Inteligenţa ciorilor a fost demonstrată ştiinţific de cercetători după ce păsările participante la experimente au fost capabile să asambleze unelte funcţionale din două sau mai multe componente nefuncţionale, o abilitate observată anterior doar la oameni şi maimuţe mari, relatează miercuri Press Association. O echipă de oameni de ştiinţă a înregistrat imagini în care pot fi observate exemplare de ciori de Noua Caledonie care reuşesc să asambleze mai multe componente şi să obţină astfel o unealtă suficient de lungă pentru a extrage recompense sub formă de hrană.
În cadrul experimentelor, păsările au avut la dispoziţie componente de la seringi dezasamblate şi, fără a beneficia de ajutor sau de o demonstraţie prealabilă, patru dintre cele opt păsări au unit două componente reuşind să pună cap la cap o unealtă de mărimea potrivită. Una dintre păsări, numită Mango, a reuşit chiar să asambleze o unealtă din trei şi chiar patru componente. Păsările au utilizat uneltele pentru a ajunge la hrană printr-un orificiu deschis. Cu ajutorul uneltei prelungite ele împingeau hrana până când aceasta cădea din recipient şi devenea astfel accesibilă.
Această descoperire este ”remarcabilă”, conform dr. Auguste von Bayern de la Universitatea Oxford şi de la Institutul de ornitologie Max-Planck din Germania. ”Descoperirea este remarcabilă întrucât ciorile nu au beneficiat de asistenţă sau de dresaj pentru realizarea acestor combinaţii, ci şi-au dat seama singure”, a explicat omul de ştiinţă. Ciorile de Noua Caledonie (Corvus moneduloides), din arhipelagul cu acelaşi nume situat în Pacificul de Sud, sunt renumite pentru capacitatea lor de a realiza unelte.
În 2002, o cioară de Noua Caledonie, pe nume Betty, a devenit faimoasă după ce a fost primul animal care a creat o unealtă cu cârlig prin îndoirea unui material pliabil. Profesorul Alex Kacelnik de la Universitatea Oxford a declarat că rezultatele noului studiu se adaugă celorlalte date existente conform cărora ”aceste ciori posedă abilităţi extrem de flexibile ce le permit să găsească rapid soluţii la probleme noi, însă nu demonstrează modul în care ele reuşesc să facă acest lucru”. ”Este posibil ca ele să utilizeze o formă de simulare virtuală a problemei – ca şi cum în creierele lor ar rula diferite scenarii posibile până când ajung la găsirea unei soluţii viabile – şi apoi să treacă la fapte. Procese similare sunt modelate pe inteligenţe artificiale şi sunt implementate în roboţi, o modalitate prin care pot fi mai bine înţelese animalele şi prin care pot fi descoperite căi pentru construcţia de maşini capabile să găsească soluţii creative autonome la probleme noi”, a adăugat cercetătorul.
Studiul a fost publicat în jurnalul Scientific Reports.
