GALERIE FOTO: Biserica Mănăstirii Tarnița va fi sfințită pe 15 august

0
1096

Duhovnicul Sfintei Mănăstiri Tarnița, părintele Ștefan, împreună cu maica stareță Tomaida Ciorășteanu îi invită pe toți credincioșii la slujba de târnosire (Sfințire) a bisericii nou construite, slujbă care va avea loc pe 15 august. Adormirea Maicii Domnului, prăznuită în fiecare an pe 15 august, este și hramul mănăstirii Tranița. Slujba de sfințire va fi oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. ”Iubiți frați întru Hristos Domnul, avem bucuria de a vă invita să participați, miercuri, 15 august 2018, ora 8:00 la Sfințirea Bisericii Mănăstirii noastre, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Slujba va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului, înconjurat de un sobor de preoți. Vă așteptăm cu drag să vă bucurați alături de noi de acest prilej de rugăciune, unitate și comuniune sufletească și împreună, cu credință și smerenie, să slăvim pe Dumnezeu, cel unit în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”, se arată în mesajul transmis de maica stareță Tomaida și părintele Ștefan.

Reamintim că biserica ce se va sfinți pe 15 august a fost construită după ce, în anul 2006, vechiul lăcaș de cult, monument istoric, a ars. În același an, de Sfântul Nicolae, autoritățile județene au acordat fonduri pentru începerea lucrărilor unei biserici din zid. De atunci, obștea din localitate a muncit necontenit, iar anul acesta, în ziua de hram, toți credincioșii care cunosc sau nu sfânta mănăstire sunt așteptați la slujba de sfințire.

Deși din punct de vedere material Mănăstirea pare să fie una săracă, atmosfera creată de măicuțele și părintele de acolo nu poate fi trăită în multe locuri. 13 măicuțe și duhovnicul lor se îngrijesc ca lucrarea lui Dumnezeu să fie una desăvârșită. Mănăstirea este ”condusă” de maica stareță Tomaida Ciorășteanu, care se află în Sfânta Mănăstire încă de la redeschiderea ei, în 1990. Când intri pe poarta mănăstirii, cadrul natural, de o frumusețe rară, împletit cu mâna măicuțelor care au pus flori multicolore la fiecare colț de geam și alee, te fac să te muți cu sufletul și cu mintea departe de tot ce e omenesc. Dincolo de frumusețea cadrului natural, te întâmpină cu multă dragoste chipurile pline de blândețe ale maicii starețe Tomaida și părintelui Ștefan. Cei doi, deși foarte ocupați, își fac timp pentru fiecare pelerin în parte și nimeni nu pleacă fără o rugăciune.

Din 2006, de când a ars vechea biserică, și până în prezent, slujbele religioase au fost oficiate în paraclisul ”Sfinții Împărații Constantin și Elena” din curtea mănăstirii. Trebuie spus că în curtea bisericii, părintele Ștefan a construit și un altar de vară, unde slujește la sărbătorile mari, dar mai cu seamă pe 15 august, când este hramul mănăstirii, iar pelerinii vin în număr mai mare decât de obicei. De asemenea, trebuie știut că nici un pelerin care participă la sfintele slujbe nu pleacă fără să stea la masă, iar dacă sunt doar în treacăt primesc iconițe, vederi cu interiorul mănăstirii, covrigi sau cozonac.

Mănăstirea, închisă înainte de 1990

Sfânta Mănăstire Tarnița este o oază de spiritualitate, de care cu toții avem nevoie. Aflată în inima pădurii, pe Măgura Odobeștilor, la 12 kilometri de Bolotești, Mănăstirea Tarnița se dezvăluie tuturor celor care se ostenesc să ajungă până acolo. Se spune că Schitul Tarniţa a fost ridicat în urma unui semn divin, de o mână de monahi, care căutau un loc cât mai departe de lume pentru a se stabili. În timp ce urcau spre vârful Măgura, şaua de lemn a măgarului care ducea odoarele bisericii s-a rupt de mai multe ori. De fiecare dată era reparată, dar aceasta tot continua să se rupă, astfel că monahii s-au gândit că voia Domnului este să ridice schitul în locul respectiv.

Se presupune că numele Mănăstirii Tarniţa provine din limba sârbă, cuvântul fiind folosit în Moldova cu sensul de ”şa”. Printre lucrătorii care confecţionau şei de lemn se aflau şi călugări, care erau numiţi ”Călugării de la Tarniţa”. În 1950, mănăstirea de călugări a fost ocupată de o obşte de maici, însă în 1959 acestea sunt nevoite să plece şi până în 1990 viaţa monahală va fi întreruptă. În 2006 biserica de lemn a ars într-un incendiu, iar pe locul ei a fost înălţată o biserică din zid.

Biserica este construită în formă de cruce, cu un pridvor închis. Este compartimentată în Altar, naos şi pronaos. Pe naos există o turlă mare deschisă, cu baza pătrată, care continuă sub formă de hexagon, iar partea terminală este de forma unei mitre arhierești. În apropierea bisericii se află clădirile utilitare, cu verande vopsite în culori pastelate şi împodobite cu flori, accentuând starea de linişte şi pace sufletească pe care acest loc o transmite. Toți cei care vor să se apropie de Dumnezeu și să simtă pacea interioară de care orice creștin are nevoie, pot merge cu inima deschisă la Tarnița. Osteneala oamenilor care parcurg drumul anevoios până în Sfânta Mănăstire nu se mai simte odată ce intri în curtea bisericii și poate ar trebui să învățăm cu toții că prin jertfă ajungem mai repede la Dumnezeu!

Potrivit informațiilor noastre, autoritățile vor face lucrări de reabilitare a drumurilor care fac legătura cu sfânta mănăstire, tocmai pentru a facilita accesul credincioșilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here