Unul dintre cei mai apreciaţi şi premiaţi artişti din muzica românească, Gabriel Cotabiţă (…a acordat) un interviu în care a rememorat momente din cariera lui artistică, suprinse de fotografiile din Arhiva AGERPRES.
AGERPRES: Avem o poză cu tine şi cu „nea Beni” – Benone Sinulescu…
Gabriel Cotabiţă: Asta e undeva în Europa. Existau nişte turnee… Mai ales înainte de Revoluţie! Apoi au mai fost unele deplasări care nu mai erau turnee. Pe mine Revoluţia m-a prins la Focşani, avusesem spectacol în ziua respectivă. Nu uit că eram pe scenă, la Focşani, iar pe străzile Bucureştiului era nebunie, dar nu aveam voie să spunem nimic. Îţi dai seama? Eram pe scenă, cu microfonul în mână, dar nu puteam să strig: „Băi, cade prostul!”. Recunosc, mi-a fost frică. Aveam trei copii acasă şi nu-mi trebuiau probleme de genul ăsta. După spectacolul de la Focşani, aveam altul la Oradea. Traversam ţara. Transportul nostru de la Focşani la Oradea se făceau cu un autobuz din ăla, vechi, cu motorul înăuntru… Băieţii mei aveau hărţi, găseau tot felul de trasee, că făceam şapte ore pe drum. Am luat-o pe un traseu găsit de ei şi, la un moment dat, s-a terminat şoseaua. Nu mai puteam înainta. Până la urmă ne-a îndrumat un cioban, ne-a spus pe unde s-o luăm şi am ajuns la Oradea exact în momentul în care trebuia să intru pe scenă să cânt. Am mai avut un turneu cu peripeţii şi cu filarmonica din Ploieşti, cântam cu trupa Vodevil. Tot înainte de Revoluţie, în 1988, am avut un turneu pe litoral. Atunci erau „zei” Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, ei jucau în toate teatrele de vară!
Articolul integral pe – https://bit.ly/2J9yXPi
