În octombrie 2015, cazul a două fete și două femei care dispăruseră într-o pădure de pe raza comunei Poiana Cristei, a zguduit nu doar întreaga comunitate vrânceană, ci și toată țara. „O fetiță de 3 ani, sora ei de 14 ani și mama lor, de 44 ani, au fost găsite moarte într-o pădure de pe raza comunei Poiana Cristei. Mătușa fetelor (Elena Iordache – n.r.), de 41 de ani, este în continuare căutată. Cele patru persoane au fost date dispărute aseară, după ce nu au mai ajuns acasă, la Cîrligele. Anchetatorii spun că pe trupurile neînsuflețite nu ar exista urme de violență”, scria Monitorul de Vrancea, într-o știre de ultimă oră, pe data de 13 octombrie. Abia pe 19 octombrie, cadavrul Elenei Iordache a fost găsit, la mare distanță de locul unde fuseseră descoperite celelalte trei corpuri neînsuflețite.
La trei ani distanță de acele groaznice evenimente, l-am găsit murdar, cu ochi mari și întrebători, pe Marius, fiul Elenei Iordache, un băiețel care, pe 5 noiembrie, va împlini 5 ani.
Tom Stoppard spunea:”Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată!”. Oare?! Oare cât adevăr stă în spatele acestui citat, când ai o copilărie ca cea a lui Marius? Îți mai dorești să o păstrezi și să o porți prin lume peste ani? Sau doar încerci să te dezbraci de ea, de amintiri și de tot ce doare?
Marius s-a născut pe 5 noiembrie 2013. Înainte să împlinească 2 ani, destinul nu a mai așteptat și l-a despărțit de mama lui. Când a fost chemat, în acea zi de octombrie, să identifice cadavrul, bărbatul Elenei Iordache,Traian Văsâi, a spus că nu-și explică ce căuta femeia pe acel drum, pe care nu-l cunoștea. Mama lui Marius a fost găsită cu partea dreaptă a capului pe o buturugă, având vânătăi. Ce a împins-o să plece din casa concubinului și să își lase copilul, probabil nu vom afla niciodată… A fost înmormântată la Cîrligele, alături de sora sa Dumitra și fiicele acesteia.
La Poiana Cristei, alături de tată și de bunica paternă, Marius are nu doar copilăria tristă a oricui crește fără mamă, ci și copilăria grea, apăsătoare, a prea multor suflete marcate de sărăcie. Îl întreb dacă își amintește de mama lui, își coboară privirea tristă în pământ și îngână în semn că nu. Îl întreb dacă știe cât de frumoasă era mama lui sau dacă știe cum arată… răspunsul este la fel de dureros, același clătinat din căpușorul mic și fără speranță….
Mă așez lângă el și îl rog să căutăm o soluție pentru problema lui, să căutăm o poză prin casa bunicii, să căutăm cumva o amintire a mamei lui. O amintire care să fie doar a lui, o poză pe care să și-o memoreze în suflet ca pe o icoană… nu are nici o poză, nici măcar o blestemată de poză în care să îi apară chipul mamei. Refuz să cred că în secolul 21 nu avem poze, nu avem amintiri, nu avem ceva să le lăsam copiilor… orice. Cum e să fii alintat de mâna blândă și de privirea gingașă a mamei? Marius nu va ști niciodată.
Copilul Elenei Iordache este crescut de bunica paternă și de tatăl lui. În simplitatea și modestia lor, îl cresc cu dragoste, dar cu multe lipsuri, cu multă tristețe și fără copilărie.
Cazul mi-a fost semnalat de Livia Costea, de la Crucea Alb-Galbenă. Ea a intrat în contact cu familia la momentul când lui tanti Vasilica (bunica paternă a lui Marius) i-a fost amputat piciorul stâng. A mers zile întregi la ei, pentru a o îngriji pe bătrână postoperator și așa a aflat povestea lui Marius și tragedia mamei lui… Știind cumva povestea, am încercat, la plecare către el, să iau și câteva jucării primite din donații și bine am făcut. În curtea plină cu de toate, lipsea cu desăvârșire vreo urmă a copilăriei și a copilului ce creștea în ea…
Îl întreb ce își dorește, nu vorbește foarte mult, dar îmi răspunde simplu că nimic. Insist să aflu ce își poate dori un puști de 5 anișori, răspunsul rămâne același: nimic. Cum poate să își dorească un copil “nimic”, când ai noștri își doresc atâtea și lista nicicând nu se termină…? Cum? Ce împrejurări pot transforma în nimic visele copilăriei?
Vă veți întreba ce mai putem face noi pentru Marius. Multe nu putem, pe mama lui nu o va mai aduce nimeni înapoi. Îmbrățișarea și iubirea ei nu i-o vom putea dărui noi, nicicând… Însă suntem mame și știm mai bine ca oricine că o îmbrățișare, o vorbă bună, o jucărie și un dulce pot face miracole.
Pe 5 noiembrie este ziua lui Marius, iar Asociația Hope and Love for Life caută voluntari pentru a-i face această zi una magică. Așteptăm idei, așteptăm cadouri, așteptăm zâmbete pe care să i le putem dărui de ziua lui. Dar din dar se face zâmbet, iar Marius va avea pentru prima dată tort de ziua lui. Ce spuneți, îi putem fi lui Marius, mame pentru o zi?!
V-ați demonstrat de fiecare dată mărinimia, iubirea pentru aproape și sprijinul necondiționat. Cu siguranța vom reuși și de data aceasta.
Mai mult, îi vom oferi sprijin și bunicii lui, care necesită o altă intervenție chirurgicală și la piciorul drept. Tanti Vasilica fiind diabetică, problemele ei sunt multiple, nu poate să țină regimul recomandat de medic. Când ești sărac, nu poți să mănânci după tabel, mănânci ce găsești prin gospodărie, uneori departe de recomandările făcute de medic. Însă, poate cu ajutorul nostru, al tuturor, viața lor se va schimba, nu mult, dar măcar în mai bine.
Poate nu este niciodată prea târziu să schimbi amintirile din copilărie.
