GALERIE FOTO: Sute de credincioși, la sfințirea Mănăstirii Tarnița

0
2307

Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a oficiat slujba de sfințire a bisericii Mănăstirii Tarnița, chiar de hramul acestea, respectiv Adormirea Maicii Domnului. De asemenea, biserica are și un al doilea hram, de Sfântul Nicolae. Sute de credincioși au urcat Măgura Odobeștiului pentru a participa la slujba deosebită care a avut loc pe 15 august. Din cauza căldurii și a numărului mare de participanți la Sfânta Liturghie, slujba a fost oficiată în curtea frumoasei mănăstiri, unde maicile și părintele duhovnic au amenajat un loc special pentru un moment atât de deosebit. La slujbă au participat mai mulți preoți și diaconi din împrejurimi.

Cântările bisericești au fost asigurate de Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei. În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a explicat semnificațiile duhovnicești ale sărbătorii din 15 august. „După cum Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este Paștile de primăvară, tot astfel Adormirea Maicii Domnului este Paștile de vară al tuturor creștinilor care o cinstesc așa cum se cuvine pe Sfânta Fecioară Maria. Așadar, sărbătoarea de astăzi (miercuri-n.r.) este un Paști, o încredințare pe care Maica Domnului ne-o dă tuturor că suntem meniți să trecem și noi de la moarte la viață, de pe pământ la cer (…). Nădăjduim cu toții că, prin rugăciunile Maicii Domnului, vom fi împreună cu ea în Împărăția lui Dumnezeu”, a spus Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei credincioșilor prezenți la slujbă.

 

Maica Tomaida și părintele Ștefan hirotesiți stavroforă și protosinghel

 

Ziua de 15 august 2018 va rămâne una specială pentru Mănăstirea Tarnița și mai cu seamă pentru maica stareță și părintele Ștefan, duhovnicul. La finalul Sfintei Liturghii, Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a hirotesit întru protosinghel pe ieromonahul Ștefan Cărea, duhovnicul Mănăstirii Tarnița, și întru stavroforă pe maica stareță Tomaida Ciorășteanu.

Un al motiv de bucurie este și numărul mare de credincioși care au fost prezenți la Tarnița, credincioși care au fost alături de maici și părinte și pe perioada celor 12 ani, cât au durat lucrările de refacere a bisericii. Trebuie spus că la Tarnița este o obște mică, dar cu inimă mare, unde orice credincios găsește blândețe și dragoste. Nimeni nu pleacă fără un cuvânt cald de mângâiere și o binecuvântare, ceea ce explică și numărul mare de credincioși prezenți la Slujba de sfințire din 15 august.

Totodată, cei care au sprijinit lucrările desfășurate la mănăstire au fost răsplătiți cu Hrisovul de binecuvântare „Sfântul Mucenic Sava de la Buzău” și cu icoane. Curtea Mănăstirii a fost neîncăpătoare de mulțimea de credincioși venită să participe la Sfânta Liturghie, iar cele 750 de pachete pregătite special pentru ei s-au dovedit a fi de neajuns.

Reamintim că biserica sfințită pe 15 august a fost construită după ce, în anul 2006, vechiul lăcaș de cult, monument istoric, a ars. În același an, de Sfântul Nicolae, autoritățile județene au alocat fonduri pentru începerea lucrărilor la o biserică de zid. De atunci, obștea a muncit necontenit, iar în ziua de hram, de anul acesta, toți credincioșii au fost așteptați la slujba de sfințire. Deși din punct de vedere material Mănăstirea pare să fie una săracă, atmosfera creată de măicuțele și părintele de acolo nu poate fi trăită în multe locuri. 13 măicuțe și duhovnicul lor se îngrijesc ca lucrarea lui Dumnezeu să fie una desăvârșită. Mănăstirea este ”condusă” de maica stareță Tomaida Ciorășteanu, care se află în Sfânta Mănăstire încă de la redeschiderea ei, în 1990.

Din 2006, de când a ars vechea biserică, slujbele religioase au fost oficiate în paraclisul ”Sfinții Împărații Constantin și Elena” din curtea mănăstirii. Trebuie spus că în curtea bisericii, părintele Ștefan a construit și un altar de vară, unde slujește la sărbătorile mari, dar mai cu seamă pe 15 august, când este hramul mănăstirii, iar pelerinii vin în număr mai mare decât de obicei.

Sfânta Mănăstire Tarnița se află în inima pădurii, pe Măgura Odobeștilor, la 12 kilometri de Bolotești. Se spune că Schitul Tarniţa a fost ridicat în urma unui semn divin de o mână de monahi care căutau un loc cât mai departe de lume pentru a se stabili. În timp ce urcau spre vârful Măgura, şaua de lemn a măgarului care ducea odoarele bisericii s-a rupt. După ce era reparată, aceasta tot continua să se rupă, astfel că monahii s-au gândit că voia Domnului este să ridice schitul în acel loc.

Se presupune că numele Mănăstirii Tarniţa provine din limba sârbă, cuvântul fiind folosit în Moldova cu sensul de ”şa”. Printre lucrătorii care confecţionau şei de lemn se aflau şi călugări, care erau numiţi ”Călugării de la Tarniţa”. În 1950 mănăstirea de călugări va fi ocupată de o obşte de maici, însă în 1959 acestea sunt nevoite să plece şi până în 1990 viaţa monahală va fi întreruptă. În 2006 biserica de lemn a ars, iar pe locul ei a fost înălţată o biserică din zid. Biserica este construită în formă de cruce, cu un pridvor închis. Este compartimentată în Altar, naos şi pronaos. Pe naos există o turlă mare deschisă, cu baza pătrată, care continuă sub formă de hexagon, iar partea terminală este de forma unei mitre arhierești.

În apropierea bisericii se află clădirile utilitare, cu verande vopsite în culori pastelate şi împodobite cu flori, accentuând starea de linişte şi pace sufletească pe care acest loc o transmite. Toți cei care vor să se apropie de Dumnezeu și să simtă pacea interioară de care orice creștin are nevoie, pot merge cu inima deschisă la Tarnița. Osteneala oamenilor care parcurg drumul anevoios până în Sfânta Mănăstire nu se mai simte odată ce intri în curtea bisericii și poate ar trebui să învățăm cu toții că, prin jertfă, ajungem mai repede la Dumnezeu…

Sursa foto: Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here