Generalul de brigadă Iulian Daniliuc este, din februarie 2018, comandantul Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată „Unirea Principatelor” Focșani. Originar din localitatea Călărași, județul Botoșani, anul acesta va împlini 49 de ani și poate spune, pe bună dreptate, că au mai rămas puține garnizoane în țară prin care să nu fi trecut de-a lungul carierei sale. „Din clasa a V-a am fost trimis de părinți în Botoșani și acolo am studiat până la terminarea Școlii Generale. Aveam un prieten foarte bun care a dat examen la Liceul Militar, mai mare cu un an decât mine și am mers cu părinții lui în vizită la un moment dat la el. Am fost fascinat atunci. Ceea ce m-a atras a fost spiritul de camaraderie pe care l-am putut observa la elevi, care erau doar cu un an mai mari decât mine. Am descoperit mai târziu că această camaraderie este specifică armatei. În acel moment mi-am spus că voi da și eu la Liceul Militar”, mi-a povestit Generalul de brigadă Iulian Daniliuc.
„Cu cât mai multă transpirație pe câmpul de instrucție, cu atât mai puțin sânge pe câmpul de luptă”
Din familia sa este singurul militar de profesie și recunoaște că în permanență a muncit pentru a avansa în carieră și pentru a cumula cât mai multe cunoștințe. „Nu cred că mama a fost foarte fericită că am ales să dau la liceul militar, dar nu a arătat-o niciodată. Mai târziu mi-a spus că nu a fost foarte fericită de ideea de a pleca departe. Tata m-a susținut fără nici un fel de problemă și au trecut cei patru ani de liceu. Amintirile mele sunt foarte frumoase din Liceul Militar, nu-mi amintesc să fi avut momente grele. Este mult mai multă ordine, disciplină, decât în liceele civile. Am simțit că mi se potrivește și ceea ce am simțit atunci s-a confirmat mai târziu. Pe vremea aceea încă nu eram decis de arma pe care o voi urma sau specialitatea, dar asta s-a întâmplat în ultimul an, când m-am hotărât să merg la regina armelor: Infanteria. Noi așa o numim. În 1988, după ce am dat examenul de balaureat, am dat examen la Școala militară de ofițeri activi, în Sibiu. Actualmente este Academia Forțelor Terestre, denumirile s-au mai schimbat. Acolo a început adevărata instrucție. A fost într-adevăr greu, dar nu poți să pregătești militari cu mănuși. Se face instrucție serioasă, cu multă transpirație. Există un dicton militar care spune: Cu cât mai multă transpirație pe câmpul de instrucție, cu atât mai puțin sânge pe câmpul de luptă. Realitatea istorică a demonstrat că așa este”, a spus generalul de brigadă Iulian Daniliuc.
Nicăieri nu se leagă mai multe prietenii decât în liceul militar, școala militară și în general în armată. Armata formează caractere, sudează colective și leagă prietenii care țin o viață. „Armata nu este un simplu job. Dacă ai un simț al datoriei, al responsabilității, pentru familie și pentru societate, armata este locul potrivit. Îți trebuie simț patriotic, drgoste de țară și simțul datoriei. În timpul jurământului militar, tinerii jură să-și apere țara chiar cu prețul vieții. După terminarea școlii a fost repartizat la Oradea, ca și comandant de pluton Infanterie la Regimentul 21 mecanizată General Traian Moșoiu, structură care a dispărut în procesul restructurării armatei”, a adăugat comandantul Brigăzii 282.
A rămas la Oradea din anul 1991 până în 2000, când a plecat la București, la Academia de Înalte Studii Militare, așa cum se numea la acea vreme: „Timp de doi ani am urmat cursurile acelei instituții, pentru masteratul de conducere în domeniul militar. A fost dorința mea și chiar o dorință acerbă, pentru că este instituția care permite depășirea unui anumit nivel în dezvoltarea profesională în armată. Nu este ușor să fii departe de familie, este una dintre privațiunile specifice carierei militare, acceptate atât de cel în cauză, cât și de familie. Eu am avut norocul că soția este tot militar și a înțeles foarte bine ce sacrificii trebuie făcute. Este greu, nu este ușor. Și acum naveta este destul de lungă, domiciliul mi-a rămas în Oradea. Familia mea este acolo, la 600 de km. Fiica mea este în ultimul an la facultate, la medicină, așteptăm să termine rezidențiatul. Îmi văd familia cam o dată la două săptămâni”.
După terminarea celor doi ani de înalte studii militare la București, s-a întors ca locțiitor comandant la Oradea, unde a rămas pentru încă doi ani, nu doar la batalion, ci și în Comandamentul Brigăzii 11 Mecanizată Carei. De acolo a plecat locțiitor la Batalionul 191 în Arad, iar de acolo pentru un an și câteva luni a plecat la Direcția de Cooperare Militară Internațională în București, funcție specifică misiunilor ONU. „Ulterior am lucrat ca ofițer de Stat Major și Șef de Birou planificare operații în comandament. Ăsta este un specific al militarilor, noi suntem foarte mobili, de asta și în jurământ se vorbește despre țară, nu despre regiuni. Din 2014 am fost locțiitor al comandantului la Brigada 18 Infanterie Banat, transformată în Brigadă de cercetare și supraveghere, de acolo, în 2016, am plecat în Statul Major al Apărării din București, întâi ca Șef de Secție, Șef Serviciu ulterior, locțiitor al Șefului Direcţiei Operații și ultimele șase luni, înainte să vin aici, am fost Șef al Direcției de Operații din Statul Major al Apărării. De la 1 februarie 2018 am fost numit comandant al Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor Focșani”, a mai precizat comandantul.
General de brigadă Daniliuc a participat, de-a lungul carierei, în două misiuni în teatrele de operații. În una dintre acestea, din păcate, a fost și rănit: „Prima în perioada iunie – decembrie 2007, ca ofițer de legătură al misiunii NATO în Irak – Bagdad și din decembrie 2012 până în iunie 2013 am fost plecat ca și comandant de batalion în teatrul de operații din Afganistan. Au fost misiuni grele, dar sunt momentele în care, pe timp de pace în țară, militarul își practică într-adevăr profesia pentru care s-a pregătit. Sunt perioade lungi, grele, cu eforturi majore, cu riscuri majore, pentru fiecare militar care participă acolo, cu responsabilități imense. În a doua misiune, cu un întreg batalion, cu sute de oameni de care răspunzi, datorită poziției efective de comandant de batalion. Somnul era într-adevăr mult mai puțin decât în țară, mult mai fragmentat, dar pentru asta ne-am pregătit, pentru asta suntem militari. Aveam în responsabilitate câteva districte dintr-o provincie afgană. Sunt momente dificile care necesită multă concentrare, multă dăruire. Pe timpul primei misiuni am fost rănit în teatrul de operații din Irak, într-un atac al insurgenței irakiene, cu rachete în bază. Am fost rănit ușor, doar schije în omoplat. Un coleg, care era lângă mine, a fost rănit mult mai grav. Nu este o experiență plăcută, în momentul în care începe să scoată schijele din tine, dar asta ne este meseria. Din fericire, familia m-a înțeles. În a doua misiune a fost mult mai greu, pentru că răspundeam de sute de oameni. Am avut atacuri și în a doua misiune cu dispozitive explozive improvizate, din fericire nu am avut nici răniți, nici morți.
Avem și acum militari plecați în teatrele de operații, un batalion al Brigăzii este în Afganistan. Este vorba despre batalionul din Galați. Nu este ușor pentru familiile militarilor, dar sunt momente peste care trebuie să treci. Asta este realitatea vieții militare, pe care foarte puțini o cunosc, de obicei noi trăim după gard, în cazărmi. În general oamenii văd armata în exerciții frumoase la televizor, în sărbătorirea diferitelor zile naționale, sau în zilele porților deschise. Eu cred că armata se bucură de un mare respect. Mă bucură că văd constant în sondaje că armata este pe primul loc în încrederea populației. Este un semn foarte bun pentru armată. Asta înseamnă că ne facem datoria. Noi lucrăm împreună cu ceilalți militari din Ministerul Apărării, colegii pompieri, jandarmi, în diferite situații extreme, cum ar fi inundațiile, zăpezile.
De militari avem nevoie în permanență, de asta ne dorim să vină cât mai mulți în armată. Există unele deficite, ele vor fi completate cu certitudine. În armată vin oameni pregătiți, avem încă certitudinea că în sistemul de învățământ militar se face carte. Există profesori buni, există elevi foarte buni, selecția este destul de riguroasă, concurența este destul de mare în domeniu și în momentul în care ai concurență, te asiguri că cei care intră sunt în general cei mai buni”.
Generalul de brigadă vorbește cu mândrie în glas despre venirea sa în Garnizoana Focșani, despre care spune că este cea mai importantă din armata României și că are la acest moment cea mai performantă tehnică: „Am fost onorat să fiu numit comandant al Brigăzii 282, care este cea mai bună Brigadă a armatei României. Aici este una dintre cele mai importante garnizoane, pentru că în această garnizoană avem două mari unități. Nu mai există Garnizoane care să aibe două mari unități, pe lângă alte structuri specifice, așa cum sunt Spitalul Militar, Centrul Militar. Este o garnizoană cu istorie, cu tradiție, în care s-a investit mult. Brigada asta are una dintre cele mai bune încadrări, cea mai modernă tehnică a Armatei României. Suntem mulțumiți de modul în care suntem dotați și în care funcționăm la ora actuală. Există și un program de achiziții noi. La ora actuală avem cel mai modern echipament și cel mai eficient pe care-l are armata României. Sunt onorat să fiu trimis aici, unde se află cea mai bună unitate a Armatei României. Tinerii ar trebui să știe că armata este un loc în care îți faci datoria față de țară. Dacă e să ne referim la un discurs celebru al lui Keneddy, am putea spune: «Nu te întreba ce a făcut țara pentru tine, ci ce ai făcut tu pentru țară»! Ar trebui ca tinerii să gândească așa, pentru că dincolo de dorința de a te dezvolta la propriu, ar trebui să vedem și ce putem să facem pentru această țară. În armată ești efectiv în slujba țării”.
Momentul în care a devenit ofițer a fost unul dintre cele mai importante pentru generalul de brigadă Daniliuc. De asemenea, foarte important a fost și momentul în care a fost făcut general, la 1 Decembrie, după 30 de ani de carieră militară. „Mă aștept ca într-un an, doi, să fiu mutat pe altă funcție, este sistemul firesc de promovare în domeniul militar. Nu rămâi pe veci undeva și asta asigură o permanentă dezvoltare. Sunt obișnuit să trăiesc oriunde. Vrâncenii sunt oameni calzi, primitori. Am fost întâmpinat cu brațele deschide de toate autoritățile locale. Orașul Focșani, chiar dacă este micuț, are perspective de dezvoltare fantastice. Vrancea are marele avantaj de a avea și zonă de munte, zonă de dealuri, zonă de câmpie. Cred că există perspectivă foarte bună de dezvoltare aici.
Militarii români sunt profesioniști desăvârșiți, care se adaptează mult mai bine decât alții oricăror situații. Sunt obișnuiți să utilizeze de la mijloace rudimentare până la cea mai avansată tehnică, pe care o putem găsi în teatrele de operații. Sunt oameni care-și fac datoria și-și îndeplinesc misiunea la nivel de excelență. Imaginea armatei române este foarte bună și sperăm să rămânem așa! Vreau să le mulțumesc militarilor pentru modul în care își fac datoria, atât în țară cât și celor care sunt în teatrele de operații. Le doresc succes, multă sănătate lor și familiilor și să se întoarcă cu bine acasă. Cei care doresc, au vârsta și dăruirea să se alăture armatei, îi primim cu brațele deschise! Armata Română își va face datoria în permanență și în cadrul ei și Brigada 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor Focșani”, a adăugat generalul de brigadă.
