”Springsteen on Broadway”, documentarul eveniment care va rămâne în istorie ca recitalul live în care solistul de rock and roll Bruce Springsteen îşi deschide inima în faţa fanilor săi, a fost lansat de Netflix la 16 decembrie, relatează EFE. „Am senzaţia că în seara aceasta, în care îţi priveşti publicul, dacă publicul care te priveşte nu se identifică cu tine, înseamnă că totul s-a terminat”, spune artistul în acest documentar care îi este dedicat.
Însă legătura dintre Bruce şi fanii săi este departe de a se fi încheiat, mai ales după lansarea acestui film prezentat la Londra şi albumul care îl însoţeşte, ”The Boss”, în care artistul îşi deschide inima în faţa publicului său, într-un recital live la Teatrul Walter Kerr din New York. O chitară, un piano, o muzicuţă şi vocea lui Springsteen sunt suficiente pentru ca spectatorului să uite că în faţa lui este un ecran şi să se cufunde complet în naraţiunea cântăreţului originar din New Jersey (SUA), bazată pe jurnalul său ”Born to Run” (2016).
Ca şi cum ar fi vorba de o povestire, Bruce prezintă fiecare cântec relatând momentele care au inspirat câteva din textele sale şi care au fost reunite în albumul ”Springsteen on Broadway”, lansat pe piaţă la 14 decembrie. Este o trecere în revistă a vieţii celui supranumit ”The Boss” prin cântecele sale care configurează o autobiografie unică ce începe cu ”Growin’ up” (1973) şi ”My hometown” (1984), în care rockerul american vorbeşte de începuturile sale şi de relaţia sa de ură-dragoste cu cartierul său din New Jersey, Long Branch. „M-am născut să alerg (‘Born to run’). În prezent locuiesc la 10 minute de oraşul meu natal”, spune el râzând.
În continuare, Bruce dedică câteva cuvinte familiei sale: tatălui său, pe care îl numeşte „eroul” şi totodată „duşmanul său”, cântând piesa ”My father’s house” (1982); şi mamei sale în ”The wish” (1987), o femeie „mereu amabilă şi optimistă” care l-a făcut să înţeleagă, pentru prima dată, „cât de bine este să fii mândru de cineva pe care îl iubeşti”. Cu ”Thunder road” (1975), solistul trupei E Street Band deapănă amintiri despre tinereţea care se pierde, „frumuseţea paginii albe” şi de a avea „întreaga viaţă înainte: promisiuni, posibilităţi, mistere şi aventuri…”.
Acompaniat de muzicuţă şi chitară, Bruce cântă: „Vom conduce în căutarea pământului făgăduinţei. Urcă-te Mary, este un oraş al celor care pierd, iar eu plec de aici pentru a triumfa”, un text care anunţă hitul său ”The promise land” (1978). După mai multe reflecţii despre războiul din Vietnam, despre militarii şi prietenii care şi-au pierdut acolo viaţa, chitara lui ”The Boss” să startul versiunii blues a piesei ”Born in the USA” (1984), un cântec-protest împotriva abandonării veteranilor de război de către SUA, devenit un imn şi unul din hiturile sale emblematice.
Voiajul printre amintiri al lui Springsteen continuă cu ”Tenth avenue freeze-out” (1975) – un omagiu adus orchestrei E Street Band – şi piesele ”Tougher than the rest” (1987) şi ”Brilliant disguise” (1987), cărora li se alătură una dintre cele mai minunate voci auzite vreodată, cea a lui Patti Scialfa. Momentul cel mai sincer şi intim este prefaţat de ”Long time coming” (2005). Ochii legendarului rocker se umezesc vorbind despre tatăl său, care după ce a devenit una din fantasmele trecutului său, l-a vizitat pe cântăreţ înainte de a deveni la rândul său tată şi i-a spus: „Să nu faci aceleaşi greşeli pe care le-am făcut eu, fiule”.
Politica privind imigraţia a SUA este amintită în ”The ghost of Tom Joad” (1995) şi ”The rising” (2002) un mod de a-i critica pe cei care „vor să distrugă ideea de America pentru toţi”, deplânge artistul. Înainte de final şi cu sufletul larg deschis, cântecele ”You can’t start a fire without a spark” şi ”Dancing in the dark” (1984) răsună ca un imn pentru toţi fanii lui Bruce Springsteen. Între aplauze şi ovaţii, artistul se desparte de public cântând ”Land of hope and dreams” (1999) şi ”Born to run” (1975), considerată una dintre cele mai bune 500 piese ale tuturor timpurilor de revista Rolling Stone.
Încă o dată, Bruce Springsteen face istorie pe scenă cu acest spectacol povestire care demonstrează că băiatul din New Jersey are multe de spus şi vrea să le împărtăşească cu publicul său, care după vizionarea acestui documentar are sentimentul că îl cunoaşte acum cu adevărat pe ”The Boss”.
