Obezitatea la nivel global înregistrează o rată mai mare de creştere în zonele rurale decât în oraşe (studiu)

0
30

Rata obezităţii la nivel global în rândul persoanelor care trăiesc în zone rurale înregistrează o creştere mai rapidă decât în cazul celor care locuiesc în oraşe, în parte datorită accesului mai facil, în zonele urbane, la alimentaţie sănătoasă şi la locuri pentru a face exerciţii fizice, au anunţat miercuri cercetătorii, potrivit Reuters.

Într-un studiu care a analizat evoluţia Indicelui de Masă Corporală (IMC) pe o perioadă de 33 de ani în 200 de state şi teritorii, cercetătorii au ajuns la concluzia că, la nivel global, oamenii au o greutate corporală mai mare, creşterea medie fiind cu 5 până la 6 kilograme pe perioada cuprinsă în studiu, surplus cauzat de creşterea indicelui de masă corporală în zonele rurale. „Rezultatele acestui amplu studiu global demontează ideea des întâlnită potrivit căreia creşterea numărului de persoane din zonele urbane este principală cauză a amplificării globale a obezităţii”, a spus Majid Ezzati, profesor la Imperial College London, unul dintre autorii cercetării.

Concluziile arată că ”este nevoie să regândim modalitatea de abordare a acestei probleme globale”. Studiul, publicat miercuri în revista Nature, a analizat informaţiile referitoare la înălţimea şi greutatea a circa 112 milioane de adulţi din zone urbane şi rurale din 200 de ţări şi teritorii în intervalul 1985-2017. IMC este un indice recunoscut internaţional care semnalează dacă o persoană are o greutate corporală sănătoasă. IMC se calculează ca raport dintre masa în kilograme a unei persoane şi pătratul înălţimii exprimate în metri. Un indice de masă corporală cuprins între 19 şi 25 este considerat sănătos.

Potrivit cercetării, din 1985 până în 2017, IMC mediu în regiunile rurale a crescut cu 2,1 la femei şi bărbaţi. În oraşe însă, creşterea a fost de 1,3 şi 1,6 în cazul femeilor, respectiv bărbaţilor. Oamenii de ştiinţă au remarcat ”schimbări izbitoare” în geografia indicelui de masă corporală. În 1985, femeile şi bărbaţii din regiuni urbane în peste trei sferturi din statele studiate au avut un IMC mai mare decât cei din zonele rurale. După 30 de ani, diferenţa de indice dintre locuitorii din urban şi rural s-a micşorat dramatic sau chiar s-a inversat în multe ţări. Rezultatul ar putea fi explicat prin dezavantajele pe care le au cei care locuiesc la ţară, au explicat cercetătorii, printre care un nivel mai mic al veniturilor şi al educaţiei, acces limitat la hrană sănătoasă, care poate fi procurată la costuri mai mari, şi un număr mai mic de baze sportive.

Potrivit lui Ezzati, în timp ce discuţiile pe tema sănătăţii publice se concentrează deseori asupra aspectelor negative ale traiului în oraşe, această cercetare demonstrează că există şi unele beneficii. „Oraşele oferă numeroase oportunităţi pentru o nutriţie mai bună, mai multe activităţi fizice şi recreative şi o stare de sănătate mai bună per ansamblu”, a spus acesta. „Aceste lucruri sunt mai greu de procurat în zonele rurale”, a conchis el.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here