Lygia Alexandrescu: Consumul unui ou pe zi ar putea scădea riscul apariţiei diabetului de tip 2

0
934

Blamat pentru aportul mare de colesterol pe care-l furnizează sau pentru că se digeră greu, oul a fost dintotdeauna un aliment controversat, aproape evitat şi raţionalizat strict în programele alimentare, afirmă nutriţionistul Lygia Alexandrescu. „Cu toate acestea, oul conţine proteine, ovoalbumine, care sunt mai bine utilizate de organism decât proteinele provenite din lactate sau carne, tocmai datorită conţinutului ridicat de minerale şi vitamine, are în compoziţie vitamina D şi oferă saţietate, furnizând un conţinut caloric scăzut. În plus, nutrienţii din ou sunt cu atât mai asimilabili, cu cât oul este mai proaspăt şi provine de la o pasăre furajată cât mai natural. Dintre toate alimentele, proporţia de aminoacizi din ouă este cea mai apropiată de nevoile nutriţionale umane”, susţine nutriţionistul.

Potrivit Lygiei Alexandrescu, un studiu clinic publicat în 3 ianuarie 2019 de un grup de cercetători de la University of Eastern Finland arată că un ou pe zi poate scădea riscul apariţiei diabetului de tip 2. „Studiul a fost efectuat pe un eşantion de subiecţi de vârsta medie. Scopul studiului a fost să se exploreze potenţialii nutrienţi care pot explica această legătură între consumul unui ou zilnic şi scăderea riscului apariţiei diabetului. Studiul a pus în evidenţă faptul că în probele de sânge ale subiecţilor care au consumat mai multe ouă s-au găsit o serie de molecule lipidice specifice, care s-au corelat pozitiv cu profilul sanguin al bărbaţilor care nu au dezvoltat diabet de tip 2. Studiul sugerează unele mecanisme plauzibile care ar putea explica, cel puţin parţial, asocierea între aportul de ou şi riscul mai scăzut, observat anterior, de a dezvolta diabet de tip 2”, afirmă Alexandrescu pentru AGERPRES.

Ea spune că vor realizate studii suplimentare pentru a clarifica această corelaţie. „Despre ouă putem vorbi ca despre nişte adevărate complexe energetice naturale care trebuie consumate cu măsură. Din analiza unui ou de mărime medie – 60 g, rezulta 38,4 g albuş şi 21,6 g gălbenuş, care au următoarea compoziţie: energie 75 de kcal, apă 37,7 ml, proteine 6,25 g, lipide, 5,01 g, carbohidraţi 0,61 g”, susţine Lygia Alexandrescu.

În opinia sa, albuşul este o sursă foarte pură şi ieftină de aminoacizi esenţiali şi cu catenă ramificată, fiind considerat drept „proteina standard” la care ar trebui raportate toate proteinele. „Albuşul de ou nu conţine colesterol sau alte grăsimi, ci doar proteine, câteva vitamine din grupa B-urilor şi magneziu, potasiu. S-a constatat că un consum ponderat de albuş de ou poate reduce cu peste 50% riscul de boli metabolice. De asemenea histidinele din albuş facilitează absorbţia optimă de minerale în celulele centrilor nervoşi, favorizând instalarea unei stări emoţionale pozitive. O atenţie specială trebuie dată riscului crescut al albuşului de contaminare cu diverşi agenţi patogeni atunci când este în stare crudă”, explică nutriţionistul.

După cum precizează Alexandrescu, gălbenuşul conţine aproape toate tipurile de vitamine B, precum şi vitaminele liposolubile atât de necesare în special iarna – vitaminele A, D, E şi K – fiind unul din puţinele alimente din natură care conţin vitamina D.

Bogăţia de minerale este şi ea mare. Calciul, magneziul, fierul şi zincul se regăsesc în gălbenuş. Bogat însă în colesterol, gălbenuşul trebuie consumat raţional. Pe de altă parte, el se asimilează uşor şi rapid, spre deosebire de albuş care se digeră în timp mai îndelungat şi incomplet, dacă nu este bine fiert.

 

 Ou moale sau ou tare?

„Oul fiert cleios (albuş coagulat, însă gălbenuş parţial fiert) este cel mai uşor de digerat. Oul tare conţine o albumină cu proteine denaturate structural şi o valoare nutriţională mediocră. Prăjirea oului conduce la pierderea valorii nutriţionale a acestuia şi la eliberarea de compuşi cu toxicitate crescută”, spune nutriţinistul.

 

Oul alb sau oul maroniu?

„Culoarea cojii oului nu este importantă şi nu determină implicaţii asupra compoziţiei nutriţionale a oului. Important este ca găinile de la care provin să fie libere, crescute în condiţii de maximă igienă, furajate cât mai natural şi tratate la nevoie homeopat. S-a măsurat un conţinut mai mare de acizi graşi esenţiali Omega 3 în ouăle provenite de la găinile hrănite exclusiv vegetarian, faţă de cele hrănite convenţional”, precizează Lygia Alexandrescu.

 

Ou de găină sau de prepeliţă?

Alexandrescu consideră ca fiind un mit faptul că ouăle de prepeliţă au mai puţin colesterol. „Este adevărat faptul că oul de prepeliţă conţine mai multe vitamine B, mai mult fier şi mai mult fosfor. Din acest motiv, oul de prepeliţă a fost folosit încă din antichitate. Încă de atunci se foloseau la tratarea astmului bronşic, în afecţiunile hepatice, gastrice şi renale, la stimularea sistemului imunitar, în special al copiilor”, spune nutriţionistul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here