră au apărut alți doi urși, de dimensiuni ceva mai mici și care păreau a fi frați. Aceeași tactică. Nu se sperie de zgomote, mașini și mai ales de oameni. Ba chiar sunt prietenoși cu oamenii de la care așteaptă ceva de mâncare. Un astfel de „spectacol“ poate fi văzut, cu puțin noroc, zilnic de cei care tranzitează zona.
Munții Vrancei reprezintă unul dintre arealele carpatice importante pentru carnivorele mari, îndeosebi pentru urs. Din această primăvară au fost observate frecvent în apropierea drumului transcarpatic ce leagă județele Vrancea și Covasna exemplare cu comportament anormal pentru urșii din sălbăticie, care așteaptă, și din păcate de cele mai multe ori primesc, hrană de la oameni.
Sunt mai multe aspecte privind această situație, din care punctăm doar două: exemplarele, deși pentru obținerea hranei tolerează prezența omului în imediata apropiere, rămân animale sălbatice, imprevizibile și potențial periculoase; hrănirea unui urs de către om nu reprezintă în niciun caz un ajutor, ci condamnarea acestui simbol al vieții sălbatice la relocarea într-un țarc sau chiar la moarte.
