“Dăruiește-i copilărie, citește-i scrisoarea!”. Maria, Nicu și Cosmin – prea trista poveste a copiilor unei eroine – Scrisorile nr. 20, 21, 22

0
292

Dragă Moșule, mai aveam câteva scrisori de postat, dar astăzi i-am cunoscut pe Maria, pe Nicu și pe Cosmin. Și am rămas fără cuvinte. Astfel, Moșule dragă, îți voi scrie din paginile copilăriei Mariei și ale fraților ei. Mama acestor copii este un erou, o femeie care nu a greșit cu nimic, dar care a plătit cu vârf și îndesat doar pentru că s-a născut și s-a căsătorit. A avut un soț violent, un soț care o bătea dimineața, la prânz și seara, un soț care arunca oalele de mâncare dacă ceva nu îi convenea, un soț care a dat foc la propria casă.

Ionela, mama celor 3 frați, a decis într-o zi să-și ia copiii de 7, 5 și 3 ani și să plece. Și a plecat, doar că s-a trezit cu trei copii mici și fără nici un adăpost. Propria mamă, bunica copiilor, nu a primit-o în casa părintească. Ionela nu a renunțat, nici nu avea cum, 3 copii cu ochii ca migdalele o priveau flămânzi, desculți și fără nici un viitor.

S-a refugiat cu cei trei copii mici la fratele ei și a început să muncească cu ziua, pe unde a găsit, pe unde a putut. Oamenii au văzut că este femeie vrednică și muncitoare, au ajutat-o cât au putut cu alimente, legume și haine pentru cei mici.

Cu ajutorul fratelui ei, a reușit să își ridice două camere doar pentru ei patru.

O căsuță modestă, o căsuță sărăcăcioasă, dar este căsuța lor. Au sobă doar într-una din camere, dar Ionela nu se plânge, se roagă să fie sănătoasă și să își țină copiii la școală.

Maria este în clasa a VII-a acum, iar Nicu și Cosmin sunt la liceu. Fac naveta de la Biliești. Ionela muncește, le asigură mâncare, haine și banii de navetă. Este un om trist, un om care de multe ori se simte neputincios pentru că nu poate să le ofere mai mult copiilor ei, însă nu renunță.

La scurt timp după ce Ionela a părăsit casa socrilor, soțul ei, tatăl copiilor, și-a omorât propriul tată. Acum este în pușcărie. Astfel s-a așternut liniștea pentru cei mici și pentru mama lor, deoarece chiar și plecată din casa socrilor, bărbatul venea în satul vecin și îi amenința, îi urmărea…

Ei au nevoie de multe, însă nu îndrăznesc, nu speră și au renunțat să viseze. Mama copiilor este un om muncitor, o mamă-erou iar pentru ei este suficient. I-am rugat pe fiecare să scrie o scrisoare Moșului. Maria a început și a scris-o pe prima. Am insistat să o scrie pe a doua, a scris-o… Este un copil modest, o copiliță cu capul bălai și ochii ca albastrul cerului… o copiliță prea săracă să spună că își dorește dulciuri, haine și un telefon. Orice telefon…

I-am rugat și pe frații ei să scrie. Au scris. Au nevoie de o sobă, au nevoie de geamuri prin care să nu mai între gerul necruțător, au nevoie de haine, alimente și speranța de a nu renunța la educație, de a nu renunța să viseze că și cei săraci pot avea un viitor.

Dacă vrei să fii Moșul acestor copii, alege-le scrisoarea! Intră pe pagina de Facebook a Asociației Hope and Love for Life – http://www.facebook.com/hopeandloveforlife/, trimite-ne un mesaj și îți vom da toate detaliile de care ai nevoie pentru a le trimite un colet sau pentru a-i ajuta cu ce vrei tu.

Asociația Hope and Love for Life și Monitorul de Vrancea desfășoară campania “Dăruiește-i copilărie, citește-i scrisoarea!”. Fii tu Moș Crăciun pentru un copil nevoiaș!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here