Arătăm cerșetori cu degetul, unora ne provoacă scârbă, altora lehamite, pe unii îi trimitem la muncă, pe alții îi înjurăm, dar niciodată nu ne oprim să le aflăm povestea. Aerul este prea greu, căldura prea mare și povestea prea tristă. Ne credem de multe ori superiori, credem că le știm povestea, credem că aleg calea cea mai ușoară. De multe ori am auzit în jurul meu că „cerșetorii sunt niște lași”, că preferă să cerșească, preferă să stea la colț după un leu, că nu ar munci nici în ruptul capului. Probabil că o parte dintre ei au făcut o mică afacere din cerșetorie, dar din păcate sunt zeci, sute și poate mii la nivel de România care nu fac asta de bunăvoie, sunt suflete chinuite, sunt suflete care sunt explotate de mai marii câte unui clan. Pe unii îi credeți obraznici, după ce le întindeți un colț de pâine, vă roagă să le dați și un leu. Da, acel leu îi scutește de chin, îi scutește de lovituri, fiecare leu dat de noi, le cumpără lor liniștea, iar asta îi motivează să fie obraznici. Ei nu sunt ciumați, sunt oameni ca și noi, doar că au avut o fire mai slabă, iar unii au ajuns să profite… atunci când un cerșetor se aseamănă cu un melc, cu totul pe el, vei afla că în spatele lui, e un alt „domn” cu un castel.
Haideți să nu îi mai judecăm, să nu îi mai arătăm cu degetul, când un om a căzut, noi nu am fost acolo să-l ajutăm să se ridice. Când un om a căzut, un om parșiv a profitat, sclavia nu a murit, nu în România. Aplecați-vă asupra lor, aflați-le povestea. Iar când nu aveți timp, alinați-i cu o vorbă bună. Atunci când tu nu poți să respiri la umbră, el respiră în soare, nu-l biciui, dă-i o sticlă de apă!
Acest articol nu încurajează cerșetoria, nu încurajează lenea, încurajează doar omenia, față de cei mai puțin norocoși! Alege să fii OM, nu-i fii și tu călău.
