Încă un om deosebit ne-a părăsit. Aseară, domnul profesor Nicolae Giurcă a plecat să predea îngerilor tainele literaturii aşa cum a făcut-o decenii de-a rândul în cadrul Liceului din Dumitreşti.
Profesor de limba şi literatura română, Nicolae Giurcă s-a născut în data de 5 decembrie 1927 la Dumitreşti, descendent al unei vechi familii de moşneni dumitreşteni ce dăduse numele unui sat – Giurcari.
Urmează şcoala primară în comună după care merge la Şcoala Normală de băieţi din Focşani (1939-1941), ca mai apoi să continue la Bârlad (1942-1945), ultimele trei clase făcându-le la Şcoala Normală de băieţi din Buzău unde termină printre fruntaşii promoţiei.
În 1948 susţine bacalaureatul la Focşani în vederea urmării cursurilor universitare. Urmează cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti, obţinând diploma de profesor de limba şi literatura română în 1955.
Între timp lucrează ca profesor suplinitor la Gimnaziul Unic-1948 – apoi ca învăţător la şcoala Biceştii de Jos în 1949-1951. Începând din 1951este profesor la Şcoala din Dumitresti-Centru- titular după obținerea diplomei în 1955, şcoală devenită între timp gimnaziu, apoi liceu, unitate pe care n-a părăsit-o până la pensie în 1990 şi la care continuă să lucreze şi ca pensionar încă 10 ani.
Începând din 1953 este promovat director al şcolii. Este primul director al liceului înfiinţat în 1963, liceu la a cărui înfiinţare are merite deosebite. Deţine funcţia de director până în anul 1978 când trece la cerere la catedră.
A fost în tinereţe şi director al Căminului Cultural din Dumitreşti, începând din 1965 deputat raional la Râmnicu Sărat şi după 1967 deputat judeţean la Vrancea.
La revoluție în 1989, obştea comunei îl propune primar, devenind astfel primul conducător al comunei în cadrul democraţiei postrevoluţionare. Nu-şi părăseşte catedra, iar după cateva luni îşi dă demisia de la primărie şi se reîntoarce la şcoala al cărui slujitor a fost toată viaţa.
Cunoscător şi cercetător al trecutului, profesorul Nicolae Giurcă a strâns în decursul vremii diferite documente, scrisori, a cercetat arhivele existente în Râmnicu Sărat, Focşani sau Bucureşti, căutând informaţii în legătură cu localitatea de obârşie şi cu oamenii care au trăit sau au plecat spre alte zări de aici.
Aceste cercetări s-au concretizat în două lucrări de maximă importanţă pentru dumitreşteni şi anume: „Monografia comunei Dumitreşti” şi „Şcoala din Dumitreşti”, cărţi apărute în anul 2002 şi care ar trebui să nu lipsească din biblioteca celor ce iubesc aceste plaiuri.
“A fost un om deosebit. Mi-a fost profesor în liceu şi harul cu care preda m-a făcut mai târziu să-i calc pe urme în tainele scrisului. Am colaborat cu dânsul la două dintre cărţile mele şi anume “DUMITREŞTII DE IERI” şi “ PE PLAIURI RÂMNICENE”, cărţi foarte apreciate de dânsul şi prin prisma faptului că un fost elev îi duce munca mai departe şi se încăpăţânează ca într-o lume din ce în ce mai mercantilă îşi găseşte timp şi pentru cercetarea trecutului local. Dumnezeu să vă odihnească, domnule Profesor!“ – Marian Găloiu
