Pe 13 iulie, scriam despre o familie din satul Jorăști, comuna Vânători, o familie care, din spusele părinților, avea 6 copii. Cititorii noștri ne-au sesizat asupra faptului că doar 4 dintre copii ar fi ai lui Neagu Gheorghe, ceilalți 2 fiind ai fratelui, respectiv a lui Neagu Virginel. Văzând că față de cele relatate de părinți, sătenii ne relatează altceva, am luat legătura cu reprezentații primăriei, serviciul de asistență socială.
Am cunoscut la Primăria Vânători o doamnă minunată, care lucrează la serviciul de asistență socială, care, nu numai că a știut imediat despre ce familii este vorba, dar cu acordul domnului primar, ne-am deplasat împreună în teren pentru a-mi prezenta situația.
Copiii familiei Neagu Gheorghe erau tot în câmp, unde i-am găsit și atunci când am scris articolul, am mers cu speranța că de această dată mama lor va spune adevărul și va recunoaște că are doar 4 copii, că are o casă, chiar dacă nu e pe numele lor, este a lor, pe terenul părinților lui Gheorghe… nu am găsit-o acasă, dar copiii au spus adevărul. Am mers împreună cu doamnele de la asistență socială la fratele lui Gheorghe, pentru a-i cunoaște pe părinții lui Cosmin și ai lui Alexandru, să vedem ce îi îndeamnă pe cei doi copii să își petreacă zilele în câmp și să mintă alături de unchiul lor și familia lui. Am aflat: SĂRĂCIA.
Când te naști sărac, trăiești sărac și respiri doar sărăcie în jurul tău, orice șansă de a mânca cu o felie de pâine mai mult te aduce în pragul disperării, iar minciuna este acoperită la final cu pâine. Nu pot să judec copiii pentru că au susținut minciunile rudelor lor, însă nu voi ierta nicicând adulții pentru că au mințit.
Astfel i-am cunoscut pe frații lui Cosmin și Alexandru, sunt 8 copii, opt suflete ce se acoperă cu speranța și se culcă cu stomacul gol, opt suflete ce își repetă zilnic că mâine va fi mai bine, că mâine va fi altfel. Astfel am decis să scriu povestea celor 8 copii ai lui Neagu Virginel.
Unii copii se nasc norocoși, alții doar se nasc, cresc, descoperă că adolescența le este la fel de săracă precum copilăria, devin adulți și viața lor le arată că sărăcia poate lua și mai multe forme. Atunci când ești un om sărac cu copii, sărăcia se transformă într-un monstru care nu îți lasă copiii să doarmă din cauza foamei, nu ți-i lasă să meargă la școală din cauză că nu vor să pășească desculți, flămânzi și fără haine într-o clasă în care nu ar primi înțelegere.
Din cauza lipsei de educație, din lipsa unui sistem bine pus la punct și a empatiei din partea societății, cei care fac mulți copii sunt doar stigmatizați, puși la colț și judecați. Nicicând nu s-ar opri o femeie să o învețe pe cealaltă mai nevoiașă despre contracepție, fără să judece, fără să râdă și fără să o bârfească ulterior.
Așa apar 8 copii, 8…. unul mai frumos ca altul, unul cu capul bălai, altul cu ochi negri ca pământul pe care pășesc, alta cu ochii ca marea, dar toți la fel de săraci, la fel de flămânzi, la fel de ai nimănui.
Locuiesc într-o cameră, într-o casă care nu este a lor, o casă bătrânească formată din 2 camere, un hol și o anexă unde locuiește bunica lor. În cea de a doua cameră, din spusele Chiriței, mama celor 8 copii, locuiește un cumnat de al ei cu concubina.
Tatăl copiilor este plecat aproape tot anul, la o stână în comuna Garoafa. Chirița muncește cu ziua pe unde găsește la săteni. Marinela, fata cea mare, are grijă de cei mici, îi spală, le gătește, face curat; ea mai este ajută și de surorile mai mici, Violeta care are 13 și Gabriela 11 ani. Cosmin, băiatul de 16 ani, pe care vi l-am prezentat în articolul din 13 iulie, a ales să trăiască lângă unchiul lui și să aibă grijă de cireada satului.
Alexandru, băiatul de 11 ani, mai fuge și el deseori după fratele lui, la unchiul lui Gheorghe. Îl întreb pe Alexandru ce-l îndeamnă să spună că este copilul altor oameni, respectiv al unchiului, se rușinează, pune capul în pământ și nu îmi răspunde, însă primesc răspunsul de la mama lui: “Sărăcia, doamnă! Când ești sărac, te bucuri când altul îți dă o bucată de pâine sau o bomboană în plus. Eu nu îi trimit de acasă, îi hrănesc cu ce am și ce pot. Gheorghe, fratele soțului meu, are doar 4 copii și se descurcă mai bine, atunci și Cosmin și Alexandru mai fug acolo, poate pentru că mănâncă mai bine, mănâncă mai mult.”
V-ați gândit vreodată cum ar fi ca ca propriul vostru copil să spună că nu este al vostru, și nu din cauză că nu l-ați iubi suficient sau că l-ați pedepsi sau că nu ați face orice pentru el, ci din simplul motiv că ați fi prea săraci?! Pe mine m-ar sfâșia o asemenea durere, să fii totuși un părinte bun, dar să fii un părinte sărac iar acesta să îți fie singurul păcat.
Marinela, care împlinește în luna August 18 ani, a terminat 8 clase, din păcate părinții ei nu au putut-o ajuta cu bani pentru a face naveta și a merge mai departe la un liceu. Cosmin, care împlinește 17 ani în luna octombrie, susținea în articolul trecut că este elev în clasa a IX-a, dar, în realitate, din păcate a reușit să termine doar 4 clase. Ceilalți mai mici, merg toți la școală, Violeta a reușit să încheie anul școlar cu media 8, o medie mare pentru un copil care încearcă să învețe alături de frații ei într-o singură cameră. O cameră ce le ține loc de dormitor, bucătărie, baie și loc de joacă. O cameră ce este prea mică pentru 10 suflete. O cameră ce este prea mică pentru o copilărie…
Ei nu cer nimic, sau poate cer doar pâine și dreptul la o copilărie.
