Pământul ar fi putut fi acoperit complet de ape dacă nu s-ar fi produs o puternică explozie stelară în apropierea Sistemului Solar, la momentul oportun, pentru ca o parte din suprafaţa planetei noastre să fie dominată de uscat, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Institutul de Geofizică din cadrul ETH Zürich, Elveţia. O stea masivă din vecinătatea relativă a Soarelui a explodat sub formă de supernovă exact în perioada în care Pământul şi celelalte planete din Sistemul Solar se formau, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Această explozie a alimentat Sistemul Solar cu elemente radioactive, printre care şi izotopul aluminiu-26 (Al-26), care a încălzit şi uscat planetoizii care au format Protopământul, conform noului studiu bazat pe simulări computerizate.
Efectul acestui izotop radioactiv ar fi fost de maximă importanţă pentru tipul planetei noastre, pentru că marea parte a apei de pe Terra provine de la planetoizii din care s-a format Pământul. „Rezultatele simulărilor pe care le-am derulat sugerează că există două tipuri diferite de sisteme planetare din punct de vedere calitativ”, a susţinut coordonatorul acestui studiu, cercetătorul Tim Lichtenberg de la Institutul de Geofizică din cadrul ETH Zürich. „Sunt cele similare cu sistemul nostru solar, ale cărui planete au puţină apă. Prin contrast, sunt şi sisteme solare în care planetele sunt acoperite complet de apă pentru că, atunci când s-au format, în apropierea lor nu a explodat nicio stea masivă şi astfel nu au intrat în contact cu izotopul Al-26”. Prezenţa sau absenţa acestui izotop poate determina tipul de sistem solar care se formează, a adăugat el.
Înţelegerea cauzelor pentru care unele planete sunt acoperite complet de ape în timp ce altele, aşa cum este Pământul, au şi suprafeţe importante de uscat este extrem de importantă pentru planetologi şi astrobiologi pentru că exoplanetele complet acoperite de ape nu par a fi la fel de ospitaliere pentru viaţă aşa cum sunt planetele care au şi suprafeţe de uscat. Modelele computerizate indică faptul că oceanele globale care învăluie unele planete sunt deseori acoperite de straturi groase de gheaţă care împiedică circulaţia diverselor substanţe importante pentru viaţă între adâncimi şi suprafaţa acestor planete. Astfel, multe planete acoperite de ape nu dispun, probabil, de un ciclu al carbonului în natură, ciclu extrem de important pe Pământ pentru că asigură reciclarea acestui element cheie pentru viaţă şi contribuie la stabilizarea climei, permiţând nu doar apariţia vieţii ci şi evoluţia organismelor vii.
În noul studiu Lichtenberg şi colegii săi au simulat condiţiile de formare a mii de planete telurice şi au scos în evidenţă rolul pe care izotopul Al-26 îl joacă în determinarea abundenţei apei la finalul formării acestor planete. Studiul a fost publicat luni în revista Nature Astronomy.
